Independenţa în UE sau în afara ei?

Alături de Scoţia, în regiunea spaniolă Catalonia se dezbate organizarea unui referendum anul viitor pentru obţinerea independenţei.

Situaţiile celor două state sunt diferite – şi până acum despre Scoţia se vorbea ca ţară separată din cadrul Marii Britanii, în timp ce Catalonia a avut un rol special în istoria Evului Mediu. Premierul britanic susţine referendumul, însă guvernul spaniol declară că va lupta împotriva consultării populaţiei pe această temă, din considerente constituţionale.

În cele două state dorinţa de independenţă are mari implicaţii economice. Catalonia este una dintre provinciile cele mai bogate ale Spaniei. O separare a Scoţiei ar implica renegocieri în privinţa resurselor.

După părerea unor specialişti, aceste manifestări ar încuraja şi alte regiuni din Europa să recurgă la separarea de “statele mari”. La Bruxelles, partidele scoţiene şi cele ale Cataloniei pun bazele unei alianţe cu grupările politice flamande.

Dezbaterea continuă cu întrebarea evidentă - independenţa şi formarea noilor state implică renegocierea şi retrasarea hărţii Uniunii Europene?

Dan LUCA / Bruxelles

Pile sau recomandări

Potrivit unui sondaj realizat de BestJobs, 23,9% dintre români recunosc că s-au angajat, cel puţin o dată, cu ajutorul pilelor, însă aşa cum susţin şi specialiştii numărul real al acestora este mult mai mare.

În România sistemul de recomadare a unui candidat pentru un post vacant este încă greşit înţeles, dar să nu credeţi că metoda nu se aplică în alte state mai “cinstite”. Eduard Ezeanu explică ce înseamnă de fapt a apela la „pile” – “atunci când cineva impune o angajare fără a lua în considerare criteriile legate de performanţă, experienţă ori abilităţi specifice postului respective”. „Networkingul nu are nimic negativ. Recomandarea venită din partea unui angajat este extrem de importantă pentru un şef în primul rând pentru că, desfăşurându-şi activitatea în acel cadru, cunoaşte foarte bine nevoile pe care le poate avea acea firmă”, completa specialistul în carieră.

Sunt companii care recompensează o bună recomandare, nu se riscă nimeni să aducă pe cineva nepotrivit. În ceea ce îi priveşte pe cei care îşi doresc un job anume, important este cum se pregătesc pentru a-l obţine, nu să considere că oricum “piloşii” le-o iau înainte. „Şi normal că nu reuşesc să pună mâna pe locul de muncă mult visat, pentru că deja pornesc în cursă cu un grav handicap, o cruntă autolimitare în propria minte. Însă, dacă ai un scop şi un plan, dublate de hotărâre şi acţiune, jobul visat va fi al tău”, spunea Ştefan Murgeanu.

Dan LUCA / Bruxelles

Letonia - “Yo-yo” după austeritate

După cum arată cifrele înregistrate în ultimii ani în Letonia, măsurile de austeritate drastice pot atrage după ele şi efecte negative, nu doar redresare economică.

Dublul praradox în Letonia este că nu se recurge la manifetare socială împotriva măsurior nepopulare, din lipsa sindicatelor, dar nici nu au partide de stânga care să lupte pentru condiţii mai bune pentru cetăţenii letoni.

Creşterea şomajului, dar mai ales exodul tinerilor vor crea un “efect yo-yo” – lipsa specialiştilor bine pregătiţi pe domenii strategice vor atrage alte efecte dezastruase.

Materialul publicat de Ziarul Financiar prezintă comparativ indicatori economici realizaţi în România şi Letonia între anii 2007-2012.

Dan LUCA / Bruxelles

Telefon de serviciu – supraveghere sau flexibilitate

O recentă cercetare în domeniu a demonstrat cum telefoanele inteligente personale ale angajaţilor s-ar putea folosi în interes de serviciu, “fără compromiterea vieţii private şi, în acelaşi timp, fără cheltuielile suplimentare din partea angajatorului pentru aparate şi întreţinerea acestora”, transmitea Bloomberg.

Pe lângă evitarea costurilor suplimentare din partea companiior angajatoare, pe de altă parte, utilizarea aparatelor personale în interes de serviciu le expune pe acestea la riscuri de securitate. Un program informatic eficient, ar proteja în acelaşi timp şi datele personale ale angajaţilor şi ar putea asigura supravegherea şi modificarea de la distanţă a conţinutului platformei virtuale pentru lucru.

Agenda, email-ul şi aplicaţiile personale şi cele ale jobului s-ar întâlni, dând posibilitatea angajatului să îşi gestioneze cum crede mai bine atribuţiile de acasă şi cele de serviciu.

Dan LUCA / Bruxelles

Discurs britanic cu reacţii

Premierul britanic continuă să îşi susţină discursul în privinţa subiectului Marea Britanie – UE: până în 2017 (dacă partidul său va rămâne la guvernare) va organiza un referendum pentru consultarea populaţiei în vederea rămânerii sau părăsirii Uniunii Europene.

Care este poziţia Marii Britanii? În principal, Cameron susţine ideea că Parlamentele naţionale trebuie să rămână adevărata sursă de legitimitate democratică. “Suntem o familie de naţiuni democratice a cărei fundaţie este o piaţă unică mai degrabă decât o monedă unică; noi cei din afara euro recunoaştem că cei din zona euro vor fi nevoiţi să facă schimbări instituţionale mari”, a declarat acesta, context în care Marea Britanie nu va accepta moneda unică.

Răspunsurile opoziţie nu au întârziat să apară – “Nigel Farage, liderul partidului eurosceptic UKIP: Referendumul ar trebui să aibă loc până în 2015. Dacă este un simplu referendum "In/Out" (Înăuntru/Afară), am putea să îl avem până în alegerile generale. Dacă ar fi promis asta, aş fi aplaudat", scrie HotNews.

Aceeaşi publicaţie preia discursurile Lordului Mandelson (laburist): "Am avut un discurs schizofrenic. Pe de o parte, spune că vrea o Europă nouă şi îmbunătăţită. Pe de altă parte, spune că apartenenţa Marii Britanii la UE este o foaie de hârtie albă care trebuie complet renegociată. Este o abordare care nu va găsi un răspuns pozitiv de la partenerii noştri europeni". Fostul lider liberal-democrat, lordul Ashdown este de parere că discursul lui Cameron plasează ţara pe un drum cu sens unic afară din UE.

Subiectul este unul extrem de delicat, şi este normal ca dezbaterea să implice părerei contradictorii, chiar dacă va avea loc o retragere din cadrul UE abia peste câţiva ani.

Dan LUCA / Bruxelles

Spre alegeri regionale în România?

Guvernul a readus în discuţie tema alegerilor regionale şi descentralizarea în România, în special pentru o mai bună absorbţie a fondurilor europene, dar nu numai. Să ne amintim că şi acum câţiva ani, când se discuta despre posibilităţi asupra modului de alegere a parlamentarilor europeni în România, Vasile Puşcaş propunea chiar alegeri pe circumscripţii regionale.

Părerile politicienilor şi specialiştilor sunt împărţite în privinţa descentralizării. Subiectul nu este deloc simplu, această nouă abordare atrăgând după sine o serie de schimbări ce ar necesita timp pentru o implementare corectă şi completă.

Consider importantă în primul rând înţelegerea teoretică a termenilor. “Conform dicţionarului regionalizarea înseamnă “împărţirea în regiuni sau districte administrative: a aranja regional”. Regionalizarea este adesea confundată cu regionalismul şi este considerată de unii ca fiind o ameninţare la adresa statutului naţional. Regionalizarea nu este o ameninţare la unitatea teritorială a României. Adepţii procesului de descentralizare nu doresc să dezintegreze ţara ca stat ci urmăresc să-i îmbunătăţească performanţele economice printr-o guvernare de tipul multi-nivel”, explică specialistul Graţian Mihăilescu într-un articol publicat recent, delimitând în acelaşi timp şi semnificaţia noţiunii de “descentralizare” de cel de “federalizare” – “Descentralizarea nu este altceva decât o garanţie a stabilităţii unei democraţii funcţionale. România este membră a UE, iar în Europa principiul subsidiarităţii este un termen de bază. Europa este una a colectivităţilor locale descentralizate, care permit o colaborare şi dezvoltare mai rapidă a regiunilor şi a comunităţilor locale”.

"Este apropierea administraţiei de cetăţean, pe de o parte, şi, pe de altă parte, apare un instrument de planificare şi de coordonare strategică, la nivel regional, necesar mai ales promovării marilor proiecte de investiţii, finanţate în special cu bani europeni", a subliniat recent Corina Creţu.

Dacă se intenţionează aplicarea reîmpărţirii administrative este nevoie de organizarea unui referendum, unde este imperativ ca pentru validarea acestuia să se obţină 50% plus 1 din voturile cetăţenilor.

“Regionalizarea nu va fi făcută pe criterii etnice, ci pe criterii de dezvoltare, economice, obiectivul principal al organizării administrative, respectiv a înfiinţării regiunilor administrative fiind micşorarea decalajelor de dezvoltare”, afirma acum câteva zile vicepremierul Liviu Dragnea, Ministrul Dezvoltării Regionale şi a Administraţiei Publice.

Cine va conduce regiunea, deci pe cine vor trebui să aleagă cetăţenii ? “Regiunea va fi condusă de un preşedinte ales prin vot direct de cetăţeni. Acest lucru nu se va întâmpla însă din 2013 sau 2014, după ce proiectul va deveni lege. Într-o primă fază, intermediară, preşedintele Consiliului Regional va fi ales de consilierii judeţeni şi locali. Din 2016, când sunt programate viitoarele alegeri locale, preşedintele Regiunii, va fi ales însă prin vot direct de cetăţeni. Până la alegerea directă a preşedintelui Regiunii, actualii şefi de Consilii Judeţene vor îndeplini funcţia de vicepreşedinţi ai Regiunilor.

„Preşedintele Regiunii nu va fi şeful preşedinţilor de Consilii Judeţene, nu vor fi raporturi de subordonare, pentru că regiunea are nişte atribuţii, iar judeţele alte atribuţii”, afirma Marian Oprişan. „Nu voi fi subordonat preşedintelui Regiunii, pentru că nu Regiunea va putea da ordine. Dacă judeţele nu se înţeleg pe un proiect european, regiunea hotărăşte care este soluţia”, explică şi Nicuşor Constantinescu, preşedintele Consiliului Judetean Constanţa. “Regiunile vor co-exista împreună cu judeţele”.

Un alt for de conducere regional, va fi Consiliul, un mini-Parlament local. Conform proiectului USL, fiecare regiune va avea un preşedinte, dar şi un parlament local, din care vor face parte primarii reşedinţelor de judeţ, dar şi preşedinţii consiliilor judeţene. Şi consilierii regionali urmează să fie aleşi prin vot de cetăţeni începând cu 2016. Judeţele vor da un număr diferit de consilieri regionali, în funcţie de populaţia deţinută.

“Preşedintele Regional şi Consiliul Regional urmează să conducă de facto regiunea. Bugetele regiunilor vor fi alcătuite din bugetele locale, fondurile europene şi de coeziune”, explică Gândul.

Tot acelaşi material abordează şi noul statut al Prefectului, într-o formă nouă după o reîmpărţire, dar şi modalitatea de alegere a “capitalei” regiunii.

Există şi o a doua variantă posibilă de alegeri – “alegeri indirecte, adică preşedintele Consiliului Regional şi Consiliul Regional va fi ales de toţi primarii şi consilierii judeţeni din regiunea respectivă”.

Premierul Ponta insistă pe regionalizarea ţării în 2013, însă se dezbate încă dacă data posibilelor alegeri regionale să coincidă cu cea pentru Parlamentul European, din 2014; dacă acest lucru se poate realiza atât de curând, sau rămâne la stadiul de proiect până în 2016.

România ar urma să aibă 8 regiuni de dezvoltare, care ar elimina denumirile istorice. Vom vorbi probabil de 4 sau 5 judeţe grupate într-o regiune, de genul: sud, sud- vest, centru, nord-vest, etc.

Sunt şi păreri contradictorii inclusiv în privinţa numărului de regiuni - ,,Cele opt regiuni cum sunt ele acum trasate din punctul meu de vedere sunt prea mari multe dintre ele. Vă dau exemplu Moldova, nord-estul: patru milioane de oameni. Clar că ar trebui împărţită în două. Trebuie să ţi cont de anumite activităţi culturale, istorice între judeţele respective. Dar cel mai important lucru este care sunt competenţele", a precizat democrat-liberalul Vasile Blaga.

Dezbaterile privind proiectul regionalizării şi cel al alegerilor regionale se poartă în interiorul partidelor politice din România de multă vreme. Clujeanul Horea Uioreanu consideră că este prematură discuţia privind alegerile regionale, atâta timp cât nu există o trasare a noilor regiuni.

În privinţa oraşului, acesta afirma la sfârşitul anului trecut: “E clar că Clujul va fi centru regional, nu se poate pune problema să fie altfel. Eu apreciez dorinţa celor de la Bihor, dar nu ne putem întoarce 100 de ani înapoi în timp. Nu se poate compara Clujul cu Bihorul, şi ca potenţial economic, şi universitar. Se poate găsi o altă variantă, să preia Bihorul conducerea unei regiuni, cu Satu Mare, Sălaj, etc”.

Alegerile regionale se organizează şi în alte state ale Uniunii Europene precum Germania, Italia, Spania, Polonia, Portugalia.

“Înainte de orice schimbare administrativă este nevoie de o diagnoză a filozofiei statului – cultura şi tradiţia politică a fiecărui stat este foarte importantă. Este important să se analizeze în acelaşi timp condiţiile externe, precum oportunităţiile financiare comunitare”, preciza acum câţiva ani Jan OLBRYCHT, în cadrul unui eveniment organizat la Bruxelles.

În prezent, la Bruxelles, reprezentanţele regiunilor din statele membre (toate provinciile italiene, landurile germane, regiunile slovace) desfăşoară o intensă activitate de lobby, se ocupă de managementul proiectelor europene sau de comunicarea externă. Una dintre cele mai de succes reprezentanţe regionale deschise la Bruxelles este “Comunitatea Valenciana”. Reprezentând o zonă populată a Spaniei (aproximativ 5 milioane de locuitori, 10% din populaţia Spaniei, Valencia fiind cel de-al treilea mare oraş al Spaniei) această zonă a cunoscut una dintre cele mai rapide creşteri economice din Uniunea Europeană. Una dintre cauze a constituit-o probabil şi deschiderea unei reprezentanţe la Bruxelles care să reprezinte interesele zonei respective în capitala Europei.

Reprezentanţa Regiunii Centru din România este vizibilă în capitala Europei, judeţele din România sunt reprezentate la Bruxelles prin Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România. Regionalizarea şi alegerile regionale ar schimba implicit şi schiţa de reprezentare regională în Bruxelles.

Dan LUCA / Bruxelles

Francezii şi Germania

Un sondaj realizat recent in Franţa şi Germania reliefează că elitele franceze sunt din ce în ce mai atrase de Germania.

În urma răspunsurilor primite, concluzia a fost că aproape 60% dintre francezi ar prefera să lucreze în Germania, spre deosebire de o treime dintre germani care se văd muncind în Franţa. La capitolul vacanţă, situaţia este exact invers - 77% dintre francezii care au răspuns sondajului ar prefera să îşi petreacă vacanţa în ţara vecină, în timp ce procentul germanilor care preferă să îşi petreacă timpul liber în Franţa ajunge la 94.

Pentru 44% dintre francezi Germania este un model, însă Franţa nu îi inspiră la fel de mult pe germani. Întrebat ce părere are despre rezultatele acestui chestionar, premierul francez Jean-Marc Ayrault spunea - "Cred că este foarte amuzant deoarece aceasta nu corespunde cu adevărat realităţii. Germania este extrem de diversă prin istoria sa, regiunile sale, nuanţele lingvistice". "Îmi place Germania pentru ceea ce este capabilă să facă, pentru capacitatea de a dialoga şi de a găsi răspunsul împreună”.

Scena şi agenda europeană este influenţată însă de direcţiile trasate de colaborarea acestor ţări la nivel politic.

Dan LUCA / Bruxelles

Lansarea dezbaterii “România şi viitorul instituţiilor europene”

Trăim într-o Europă dinamică şi este foarte important să urmărim în timp real evoluţia sistemului comunitar. Odată cu urgenţa depăşirii crizei financiare, atenţia se îndreaptă spre integrarea europeană. Ţările europene, din Euro-zonă, dinafara ei şi statele non-UE, îşi reevaluează relaţia cu Uniunea Europeană. În următorii 3 ani vom asista la o dezbatere intensă despre viitorul UE, despre o posibilă Conferinţă Interguvernamentală, despre un eventual nou tratat comunitar şi despre poziţionarea statelor membre în această dezbatere. Care este rolul cheie al României în acest proces de transformare, ce câştigăm şi ce putem pierde?

Încercăm să găsim răspuns la aceaste întrebări formând un consorţiu pe axul Bruxelles – Bucureşti – Cluj, implicând atât societatea civilă organizată, cât şi lumea academică interesată de acest subiect. Partenerii unui proiect atipic, care încearcă să ţină ancorată România la dezbaterea contemporană sunt: Facultatea de Studii Europene Cluj, Institutul de Cercetări Europene Cluj, SNSPA Bucureşti, GrupRomânia Bruxelles, Clubul “România-UE” – Bruxelles şi “Casa Europei” Cluj, sprijiniţi mediatic de EurActiv România. Intenţionăm să avem 3 evenimente: Cluj (februarie), Bruxelles (mai) şi Bucureşti (octombrie), iar obiectivul principal este lansarea unei discuţii despre viziunea României asupra construcţiei europene implicând românii din ţară şi Bruxelles. Se doreşte prezentarea unui document final în luna octombrie 2013: “Opinia României despre viitorul UE”.

Am deosebita onoare de a modera prima dezbatere, conferinţa “România şi viitorul instituţiilor europene”, care va avea loc vineri, 15 februarie 2013, ora 10:00, la Cluj, în incinta Facultăţii de Studii Europene. Au confirmat prezenţa la dezbateri: Nicolae PĂUN – Decan la Facultatea de Studii Europene Cluj-Napoca, Diana IANCU - Decan la Facultatea de Administraţie Publică din cadrul SNSPA Bucureşti şi Vasile PUŞCAŞ – Coodonatorul Institutului de Cercetări Europene Cluj-Napoca.

Dacă sunteţi interesaţi să participaţi, nu ezitaţi să mă contactaţi la adresa info@casaeuropei.com

Dan LUCA / Bruxelles

Diplomaţie culturalã de la Cluj

“România are toate exemplele şi impulsurile din interior şi din exterior pentru a practica diplomaţia culturală”. Vasile Puşcaş este de părere că România este văzută precum “oaia neagră” a Europei. Este obligaţia “Guvernului României şi a mediului de afaceri, a universităţilor şi a organizaţiilor neguvernamentale, a fiecăruia dintre noi, să practicăm insistent diplomaţia culturală, pentru că, iată, se dovedeşte că aşa-zisa diplomaţie economică nu sporeşte comerţul cum trebuie, iar diplomaţia politică nu dă rezultatele scontate. Va trebui să arătăm faţa noastră ca naţiune, ca societate, printr-o nouă abordare a comunicării diplomatice, inclusiv prin diplomaţia culturală”, după cum precizează profesorul clujean.

Puşcaş subliniază că şi SUA, Japonia şi Coreea de Sud insistă acum pe diplomaţia culturală.

Universitatea “Babeş Bolyai” este prima din România care a deschis un tip de parteneriat nou cu Academia de Diplomaţie Culturală din Berlin, astfel a fost inaugurat Oficiul Cluj al Institutului de Diplomaţie Culturală din Berlin care are trei obiective generale – “elaborarea unui manual dedicat diplomaţiei culturale, profesionalizarea carierei internaţionale a tinerilor prin programele de masterat şi doctorat deja începute, precum şi dezvoltarea sistemului de comunicare şi relaţionare, prin invitatea la UBB a unor diplomaţi de renume internaţional, foşti demnitari cu o expertiză solidă”, scria recent Făclia.

Dan LUCA / Bruxelles

Scoţia şi Uniunea Europeanã

După declaraţia preşedintelui Barroso, potrivit căreia orice stat nou format va trebui să îşi relanseze candidatura pentru a deveni membru UE, şi în contextul în care Scoţia vorbeşte de independenţa faţă de Marea Britanie, se iscă o nouă dezbatere.

Astfel, chiar dacă britanicii vor hotărî ieşirea din Uniunea Europeană, premierul scoţian Alex Salmond este de părere că ţara sa nu va fi pusă în aceeaşi situaţie, negocierile cu oficialii europeni fiind purtate înainte de transferul de suveranitate.

În concluzie, s-ar parea că referendumurilor viitoare vor decide mişcările de pe scena “geo-politică” europeană pe termen mediu şi lung. Influenţa cetăţenilor începe parcă să se simtă astfel mult mai mult în demersurile care se fac la nivel naţional şi european.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Occidentul Românesc – “Diplomaţia publică şi Diaspora”

Într-un recent articol publicat de Occidentul Românesc, am încercat să explic noţiuni precum “diplomaţie publică”, “diplomaţie standard”, “comunicare europeană”, toate implicând un public extrem de important - Diaspora.

.............

Noţiuni precum “diplomaţie publică“, “diplomaţie efectivă“, “diplomaţie culturală“ sunt adesea întâlnite în discursurile mediatizate în ultimii ani, însă poate din cauza complexităţii acestor procese de comunicare se crează de multe ori confuzii. În contrast cu Diplomaţia Standard, mult mai vizibilă, – putând fi descrisă ca fiind căile prin care liderii guvernamentali comunică între ei la cele mai înalte nivele – Diplomaţia Publică se axează pe căile prin care o ţară (sau o organizaţie multi-laterală) comunică cu cetăţenii altor state. Democraţia publică efectivă începe de la premisa că dialogul, mai mult decât o prezentare cu scopul de a vinde ceva, este adesea elementul central pentru realizarea ţelurilor politicilor externe. Dacă îmi permiteţi, e necesară o paralelă cu “faimoasa” strategie de comunicare a Uniunii Europene cu proprii cetăţeni dintr-o perspectivă “diplomatică”. Este clar că strategiile de comunicare ale UE utilizează o diversitate de politici ale diplomaţiei publice pentru a-şi atinge ţelurile. Se urmăreşte înţelegerea reciprocă şi cooperarea în abordarea procesului de comunicare şi informare, iar pentru aceasta, strategiile de comunicare ale UE pot fi imaginate ca iniţiative bine-dezvoltate ale diplomaţiei publice.

Strategiile de comunicare ale UE trebuie astfel gândite, încât să amelioreze lipsa de interes a cetăţenilor, dar şi evidenta lipsă de informare. Cetăţeanul european vrea să înţeleagă sistemul comunitar şi felul în care acesta îi influentează viaţa, dar nu trebuie plictisit cu detalii tehnice, care pentru el par irelevante. Acesta trebuie să fie informat corect şi complet, trebuie să îşi cunoască drepturile şi trebuie să şi le exercite, cunoscând situaţia reală existentă la nivel european, pe plan politic, social, economic, etc. Comunicarea cu cetăţenii UE şi cu cei din ţările care aspiră la statutul de membru UE, reflectă majoritatea eforturilor diplomaţiei publice ale Comisiei Europene. Relaţia UE-cetăţeni pare a fi într-o stare de somnolenţă, animată din când în când de câte un referendum, nu de fiecare dată cu rezultate pozitive. Cetăţenii, la rândul lor, îşi amintesc de Uniune atunci când sunt nemulţumiţi. Un “Congres al cetăţenilor”, propusă în 2011 de Valéry Giscard d’Estaing, Coordonatorul Convenţiei Europene, ar apropia mai mult cetăţenii de UE, o mare necesitate având în vedere lipsa de interes pe care aceştia o manifestă cu privire la problemele comunitare.

În cazul comunicării europene, mecanismul este cu atât mai complex, cu cât vorbim de multilingvism, multiculturalism, etc. dar şi de un sistem care nu a rezolvat încă problemele de democraţie şi legitimitate. Construirea şi difuzarea discursul politic, electoral sau din afara campaniilor electorale trebuie să ţină cont de toate acestea. Să nu uităm de comunicarea cu cetăţenii din Diaspora, a căror elemente trebuie introduse în strategia globală de Diaplomaţie Publică. Trebuie gândite programe concrete pentru Diaspora, prin identificarea în primul rând a celor mai bune ”modele de infrastructură” care conectează ţara de origine de emigranţi, extinderea sentimentului de cetăţenie prin asigurarea bunei funcţiuni a administraţiei şi a drepturilor de vot, construirea devotamentului patriotic prin suportul cultural, dezvoltarea sustenabilă a remitenţelor şi a networkului de bussines, dar şi implicarea în politică a membrilor Diasporei.

Tot în cadrul subiectului larg al Diplomaţiei Publice, apropiindu-ne puţin de România, putem aminti de “evenimente de diplomaţie publică” (prezentări de ţară, promovarea culturii şi tradiţiilor, organizarea de spectacole, concerte, expoziţii şi conferinţe), pe care Reprezentanţa Permanentă a României pe lânga UE de la Bruxelles le organizează cu regularitate, consolidând astfel poziţia României în cadrul instituţiilor europene şi îmbunătăţirea imaginii acesteia la nivel european, preciza într-o intervenţie recentă Raluca Norel.

Dan LUCA / Bruxelles

Cehia şi Uniunea Europeanã

Euroscepticismul preşedintelui ceh, Václav Klaus, (vezi refuzul Tratatului de la Lisabona, dar şi a Pactului fiscal) este deja bine cunoscut. Alegerile vor conduce însã la deschiderea unui nou capitol în ceea ce priveşte relaţia ţării sale cu Uniunea Europeană, indiferent cine îi va urma ca preşedinte după data de 26 ianuarie 2013.

După ce a ratat funcţia de şef de stat în 2003, socialistul Miloš Zeman a intrat în turul al doilea în cursa prezidenţială, alături de Schwarzenberg. Vladimír Handl (Institutul de Relaţii Internaţionale din Praga) consideră că indiferent care va fi noul preşedinte, acesta se va implica în demersurile pentru integrarea europeană.

Dan LUCA / Bruxelles

 

Liderul Socialiştilor Europeni despre viitorul UE

Sergei Stanishev, liderul Partidului Socialiştilor Europeni, preciza recent că gruparea pe care o conduce va desemna candidatul pentru preşedenţia Comisiei Europene, printr-un proces democratic şi transparent. În contextul dat, Martin Schulz ar fi în continuare un potenţial candidat pentru Parlamentul European. În această dezbatere a fost amintit şi numele premierului Robert Fico, însă Stanishev consideră că slovacul îşi va continua munca la nivel naţional, cel puţin deocamdată.

În cadrul interviului acordat EurActiv, socialistul bulgar a amintit şi de rolul important al tinerilor absolvenţi în dezvoltarea şi redresarea economică a Uniunii, dar în acelaşi timp de necesitatea suportului oferit de instituţiile comunitare.

Din perspectiva partidului său, este nevoie de o Europă politică, de mai multă integrare pentru o Zonă Euro puternică, însă este de neacceptat faptul că în această dezbatere nu au fost menţionate drepturile societăţii, într-o Europă, care se vrea în acelaşi timp o Europă socială.

După cum s-a dovedit şi până acum, socialiştii continuă să sprijine alegerile primare care să ofere o “faţă umană” liderilor europeni, fără de care Europa rămâne o construcţie abstractă, iar deciziile Bruxelles-ului tehnocratice.

Dan LUCA / Bruxelles

O nouă reconfigurare franco-germană?

Comisarul european francez, Michel Barnier, propunea recent preşedintelui Hollande să deschidă o dezbatere naţională pentru redefinirea Franţei în relaţia cu UE, un context favorabil pentru a se impune în 2013, perioadã în care Germania îşi pregăteşte alegerile din luna septembrie.

Partizan al integrării politice, Barnier susţine idei federaliste, printre care numirea unui preşedinte unic al Comisie Europene şi Consiliului care să reprezinte statele membre UE. În privinţa reformelor instituţionale europene aflate în dezbatere, acesta nu s-ar grăbi să le lanseze.

Aşa cum anul trecut alegerile naţionale din Franţa ne-au amintit despre ce scria George Friedman, la fel, în 2013, rezultatele alegerilor din Germania vor influenţa “determinarea rolului pe care îl va juca Germania, cea mai dinamică ţară europeană”. “Dacă Franţa şi Germania îşi continuă cooperarea, ele rămân centrul gravitaţional european. Dacă Franţa şi Germania intră într-un conflict, coliziunea va sfâşia întreaga Europă, lăsând naţiunile libere să se despartă şi să se alinieze într-o nouă configuraţie”, spunea Friedman.

Să atragă aniversarea celor 50 de ani schimbări semnificative în “termenii” acestei prietenii?

Dan LUCA / Bruxelles

Diplomaţie Publică? Comunicare europeanã?

Noţiuni precum “diplomaţie publică“, “diplomaţie efectivă“, “diplomaţie culturală“ sunt adesea întâlnite în discursurile mediatizate în ultimii ani, însă poate din cauza conjuncturilor temporale şi atemporale, definiţia acestor termeni s-a modificat de-a lungul vremii şi continuă să se modifice, creând de multe ori confuzii.

În contrast cu Diplomaţia Standard, mult mai vizibilă, - putând fi descrisă ca fiind căile prin care liderii guvernamentali comunică între ei la cele mai înalte nivele - Diplomaţia Publică se axează pe căile prin care o ţară (sau o organizaţie multi-laterală) comunică cu cetăţenii altor state. Democraţia publică efectivă începe de la premisa că dialogul, mai mult decât o prezentare cu scopul de a vinde ceva, este adesea elementul central pentru realizarea ţelurilor politicilor externe.

Dacă îmi permiteţi, e necesarã o paralelã cu “faimoasa” strategie de comunicare a Uniunii Europene cu proprii cetăţeni dintr-o perspectivă “diplomatică”. Este clar că strategiile de comunicare ale UE utilizează o diversitate de politici ale diplomaţiei publice pentru a-şi atinge ţelurile. Se urmăreşte înţelegerea reciprocă şi cooperarea în abordarea procesului de comunicare şi informare, iar pentru aceasta, strategiile de comunicare ale UE pot fi imaginate ca iniţiative bine-dezvoltate ale diplomaţiei publice.

Strategiile de comunicare ale UE trebuie astfel gândite, încât să amelioreze lipsa de interes a cetăţenilor, dar şi evidenta lipsă de informare. Cetăţeanul european vrea să înţeleagă sistemul comunitar şi felul în care acesta îi influentează viaţa, dar nu trebuie plictisit cu detalii tehnice, care pentru el par irelevante.

Cetăţenii trebuie să fie informaţi corect şi complet, trebuie să îşi cunoască drepturile şi trebuie să şi le exercite, cunoscând situaţia reală existentă la nivel european, pe plan politic, social, economic, etc. Comunicarea cu cetăţenii UE şi cu cei din ţările care aspiră la statutul de membru UE, reflectă majoritatea eforturilor diplomaţiei publice ale Comisiei Europene.

Cu toate acestea, abia în iunie 2001 Comisia Europeanã a adoptat un cadru de cooperare pentru activităţi ce privesc informarea şi politica de comunicare în UE. Pentru prima dată a fost recunoscută importanţa rolului statelor membre în diseminarea informaţiilor pe politicile europene.

Alegerile din 2004 pentru Parlamentul European au sublinit agravarea lipsei de interes al cetăţenilor pentru politicile UE. În acelaşi an noua “Comisie Barroso” a reacţionat prin numirea unui nou comisar pentru comunicare şi a numit-o în această funcţie pe fosta comisară pentru mediu Margot Wallström. La scurt timp însă, în 2005, liderii UE au fost şocaţi de problemele ivite în ratificarea Constituţiei Europene, adevărat punct nodal în comunicarea cu cetăţenii.

Relaţia UE-cetăţeni pare a fi într-o stare de somnolenţă, animată din când în când de câte un referendum, nu de fiecare dată cu rezultate pozitive. Cetăţenii, la rândul lor, îşi amintesc de Uniune atunci când sunt nemulţumiţi.

De la înfiinţarea sa Uniunea Europeană a reuşit cu siguranţă să îşi atragă adepţi şi să îi convingă de faptul că merită să investească timp şi energie pentru a înţelege complicatele mecanisme ce stau la baza funcţionării ei. UE are “fanii” săi. Dar cât de prezentă în conştiinţa oamenilor obişnuiţi este Uniunea Europeană dacă ne deplasăm în afara cartierului european? Cine mai este interesat de UE când avansăm pe străzile Bruxelles-ului şi dacă mergem de acolo mai departe în toate statele membre? Cine mai ştie ce structură au instituţiile europene şi cu ce se ocupă fiecare? Uniunea Europeană are acum aproape 500 de milioane de locuitori, dintre care cei într-adevăr informaţi în legătură cu felul în care funcţionează sunt doar o picătură într-un ocean.

Interesantă abordarea propusă în 2011 de Valéry Giscard d'Estaing, Coordonatorul Convenţiei Europene (dacă îşi mai aminteşte cineva de aşa ceva) legată de organizarea unui “Congres al cetăţenilor” în care Parlamentul European şi cele naţionale să dezbată împreună provocările cu care se confruntă Uniunea. Congresul ar apropia mai mult cetăţenii de UE, o mare necesitate având în vedere lipsa de interes pe care aceştia o manifestă cu privire la problemele comunitare. Fostul Preşedinte al Franţei preciza că actualii lideri europeni sunt mult prea focalizaţi pe măsurile cu rezultate pe termen scurt şi lasă la urmă orientările strategice, pe termen lung, care să contribuie la o reală conectare cu cetăţenii.

În cazul comunicării europene, mecanismul este cu atât mai complex, cu cât vorbim de multilingvism, multiculturalism, etc, dar şi de un sistem care nu a rezolvat încă problemele de democraţie şi legitimitate. Construirea şi difuzarea discursul politic, electoral sau din afara campaniilor electorale trebuie să ţină cont de toate acestea.

Tot în cadrul subiectului larg al Diplomaţiei Publice, apropiindu-ne puţin de România, şi intervenţia naţională, putem aminti de “evenimente de diplomaţie publică” (prezentări de ţară, promovarea culturii şi tradiţiilor, organizarea de spectacole, concerte, expoziţii şi conferinţe), pe care Reprezentanţa Permanentă le organizează cu regularitate. Consolidarea poziţiei României în cadrul instituţiilor europene şi îmbunătăţirea imaginii acesteia la nivel european sunt succese ale României în aceşti ani de la aderarea la Uniunea Europeană încoace, preciza într-o intervenţie recentă Raluca Norel.

Dan LUCA / Bruxelles

Adapting your career to contemporary reality

Education in the 21^st century could be characterized in three words: technology, practicality, and international mobility.

The "technological revolution" leaves an enormous mark on the field of education. Access to information and therefore education have transformed in the recent years - young people nowadays use laptops, tablets, smartphones or eReaders for studying, and are permanently connected to the Internet "browsing" online publications, virtual encyclopedias and blogs full of new information.

The classic textbook is used less and less. For example, South Korea aims to dispense with printed school material already by 2015. Digital information outweighs the preference to other information sources, hence the topic of eLearning is increasingly discussed. There are new proposals regarding the topic, although doing a simple quantitative analysis we can already see that eLearning programs are specifically designed for training of professionals and coaching within companies, but are much less suitable for education for now.

Teachers understand the importance of adapting the current profile of their students to the practical requirements of the labor market. Classically in education students are examined, however there is a trend to increasingly record their activities on the Web, especially on platforms where their contributions are carefully considered by their teacher.

Technology and "globalization of the labor market" increasingly emphasizes the importance of practical training. The educational model practiced in Germany is a great example for other European countries. It is a model with emphasis on getting practical experience next to education at big corporations such as Mercedes-Benz. Mercedes-Benz for example takes up to 2,000 apprentices annually, of which the majority is taken on to work in the company after the apprenticeship.

Radu Gologan, coach of the Romanian Olympic National mathematics, recently mentioned the American orientation to “decode” knowledge exposed young people – meaning that those with a more practical education, based on less information, have a better basis. "This has got to be the aim for excellence, especially for a sufficient skills base for functioning in this society."

Large international companies, or corporations, also have an important role in education. "The private sector must be involved. Is a social responsibility," Viviane Reding emphasizes since 2002, when she was the Commissioner of Education. With a new initiative, the EU aims to develop non-European dimension of education anticipating many graduates within the framework of global economic growth.

An important initiative taken by the EU was the "Bologna Process", an attempt to harmonize national education systems by allowing mobility. It was therefore necessary to involve the EU institutions, also financially, in order to launch mobility programs for students and teachers. This increased mobility has enabled new guidelines on which the institutions propose variations, like "Erasmus for all", "Social Erasmus", "Erasmus Plus", etc. Although the Erasmus budget was increased, the requests for funding still exceed it.

One of the main objectives of the Lisbon Strategy was "lifelong learning" in order to achieve growth and jobs. This involves improving the skill sets of young graduates, both at work and through programs, so that they manage to accumulate enough experience that is required and necessary in everyday work. In this context, Summer Universities are another form of training that provided a suitable option for many students in recent years.

Theory gained from years of academic training must be completed by engaging in "extra-curricular" activities, including volunteering and internships, to develop "soft-skills". There are many young people who understand that student organizations, NGOs, political parties and trade unions are ways for them to develop and consolidate knowledge in their advantage.

Recent years have introduced new terms in human resources, like "e-skills" or "light technical skills". These are requirements that can not be missing from almost any CV nowadays. From the doorman to the CEO, all employees come across systems with software, which is becoming “smarter” every day. As new technologies have changed the privacy of everyone, the impact on any professional environmental is undeniable.

An element currently required by many employers is multitasking, which means that one has to be able to rapidly change their focus between numerous activities. In a dynamic world you cannot exist unless you show flexibility, even when it comes to career guidance.

Dan LUCA / Brussels

Ambasade comune… ale ţãrilor din Benelux

Didier Reynders, Ministrul Belgian al Afacerilor Externe, a menţionat recent proiectul de stabilire a ambasadelor comune pentru ţările din Benelux. Atât la Bruxelles, cât şi la Haga, se intenţionează să se redefinească reţeaua diplomatică.

Noul guvern olandez condus de prim-ministrul Mark Rutte a decis la începutul acestui an să închidă paisprezece posturi diplomatice în străinătate. Reynders, în ceea ce îl priveşte a explicat că o "redistribuire" a reţelei diplomatice belgiene ar conduce la închiderea unor ambasade în ţări mici ale Uniunii Europene.

În altă ordine de idei, lăsând la o parte considerentele bugetare, merită menţionat că în 2005, Belgia a decis să deschidă o ambasadă în fiecare dintre ţările membre ale Uniunii Europene. O "prezenţă regională" este posibilă acum, după cum deja este practicat în America Latină sau în Africa.

Aceastã iniţiativã a ţãrilor din BeNeLux, ne proiecteazã fãrã sã vrem în secolul al XX-lea, când, încã inainte de Declaraţia Schuman exista o cooperare adâncitã la nivelul celor 3 ţãri.

Apropo de “reprezentarea multinaţională”, la nivelul Uniunii Europene existã o strategie clarã pe tema înfiinţării unor ambasade UE în statele dinafara comunităţii, “pornind de la vechile Delegaţii deschise de Comisia Europeană în capitalele a peste 130 de state ale lumii, de-a lungul ultimelor decenii”.

Dan LUCA / Bruxelles

 

Idei româneşti cu premii europene

Dan Croitoru este românul care a fost recent premiat pentru cea mai bună idee de afacere din Europa. Este vorba despre un produs adresat companiilor, care constă în realizarea profilului on-line al candidaţilor într-un mod cât mai obiectiv - prin contribuţiile aduse unor publicaţii on-line sau alte reuşite care pot fi cuantificate şi agregate pe baza informaţiilor disponibile pe Internet.

Avea această idee înainte de a intra în programul Erasmus for Young Entrepreneurs, iar, la scurt timp, Comisia Europeană a lansat concursul Erasmus Entrepreneurship Awards, pe care l-a şi câştigat Dan Croitoru, în urma deciziilor juriului format din companii din cele 27 de state europene.

Aşa cum a învăţat de la profesorii săi, tânărul nu s-a grăbit să lanseze ideea în practică până când echipa cu care lucrează nu este suficint pregătită. Acesta a înţeles că nu e suficient să ai o idee bună, ci trebuie să urmăreşti aplicarea corectă a ei, iar riscurile trebuie evaluate foarte bine.

Dan LUCA / Bruxelles