Nici măcar criza financiară şi eminenta ameninţare cu şomajul nu i-a determinat pe mulţi din cei plecaţi în ţările occidentale să se întoarcă acasă. Fenomenul este valabil mai ales în cazul “creierelor” care au optat pentru condiţii mult mai bune de muncă şi de trai, pe care le-au putut găsit în alte ţări decât cea de origine.
Chiar dacă situaţia din ţările “părăsite” nu s-a îmbunătăţit foarte mult, există totuşi variante prin care anumite categorii de muncitori să fie atraşi să se întoarcă în ţară. Polonia a găsit de exemplu o soluţie pentru a-i sprijini pe polonezii care şi-ar putea găsi locuri de muncă în ţară, mult mai potrivite calificării lor. Astfel, serviciile online şi offline oferite de guvernul polonez sunt o măsură de reintegrare, o dovadă pentru cetăţeni că sunt importanţi pentru ţara lor.
Proiectul poate fi un “corespondent” a ceea ce spuneam că este nevoie în ţările gazde pentru ca românii din Diasporă să fie sprijiniţi, pentru păstrarea unei legături dinamice între aceştia şi autorităţile române.
E nevoie de a lega mai mult “acolo” de “aici” în beneficiul unei naţii de 25 de milioane de locuitori.
Dan LUCA / Bruxelles
vineri, 30 aprilie 2010
joi, 29 aprilie 2010
Ciolos 2.0.
“Adaptarea strategiei de comunicare la new media”. Nu e o frază pompoasă este ceea ce realizează deja Comisarul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Dacian Cioloş. O pagină extrem de dinamică pe Facebook, pe care a transformat-o într-o “agendă-jurnal” a activităţii sale, unde sunt punctate toate evenimentele importante, declaraţiile şi interviurile la care participă.
New media poate îmbunătăţi transparenţa de care este atâta nevoie în comunicarea europeană, iar cei responsabili cu asta o simt - sunt din ce în ce mai prezenţi şi mai activi pe internet.
Facebook-ul devine astfel şi o adevărată sursă de informaţii europene, la îndemâna tuturor.
Dan LUCA / Bruxelles
New media poate îmbunătăţi transparenţa de care este atâta nevoie în comunicarea europeană, iar cei responsabili cu asta o simt - sunt din ce în ce mai prezenţi şi mai activi pe internet.
Facebook-ul devine astfel şi o adevărată sursă de informaţii europene, la îndemâna tuturor.
Dan LUCA / Bruxelles
marți, 27 aprilie 2010
Evoluţie sau revoluţie în comunicarea europeană?
Acum câteva luni lansam o carte despre “Dilemele comunicării UE” şi conţinutul a trezit mult interes. Mulţumesc încă o dată echipei de 50 de români cu care am finalizat acest proiect.
Mesajele românilor, atât din Bruxelles, cât şi de la cei din România arată că “ne pasă” de Uniunea Europeană şi vrem să ne aducem contribuţia la o mai bună înţelegere a mecanismelor comunitare. Ne interesează percepţia cetăţeanului simplu, foarte importantă în orice construcţie politică suprastatală.
Ce se va întâmpla cu Uniunea Europeană în următorii 10 ani? Din punct de vedere “real communication” e nevoie de ceva nou, poate nu de o “revoluţie” în gândirea acestui fenomen la scară suprastatală, ci poate de introducerea unei noi abordări la nivel comunitar. Cred şi sper să se realizeze acea “evoluţie” a Uniunii Europene din punct de vedere al comunicării cu proprii cetăţeni. În actuala formulă însã de alegere a liderilor comunitari, puţine lucruri se pot întâmpla. Nu se reuşeşte să se aducă la nivel de dezbatere, subiectele tehnice provenite din dinamica legislativă europeană şi – ceea ce e mai grav – nu s-a reuşit crearea unui impact asupra populaţiei.
Estimez o “ruptură” strategică în jurul anului 2011, iar semnalul va veni din partea partidelor politice europene. Vor exista “mişcări doctrinare”, trecând peste fantomaticele “umbrele europene”. Se vor coagula strategii de alegeri cu adevărat europene, în care partidele politice îşi vor alege liderii europeni, la înaltele funcţii, la nivel comunitar. Toate acestea, prin mecanisme dezvoltate de 2-3 ani, în care vocea activiştilor politici va conta mult. Jocul este de fapt un exerciţiu de comunicare, în care partidele vor încerca să “clădească” lideri cu adevărat europeni, capabili să lupte în alegeri cu adevărat europene.
Europa are nevoie de un proiect politic puternic, cetăţenii o cer, chiar dacă există încă voci care încearcă să perturbe această direcţie.
Comunicarea este uşoară dacă ai produsul pe care trebuie să îl “expui” publicului. Dacă e ceva abstract, de care tu – cel care il defineşti - nu eşti convins că are randamentul necesar pentru a face faţă pieţii, lupta e pierdută înainte de a începe.
Dan LUCA / Bruxelles
Mesajele românilor, atât din Bruxelles, cât şi de la cei din România arată că “ne pasă” de Uniunea Europeană şi vrem să ne aducem contribuţia la o mai bună înţelegere a mecanismelor comunitare. Ne interesează percepţia cetăţeanului simplu, foarte importantă în orice construcţie politică suprastatală.
Ce se va întâmpla cu Uniunea Europeană în următorii 10 ani? Din punct de vedere “real communication” e nevoie de ceva nou, poate nu de o “revoluţie” în gândirea acestui fenomen la scară suprastatală, ci poate de introducerea unei noi abordări la nivel comunitar. Cred şi sper să se realizeze acea “evoluţie” a Uniunii Europene din punct de vedere al comunicării cu proprii cetăţeni. În actuala formulă însã de alegere a liderilor comunitari, puţine lucruri se pot întâmpla. Nu se reuşeşte să se aducă la nivel de dezbatere, subiectele tehnice provenite din dinamica legislativă europeană şi – ceea ce e mai grav – nu s-a reuşit crearea unui impact asupra populaţiei.
Estimez o “ruptură” strategică în jurul anului 2011, iar semnalul va veni din partea partidelor politice europene. Vor exista “mişcări doctrinare”, trecând peste fantomaticele “umbrele europene”. Se vor coagula strategii de alegeri cu adevărat europene, în care partidele politice îşi vor alege liderii europeni, la înaltele funcţii, la nivel comunitar. Toate acestea, prin mecanisme dezvoltate de 2-3 ani, în care vocea activiştilor politici va conta mult. Jocul este de fapt un exerciţiu de comunicare, în care partidele vor încerca să “clădească” lideri cu adevărat europeni, capabili să lupte în alegeri cu adevărat europene.
Europa are nevoie de un proiect politic puternic, cetăţenii o cer, chiar dacă există încă voci care încearcă să perturbe această direcţie.
Comunicarea este uşoară dacă ai produsul pe care trebuie să îl “expui” publicului. Dacă e ceva abstract, de care tu – cel care il defineşti - nu eşti convins că are randamentul necesar pentru a face faţă pieţii, lupta e pierdută înainte de a începe.
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 26 aprilie 2010
Pleşu despre asanarea mlaştinii 2.0
Andrei Pleşu explică ce este un forum, printr-o analogie cu anticul Forum Roman sau Agora Grecească, subliniind faptul că „el nu e, de fapt, un loc al adversităţii, chiar dacă e unul al dezbaterii, al părerilor contradictorii”.
Iar despre „ţinuta” în a-ţi exprima opinia personală pe o temă de dezbatere, Pleşu sugerează: „Forumul nu e o anexă a dormitorului sau a closetului de-acasă. E o ieşire în lume, cu tot ceea ce o asemenea ieşire presupune, de la veşmânt la discurs”.
Un forum, un blog, sau orice alt material publicat online „aşteaptă” un feedback din partea cititorilor, acesta fiind chiar şi scopul lor, însă nicidecum acesta nu trebuie să fie un atac la persoana autorului sau a celorlalţi „comentatori”.
Dan LUCA / Bruxelles
Iar despre „ţinuta” în a-ţi exprima opinia personală pe o temă de dezbatere, Pleşu sugerează: „Forumul nu e o anexă a dormitorului sau a closetului de-acasă. E o ieşire în lume, cu tot ceea ce o asemenea ieşire presupune, de la veşmânt la discurs”.
Un forum, un blog, sau orice alt material publicat online „aşteaptă” un feedback din partea cititorilor, acesta fiind chiar şi scopul lor, însă nicidecum acesta nu trebuie să fie un atac la persoana autorului sau a celorlalţi „comentatori”.
Dan LUCA / Bruxelles
sâmbătă, 24 aprilie 2010
Radio ProDiaspora
Să fiu sincer nu auzisem de Radio ProDiaspora şi la multumesc colegilor de la Rombel pentru materialul realizat pe această temă. Felicitări celor care acum un an au pus bazele acestei iniţiative - Radio ProDiaspora, precum şi celor 24 de voluntari care lucrează să menţină vie legătura între românii plecaţi în străinătate.
Aşa cum declară şi ei, prin munca pe care o fac, cu multă pasiune, nu încearcă să dea nicio tentă politică materialelor pe care le prezintă. Aşa cum am spus în repetate rânduri însã, în ceea ce priveşte media diasporei române, pe lângă rolul de informare şi relaţionare între membrii comunităţilor de dincolo de graniţele ţării, aceasta reprezintă şi un mijloc de reintegrare şi implicare a celor plecaţi.
La cât mai multe realizări în acest sens!
Dan LUCA / Bruxelles
Aşa cum declară şi ei, prin munca pe care o fac, cu multă pasiune, nu încearcă să dea nicio tentă politică materialelor pe care le prezintă. Aşa cum am spus în repetate rânduri însã, în ceea ce priveşte media diasporei române, pe lângă rolul de informare şi relaţionare între membrii comunităţilor de dincolo de graniţele ţării, aceasta reprezintă şi un mijloc de reintegrare şi implicare a celor plecaţi.
La cât mai multe realizări în acest sens!
Dan LUCA / Bruxelles
vineri, 23 aprilie 2010
Legitimitate prin cultură
Vis-a-vis de identitatea europeană, deşi mai vechi, deosebit de interesant mi s-a părut materialul scris de Aura Cumita Waschke, bazat pe ideile susţinute de Mircea Cărtărescu, încă înainte de aderarea României la Uniunea Europeană.
Autorul român împărtăşeşte ideea că, deşi greu de definit, identitatea europeană, se simte… şi se simte mai ales atunci când, un european, aflat în medii culturale diferite, se simte străin - “Ce înseamnă, de fapt, Europa nu ştiu, dar când am fost în America am simţit că sunt european”.
Identitatea Uniunii Europene a fost predominant definită politic. În ultimii ani s-a accentuat tot mai mult ideea că o comunitate politică are nevoie de un set comun de valori şi referinţe pentru a-i ghida acţiunile şi a-i conferi legitimitate.
Dan LUCA / Bruxelles
Autorul român împărtăşeşte ideea că, deşi greu de definit, identitatea europeană, se simte… şi se simte mai ales atunci când, un european, aflat în medii culturale diferite, se simte străin - “Ce înseamnă, de fapt, Europa nu ştiu, dar când am fost în America am simţit că sunt european”.
Identitatea Uniunii Europene a fost predominant definită politic. În ultimii ani s-a accentuat tot mai mult ideea că o comunitate politică are nevoie de un set comun de valori şi referinţe pentru a-i ghida acţiunile şi a-i conferi legitimitate.
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 21 aprilie 2010
Agenţie Europeană în România?
România a prins gustul găzduirii unei agenţii europene şi bine face. Nu a ieşit din prima şi ne amintim de aplicaţia pentru a avea în România Agenţia Europeană de Cooperare a Autorităţilor de Reglementare Energetică. România nu s-a descurajat şi are acum un nou proiect în domeniu. Aşa cum spunea Teodor Baconschi, o Agenţie Europeană pentru reciclarea deşeurilor ar putea avea sediul la Bucureşti.
Energia este brandul cel mai consistent cu care iese România în UE. Din punctul de vedere al grupurilor sectoriale din domeniul energiei situaţia s-ar putea îmbunătăţi însă. Mai ales că – aşa cum ziceau experţii - dosarul Energiei va căpăta o importanţă vitală şi poate nu întâmplător Germania a preferat să deţină acest portofoliu de comisar european, modest la prima vedere.
Dan LUCA / Bruxelles
Energia este brandul cel mai consistent cu care iese România în UE. Din punctul de vedere al grupurilor sectoriale din domeniul energiei situaţia s-ar putea îmbunătăţi însă. Mai ales că – aşa cum ziceau experţii - dosarul Energiei va căpăta o importanţă vitală şi poate nu întâmplător Germania a preferat să deţină acest portofoliu de comisar european, modest la prima vedere.
Dan LUCA / Bruxelles
marți, 20 aprilie 2010
Spusu-mi-s-a despre România (“Machiavelli”)
Cred că cea mai vizibilă şi cunoscută publicaţie despre lobby-ul european este cartea “Machiavelli in Brussels – The Arts of lobbying the EU” a profesorului olandez Rinus van Schendelen. Ediţia din acest an cuprinde şi o referire la activitatea României în mediul comunitar – integrată în lobby-ul celor 12 ţări care au aderat la UE în 2004 şi 2007. Îmi permit să realizez o traducere aproximativă a paragrafului semnificativ.
“În conduita lobby-ului la nivel comunitar, cele 12 ţări au multe în comun. În primul rând ţările care şi-au recâştigat independenţa faţă de ocupaţia străină au un caracter ambivalent faţă de europenizare (“acum Bruxelles în locul Moscovei”). Atât cetăţenii, cât şi politicienii, îşi exprimă mult mai frecvent preferinţa către subsidiaritate decât pentru legi europene, sau chiar, desigur cu excepţia subvenţiilor, preferă suveranitatea în locul subsidiarităţii.
În al doilea rând, peisajul de afaceri al acestor ţări este foarte uniform (aproape nici o mare companie) şi guvernele descentralizate sunt în perioada de adolescenţă, majoritatea grupurilor de interese de acasă sunt dependente masiv de capitalul lor domestic.
La nivel european, în al treilea rând, Guvernul central se focalizează pe Consiliu şi pe PR-ul de Bruxelles, având încă prea puţine persoane în interiorul Comisiei, experţi în comitete şi comitologie. Doar în dosarele care cad sub incidenţa votului unanim în Consiliu poate această dependenţă să ducă la obstrucţionarea procesului de decizie, aşa cum au făcut Guvernul fraţilor gemeni polonezi Kaszynski în perioada 2005-2007.
A patra fizionomie provine din cauza instabilităţii politicilor de acasă. Poziţiile politice la nivelul Consiliului sunt în multe cazuri instabile, deoarece miniştrii vin şi pleacă, iar opiniile politice îi urmează”.
Desigur sunt multe de adăugat. Sistemul comunitar este complex şi e nevoie de experţi sectoriali, bine asimilaţi dinamicii din capitala europeană. Avem nevoie ca stat membru să avem români în administraţia europeană, în mecanismul lobby-ului privat, dar ceea ce este mai important poate este să avem o abordare consistentă pe axul România-UE.
Dan LUCA / Bruxelles
“În conduita lobby-ului la nivel comunitar, cele 12 ţări au multe în comun. În primul rând ţările care şi-au recâştigat independenţa faţă de ocupaţia străină au un caracter ambivalent faţă de europenizare (“acum Bruxelles în locul Moscovei”). Atât cetăţenii, cât şi politicienii, îşi exprimă mult mai frecvent preferinţa către subsidiaritate decât pentru legi europene, sau chiar, desigur cu excepţia subvenţiilor, preferă suveranitatea în locul subsidiarităţii.
În al doilea rând, peisajul de afaceri al acestor ţări este foarte uniform (aproape nici o mare companie) şi guvernele descentralizate sunt în perioada de adolescenţă, majoritatea grupurilor de interese de acasă sunt dependente masiv de capitalul lor domestic.
La nivel european, în al treilea rând, Guvernul central se focalizează pe Consiliu şi pe PR-ul de Bruxelles, având încă prea puţine persoane în interiorul Comisiei, experţi în comitete şi comitologie. Doar în dosarele care cad sub incidenţa votului unanim în Consiliu poate această dependenţă să ducă la obstrucţionarea procesului de decizie, aşa cum au făcut Guvernul fraţilor gemeni polonezi Kaszynski în perioada 2005-2007.
A patra fizionomie provine din cauza instabilităţii politicilor de acasă. Poziţiile politice la nivelul Consiliului sunt în multe cazuri instabile, deoarece miniştrii vin şi pleacă, iar opiniile politice îi urmează”.
Desigur sunt multe de adăugat. Sistemul comunitar este complex şi e nevoie de experţi sectoriali, bine asimilaţi dinamicii din capitala europeană. Avem nevoie ca stat membru să avem români în administraţia europeană, în mecanismul lobby-ului privat, dar ceea ce este mai important poate este să avem o abordare consistentă pe axul România-UE.
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 19 aprilie 2010
Restricţii pentru muncitorii români
Dacă diaspora românească poate munci legal în multe din statele UE - în Italia şi Spania de exemplu - totuşi la 3 ani după aderare, 9 state mai impun încă restricţii la angajare muncitorilor români.
Graficul mobilităţii forţei de muncă dinspre România spre statele Uniunii Europene nu este şi nu va fi marcat de schimbări majore în următoarele luni. Au fost ridicate restricţiile pentru anumite grupe de meserii, însă din păcate, imaginea naţională nu foarte bună pe care încă o deţinem în Europa, apariţia şomajului în ţările gazdă şi reglementările existente, sunt factori care nu încurajează deschiderea mai devreme a porţilor pentru muncitorii români.
Nici în Belgia nu s-au schimbat multe în ultimul an, iar dacă nu există o mobilizare eficientă a autorităţilor române, dar şi a asociaţiilor româneşti din Belgia, se pare că până în 2012 nu sunt şanse de a ridica restricţia.
Dan LUCA / Bruxelles
Graficul mobilităţii forţei de muncă dinspre România spre statele Uniunii Europene nu este şi nu va fi marcat de schimbări majore în următoarele luni. Au fost ridicate restricţiile pentru anumite grupe de meserii, însă din păcate, imaginea naţională nu foarte bună pe care încă o deţinem în Europa, apariţia şomajului în ţările gazdă şi reglementările existente, sunt factori care nu încurajează deschiderea mai devreme a porţilor pentru muncitorii români.
Nici în Belgia nu s-au schimbat multe în ultimul an, iar dacă nu există o mobilizare eficientă a autorităţilor române, dar şi a asociaţiilor româneşti din Belgia, se pare că până în 2012 nu sunt şanse de a ridica restricţia.
Dan LUCA / Bruxelles
joi, 15 aprilie 2010
25 de ani pentru AEGEE-Europe
Acum 25 de ani, pe 16 aprilie, la Paris, lua fiinţă Asociaţia Studenţilor Europeni – AEGEE. Am avut marele noroc să descopăr activitatea acestei organizaţii la Cluj, în 1993, student fiind la Universitatea “Babeş-Bolyai”. Mi-a plăcut ideea, acea de a activa într-o reţea europeană, şi treptat am intrat în Comitetul Director al AEGEE-Cluj, fiind şi preşedintele antenei din 1995. Iar în aprilie 1997 am candidat cu succes, fiind ales în Biroul Executiv european de la Bruxelles al AEGEE-Europe.
Mi-am clădit mult CV-ul pe experienţa AEGEE şi recomand tinerilor din România astfel de abordări. Educaţia non-formală este ceea ce lipseşte mult într-o Românie prea axată pe reforme educaţionale. E important să ai o abordare practică în tot ceea ce faci, iar experienţa organizãrii ca şi student a unei conferinţe în interiorul Parlamentului European îţi dă forţa de a te integra rapid în sistemul capitalei comunitare.
AEGEE-ul mi-a schimbat viaţa, iar exerienţa dobândită prin acest mecanism este crucială.
Mulţumesc AEGEE!
La Mulţi Ani AEGEE!
Dan LUCA / Bruxelles
Mi-am clădit mult CV-ul pe experienţa AEGEE şi recomand tinerilor din România astfel de abordări. Educaţia non-formală este ceea ce lipseşte mult într-o Românie prea axată pe reforme educaţionale. E important să ai o abordare practică în tot ceea ce faci, iar experienţa organizãrii ca şi student a unei conferinţe în interiorul Parlamentului European îţi dă forţa de a te integra rapid în sistemul capitalei comunitare.
AEGEE-ul mi-a schimbat viaţa, iar exerienţa dobândită prin acest mecanism este crucială.
Mulţumesc AEGEE!
La Mulţi Ani AEGEE!
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 14 aprilie 2010
EPSO şi sistemul de educaţie românesc
Noutăţile în ceea ce priveşte concursul EPSO vor contribui la selecţia mult mai rapidă şi mai relevantă a celor care doresc să obţină un loc de muncă în instituţiile europene. Va exista un plan ciclic de 3 ani de evaluare a numărului de personal necesar, iar recrutarea acestora se va realiza prin concursuri organizate anual, eliminându-se în acest fel situaţia nefavorabilă în care candidaţii aşteptau un răspuns mai mulţi ani de zile.
Marea schimbare este adusă însă de eliminarea testului preliminar de cunoştinţe despre UE, apelându-se la o testare a competenţelor candidaţilor necesare posturilor pentru care au aplicat, mult mai relevante decât cunoştinţele teoretice. Se va urmări în acelaşi timp acel set de “soft skills” printre care analizarea şi rezolvarea problemelor, comunicarea, obţinerea de rezultate, învăţarea şi dezvoltarea, stabilirea priorităţilor şi organizarea, perseverenţa şi lucrul cu ceilalţi.
Pentru prima dată studenţii din anii terminali vor avea şansa să candideze la aceste concursuri şi să înţeleagă ce presupune concret un astfel de job.
Favorizaţi vor fi cei obişnuiţi cu acest gen de testări, bazate pe gândire logică, nu pe memorare. “Noul EPSO” avantajează sistemele educaţionale ale ţărilor EU15, a căror metode specifice, din păcate, în România nu sunt încă prea utilizate.
Dan LUCA / Bruxelles
Marea schimbare este adusă însă de eliminarea testului preliminar de cunoştinţe despre UE, apelându-se la o testare a competenţelor candidaţilor necesare posturilor pentru care au aplicat, mult mai relevante decât cunoştinţele teoretice. Se va urmări în acelaşi timp acel set de “soft skills” printre care analizarea şi rezolvarea problemelor, comunicarea, obţinerea de rezultate, învăţarea şi dezvoltarea, stabilirea priorităţilor şi organizarea, perseverenţa şi lucrul cu ceilalţi.
Pentru prima dată studenţii din anii terminali vor avea şansa să candideze la aceste concursuri şi să înţeleagă ce presupune concret un astfel de job.
Favorizaţi vor fi cei obişnuiţi cu acest gen de testări, bazate pe gândire logică, nu pe memorare. “Noul EPSO” avantajează sistemele educaţionale ale ţărilor EU15, a căror metode specifice, din păcate, în România nu sunt încă prea utilizate.
Dan LUCA / Bruxelles
marți, 13 aprilie 2010
România. Sănătate. Bruxelles.
România se “exteriorizează” tot mai mult la Bruxelles, luând pulsul capitalei comunitare. Mi-a plăcut abordarea recentă a Microsoft România, iar acum doresc să salut iniţiativa Tarus Media de a organiza primul Romanian Health Forum la Bruxelles.
Nu este uşor să reuneşti nume precum Vasile Puşcaş, Irinel Popescu sau Ruxandra Drăghia-Akli într-o dezbatere pe axa Bruxelles-Bucureşti despre viitorul politicilor de sănătate din România.
Am scris recent despre percepţia asupra sistemului de sănătate din România, mulţi români din Diasporă având mari probleme de reintegrare în România şi din cauza situaţiei actuale din acest sector. Sănătatea este un punct critic al calităţii vieţii în România. Există o lipsă de transparenţă şi o serie de semne de întrebare în ce priveşte: ce asigurări există în România, ce se rambursează sau ce drepturi ai ca cetăţean român în propria ţară.
Cei prezenţi la Forum subliniau oportunitatea discutării politicilor de sănătate în UE acum. Autorităţile comunitare şi guvernele Statelor Membre se arată preocupate de soluţii economico-financiare pentru ieşirea din criza internaţională, dar trebuie să demonstrăm că un management post-criză fără a se ţine cont de dezvoltarea bunurilor publice europene, precum îngrijiea sănătăţii, nu va duce la eradicarea cauzelor care au generat criza, ci la o revenire a acesteia. O asemenea orientare nu înseamnă costuri pentru guverne, ci investiţii în creşterea calităţii competitivităţii europene.
Sectorul privat este foarte dezvoltat pe acest sector, cu grupuri de interese bine pregătite în a-şi argumenta agenda.
Dan LUCA / Bruxelles
Nu este uşor să reuneşti nume precum Vasile Puşcaş, Irinel Popescu sau Ruxandra Drăghia-Akli într-o dezbatere pe axa Bruxelles-Bucureşti despre viitorul politicilor de sănătate din România.
Am scris recent despre percepţia asupra sistemului de sănătate din România, mulţi români din Diasporă având mari probleme de reintegrare în România şi din cauza situaţiei actuale din acest sector. Sănătatea este un punct critic al calităţii vieţii în România. Există o lipsă de transparenţă şi o serie de semne de întrebare în ce priveşte: ce asigurări există în România, ce se rambursează sau ce drepturi ai ca cetăţean român în propria ţară.
Cei prezenţi la Forum subliniau oportunitatea discutării politicilor de sănătate în UE acum. Autorităţile comunitare şi guvernele Statelor Membre se arată preocupate de soluţii economico-financiare pentru ieşirea din criza internaţională, dar trebuie să demonstrăm că un management post-criză fără a se ţine cont de dezvoltarea bunurilor publice europene, precum îngrijiea sănătăţii, nu va duce la eradicarea cauzelor care au generat criza, ci la o revenire a acesteia. O asemenea orientare nu înseamnă costuri pentru guverne, ci investiţii în creşterea calităţii competitivităţii europene.
Sectorul privat este foarte dezvoltat pe acest sector, cu grupuri de interese bine pregătite în a-şi argumenta agenda.
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 12 aprilie 2010
Lobby în România
Discuţiile apărute între producătorii de medicamente şi farmacii, scot la iveală din nou o problemă pe care o are România - lipsa unei legi care să reglementeze activitatea de lobby.
La nivel comunitar, rolul grupurilor de interese este mult mai bine definit şi recunoscut. Reglementările europene actuale cer deocamdată grupurilor de interese să îşi declară obiectivele în Registru voluntar, urmărindu-se totuşi trecerea la un Registru obligatoriu.
În România încă au loc discuţii şi dezbateri. În opinia unora, cel mai indicat ar fi să se adopte o lege oarecare a lobby-ului, “cea mai proastă lege”, care ar putea fi ulterior testată şi îmbunătăţită.
Dan LUCA / Bruxelles
La nivel comunitar, rolul grupurilor de interese este mult mai bine definit şi recunoscut. Reglementările europene actuale cer deocamdată grupurilor de interese să îşi declară obiectivele în Registru voluntar, urmărindu-se totuşi trecerea la un Registru obligatoriu.
În România încă au loc discuţii şi dezbateri. În opinia unora, cel mai indicat ar fi să se adopte o lege oarecare a lobby-ului, “cea mai proastă lege”, care ar putea fi ulterior testată şi îmbunătăţită.
Dan LUCA / Bruxelles
vineri, 9 aprilie 2010
Iniţiativa în presã
Ultimii 10 ani au fost marcaţi de o explozie a iniţiativelor în presă, iar segmentul online a fost dominant. Puţini credeau că vor deveni editori de presă, dar actuala tehnologie permite iniţiative îndrăzneţe pe un sector considerat până acum câţiva ani doar pentru “oameni cu bani”.
Care este actuala filiozofie şi unde greşesc cei mai mulţi? Pentru a deveni editor peste noapte poţi să achiziţionezi contra câteva zeci de euro pe an un domeniu web. Poţi să începi să publici pe site şi chiar să ai succes - sute şi mii de cititori. La început ca hobby, treptat – desigur dacă te ocupi – îţi ia tot mai mult timp. Şi începi să compari: conţinutul meu e mai bun, eu am scris primul/prima despre acest subiect, etc. Poate chiar numărul tău de cititori “bate” presa mare pe anumit sector. Şi începi să te frustrezi şi să arunci vorbe grele pe la colţuri: lumea nu ştie, eu sunt mai bun, etc.
Cheia nu este nici măcar în a-i implica pe alţii pentru a scrie pentru web-ul pe care îl actualizezi cu informaţie. Un proiect bun nu este automat sustenabil financiar. Succesul produsului, chiar şi acela numit “presă”, trebuie să treacă printr-un plan de afaceri. Trebuie studiu de piaţă, identificarea competitorilor posibili, resurse umane necesară şi - desigur - balanţa bugetului de “intrări” şi “ieşiri”. Foarte bune proiecte au eşuat din lipsa de capital şi finanţare...
Şi pentru a încheia pe un tot mai optimist, nu trebuie să fim reţinuţi în a încerca. E exemplu, americanul Russel Davies, care a avut deosebita iniţiativă de a lansa un ziar, tipărind blogurile prietenilor. În ciuda evoluţiei spectaculoase a online-ului şi pierderea de teren a printului în faţă acestuia, informaţia tipărită nu va muri, aşa cum spune el, cum nici radioul nu a dispărut după apariţia televiziunii. Şi acesta a fost doar începutul, pentru că pe parcurs s-au publicat sute de astfel de “ziare personale”, iar ţelul proiectului Newspaper Club este să ajungă la o acoperire globală.
Dan LUCA / Bruxelles
Care este actuala filiozofie şi unde greşesc cei mai mulţi? Pentru a deveni editor peste noapte poţi să achiziţionezi contra câteva zeci de euro pe an un domeniu web. Poţi să începi să publici pe site şi chiar să ai succes - sute şi mii de cititori. La început ca hobby, treptat – desigur dacă te ocupi – îţi ia tot mai mult timp. Şi începi să compari: conţinutul meu e mai bun, eu am scris primul/prima despre acest subiect, etc. Poate chiar numărul tău de cititori “bate” presa mare pe anumit sector. Şi începi să te frustrezi şi să arunci vorbe grele pe la colţuri: lumea nu ştie, eu sunt mai bun, etc.
Cheia nu este nici măcar în a-i implica pe alţii pentru a scrie pentru web-ul pe care îl actualizezi cu informaţie. Un proiect bun nu este automat sustenabil financiar. Succesul produsului, chiar şi acela numit “presă”, trebuie să treacă printr-un plan de afaceri. Trebuie studiu de piaţă, identificarea competitorilor posibili, resurse umane necesară şi - desigur - balanţa bugetului de “intrări” şi “ieşiri”. Foarte bune proiecte au eşuat din lipsa de capital şi finanţare...
Şi pentru a încheia pe un tot mai optimist, nu trebuie să fim reţinuţi în a încerca. E exemplu, americanul Russel Davies, care a avut deosebita iniţiativă de a lansa un ziar, tipărind blogurile prietenilor. În ciuda evoluţiei spectaculoase a online-ului şi pierderea de teren a printului în faţă acestuia, informaţia tipărită nu va muri, aşa cum spune el, cum nici radioul nu a dispărut după apariţia televiziunii. Şi acesta a fost doar începutul, pentru că pe parcurs s-au publicat sute de astfel de “ziare personale”, iar ţelul proiectului Newspaper Club este să ajungă la o acoperire globală.
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 7 aprilie 2010
Paradox de comunicare politică
Uniunea Europeană atinge paradoxuri de comunicare pe care experţii încearcă să le explice ştiinţific. Prof. Peter Van Aelst a analizat în “Campaigning without candidates” recenta campanie de alegere a primului Preşedinte al Consiliului European.
Este clar subliniat că regulile de bază ale campaniilor politice nu s-au aplicat. Din contră, am asistat la o inversare a logicii de campanie.
LOW VISIBILITY. Cu o vizibilitate publică mică, un candidat politic nu are nici o şansă de succes. Potenţialii preşedinţi americani cheltuie milioane pe publicitate, la fel şi partidele politice din Europa. În cazul alegerii preşedintelui UE, contrarul a fost la bază: cu cât mai puţină atenţie, cu atât mai bine. Practic nici un candidat nu a candidat pentru acel job.
NO OPEN SUPPORT. Sprijinul deschis al unor personalităţi este văzut ca un beneficiu clar al campaniei electorale. În cazul alegerii preşedintelui UE a fost exact invers, cu cât mai puţin sprijin public, cu atât mai bine.
NO PROGRAMME. În campaniile tradiţionale, candidaţii au nevoie de programe. Unii chiar argumentează că în campanii lupta dintre candidaţi este o dezbatere despre propunerile fiecărui candidat. Din contră, în timpul campaniei pentru preşedintele UE, orice luare de poziţie publică a fost evitată de către candidaţi.
DIPLOMATS INSTEAD OF SPIN DOCTORS. Rolul consultanţilor de campanie e relevant pentru majoritatea campaniilor electorale. Teoritic însă candidaţii nu erau candidaţi, în procesul de alegere a liderului european locul experţilor a fost luat de diplomaţi.
Întreaga campanie a fost după logica “Van Rompuy nu a fost un candidat pentru preşedinte, ci doar un candidat pentru a fi eventual rugat să preia funcţia.”
După astfel de “alegeri”, sau mai bine zis numiri, nu mă surprinde să văd atacuri deschise precum cele ale euroscepticilor.
Dan LUCA / Bruxelles
Este clar subliniat că regulile de bază ale campaniilor politice nu s-au aplicat. Din contră, am asistat la o inversare a logicii de campanie.
LOW VISIBILITY. Cu o vizibilitate publică mică, un candidat politic nu are nici o şansă de succes. Potenţialii preşedinţi americani cheltuie milioane pe publicitate, la fel şi partidele politice din Europa. În cazul alegerii preşedintelui UE, contrarul a fost la bază: cu cât mai puţină atenţie, cu atât mai bine. Practic nici un candidat nu a candidat pentru acel job.
NO OPEN SUPPORT. Sprijinul deschis al unor personalităţi este văzut ca un beneficiu clar al campaniei electorale. În cazul alegerii preşedintelui UE a fost exact invers, cu cât mai puţin sprijin public, cu atât mai bine.
NO PROGRAMME. În campaniile tradiţionale, candidaţii au nevoie de programe. Unii chiar argumentează că în campanii lupta dintre candidaţi este o dezbatere despre propunerile fiecărui candidat. Din contră, în timpul campaniei pentru preşedintele UE, orice luare de poziţie publică a fost evitată de către candidaţi.
DIPLOMATS INSTEAD OF SPIN DOCTORS. Rolul consultanţilor de campanie e relevant pentru majoritatea campaniilor electorale. Teoritic însă candidaţii nu erau candidaţi, în procesul de alegere a liderului european locul experţilor a fost luat de diplomaţi.
Întreaga campanie a fost după logica “Van Rompuy nu a fost un candidat pentru preşedinte, ci doar un candidat pentru a fi eventual rugat să preia funcţia.”
După astfel de “alegeri”, sau mai bine zis numiri, nu mă surprinde să văd atacuri deschise precum cele ale euroscepticilor.
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 5 aprilie 2010
Jurnaliştii din Bruxelles
Dacă până nu demult 1.300 jurnalişti acreditaţi transmiteau cetăţenilor informaţii din Bruxelles, noile statistici demonstrează că numărul acestora a scăzut dramatic. De ce această atitudine de renunţare la statutul de corespondent acreditat de instituţiile europene?
Preşedintele Asociaţiei Internaţionale de Presă încearcă să sublinieze faptul că jurnaliştii nu află la timp informaţia din cauza instituţiilor europene care preferă să o comunice direct publicului. Astfel, ziariştii de la Bruxelles nu au nici un avantaj de proximitate în faţa colegilor din alte agenţii de ştiri.
Un lucru e totuşi clar, jurnalismul evoluează. Ziariştii europeni nu pot să dispară, iar implicarea lor rămâne aceeaşi – cea de a observa mecanismul de la centru şi de a-l prezenta publicului.
Dan LUCA / Bruxelles
Preşedintele Asociaţiei Internaţionale de Presă încearcă să sublinieze faptul că jurnaliştii nu află la timp informaţia din cauza instituţiilor europene care preferă să o comunice direct publicului. Astfel, ziariştii de la Bruxelles nu au nici un avantaj de proximitate în faţa colegilor din alte agenţii de ştiri.
Un lucru e totuşi clar, jurnalismul evoluează. Ziariştii europeni nu pot să dispară, iar implicarea lor rămâne aceeaşi – cea de a observa mecanismul de la centru şi de a-l prezenta publicului.
Dan LUCA / Bruxelles
sâmbătă, 3 aprilie 2010
Democraţie comunitară
Când vine vorba de politicile comunitare e uimitor cât de absenţi sunt oficialii europeni la televiziuni.
Votul direct de care vorbea şi Preşedintele Parlamentului European, Jerzy Buzek, ar fi cea mai importantă măsură prin care să se amelioreze deficitul de legitimitate şi să se rezolve o problemă de democraţie europeană. Vizibilitatea şi notorietatea liderilor comunitari ar creşte semnificativ, impusă de crearea unui nou mecanism de selecţie a acestora, mult mai benefic şi pentru cetăţenii europeni.
Am dat şi eu un semnal socialiştilor europeni pe această temă şi sperăm ca “alegerile primare” să devină realitate şi în UE, nu doar în SUA.
Dan LUCA / Bruxelles
Votul direct de care vorbea şi Preşedintele Parlamentului European, Jerzy Buzek, ar fi cea mai importantă măsură prin care să se amelioreze deficitul de legitimitate şi să se rezolve o problemă de democraţie europeană. Vizibilitatea şi notorietatea liderilor comunitari ar creşte semnificativ, impusă de crearea unui nou mecanism de selecţie a acestora, mult mai benefic şi pentru cetăţenii europeni.
Am dat şi eu un semnal socialiştilor europeni pe această temă şi sperăm ca “alegerile primare” să devină realitate şi în UE, nu doar în SUA.
Dan LUCA / Bruxelles
joi, 1 aprilie 2010
Ştire. Transparenţă. Comunitate.
Jurnalismul evoluează. Îmi amintesc că prin 2001-2002 Comisia Europeană avea încă reţineri în a acredita presa online şi cam în aceeaşi situaţie sunt acum blogării. Dar tendinţa este clară, tehnologia influenţează structurarea activităţii cotidiene.
Ziaristul contemporan trebuie să ajungă la ştirile proaspete şi să le prezinte într-o formă cât mai atractivă pentru audienţa sa, iar conducerile trusturilor media sunt creative în a atrage cititori, oferind chiar premii de fidelitate.
Pe această direcţie vine şi iniţiativa americanilor. Pentru a asigura transparenţa în selecţia ştirilor, The New York Times, îşi invita cititorii la şedinţa de redacţie, transmisă zilnic on-line, pe site-ul cotidianului.
Dan LUCA / Bruxelles
Ziaristul contemporan trebuie să ajungă la ştirile proaspete şi să le prezinte într-o formă cât mai atractivă pentru audienţa sa, iar conducerile trusturilor media sunt creative în a atrage cititori, oferind chiar premii de fidelitate.
Pe această direcţie vine şi iniţiativa americanilor. Pentru a asigura transparenţa în selecţia ştirilor, The New York Times, îşi invita cititorii la şedinţa de redacţie, transmisă zilnic on-line, pe site-ul cotidianului.
Dan LUCA / Bruxelles
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
