Dan LUCA – articol în Fãclia: “Lebedele negre din viaţa noastră”

Revin astăzi, 19 aprilie 2022, cu un nou material semnat pentru Făclia de Cluj.

 

Desigur, nu mă refer la pasărea mare de apă descrisă în dicționarul ornitologic. Vorbesc despre teoria lebedei negre, aşa cum a formulat-o Taleb, la modul în care oamenii gândesc despre incertitudine, la felul în care încearcă să-şi explice neprevăzutul. “Lebăda neagră”, metaforic vorbind, denumeşte un eveniment imprevizibil, un eveniment rar, cu o probabilitate extrem de redusă ca să se producă, dar, dacă se produce, are semnificaţii şi consecinţe considerabile, chiar excepţionale, în bine sau în rău.

 

Sunt clasice câteva exemple de „lebede negre”: ascensiunea lui Hitler și războiul ulterior; creșterea și apoi decesul precipitat al blocului sovietic; ascensiunea fundamentalismului islamic; răspândirea internetului, a Youtube, Facebook, și, desigur, 11 septembrie 2001. Chiar și Brexit-ul a fost pentru Uniunea Europeană o lebădă neagră.

 

În ultimii trei ani am asistat la două evenimente majore care continuă să ne marcheze viețile. Pandemia nu a fost preconizată nici măcar cu câteva săptămâni înainte, chiar dacă sunt mulți acum care pozează în vizionari. Războiul din Ucraina are și el o valoare anormală, deoarece se află în afara domeniului așteptărilor normale, are un impact extrem asupra evenimentelor. Desigur, în ciuda statutului său extraordinar, natura umană ne face să inventăm explicații pentru apariția sa după eveniment, făcându-l explicabil și previzibil.

 

Este puțin paradoxal în a discuta aici posibila apariție a altor lebede negre care să ne surprindã și să ne influențeze drastic existența. O criză economică atipică sau un dezastru ecologic major pot să fie fenomene de anvergură. Nici nu vreau să mă gândesc, dar chiar și o escaladare a războiului din Ucraina poate să ducă la ceva catastrofal. Putem să ne așteptăm și la fenomene majore cu impact pozitiv. O digitalizare corect implementată ar putea duce, de exemplu, la democratizarea panetei, inclusiv la nivelul guvernanței globale.

 

Previzibilitatea face parte din DNA-ul rasei umane. Nu acceptăm ușor schimbarea, iar brutalitatea unor fenomene care sunt greu de controlat ne face mici, foarte mici. Vorbim de inovaţie și evoluție, dar credem prea puțin în aceste fenomene. Desigur, unele cuvinte sau expresii s-au demonetizat, fiind folosite masiv, fără a avea simțul realității.

 

Că viitorul se aflã în mâinile noastre sau la latitudinea hazardului, asta vom vedea. Important însă este să fim ancorați în realitate, să fim oameni normali în primul rând. Pare ușor și axiomatic, dar goana spre sensational sau populismul necontrolat ne duc spre abis. Putem mai mult ca oameni, așa simpli cum suntem. Cu lebede negre sau nu….

 

Dan LUCA / Bruxelles

10 geopolitical questions for 2022

      

Plato, the Greek philosopher, said that most of the time the right question is much more important than the right answer. Without banalities, I will do this exercise, raising 10 questions to give us food for thought, a little more strategic than the daily routine. Most of the issues mentioned come from European geopolitics, but they can have a wide impact on the ordinary citizen.

 

1. Is society inclining towards a stronger polarization than in the 1950s, but with the same benchmarks as Washington and Moscow?

2. Is humanity now prepared to deal with a possible global crises, such as an economic or even ecological one?

3. Does the European Union have the power to move towards strategic autonomy involving defence capacity, mineral resources, agricultural products, economic development, the common budget, migrants and foreign policy?

4. Is communication with citizens still a priority for the European institutions or is the doctrine of peace within the European Union sufficient?

5. Is there a joint project between the government of Viktor Orban in Budapest and the European Union?

6. What is the new normal after the pandemic, given the social and cultural changes?

7. Is artificial intelligence the new Black Swan of the 21st century, a technological revolution whose effects on the future are very difficult to estimate?

8. What will the highlights of the next two years be, given that we will have elections in 2024 for both the President of the United States and the European Parliament?

9. When will Generation Z (current high school students, technology natives, followers of virtual interaction and less dedicated to career permanence) appear in leadership positions and in politics?

10. Do we still believe in SDG (Sustainable Development Goals)?

 

Dan LUCA / Brussels

Dan LUCA – articol în Ziarul Financiar: “10 întrebări geopolitice pentru 2022”

În articolul publicat astăzi în Ziarul Financiar lansez 10 întrebări despre geopolitica contemporană.

 

Filosoful grec Platon spunea că de cele mai multe ori întrebarea corectă este mult mai importantă decât răspunsul corect. Fără banalități, voi încerca acest exercițiu, al lansãrii a 10 întrebări care să ne dea de gândit, un pic mai strategic decât operaţionalul zilnic. Majoritatea problemelor enunțate provid din geopolitica europeană, cu amplu impact însă asupra cetățeanului simplu.

 

Societatea mondială tinde spre o polarizare mai puternică ca cea a anilor ’50, cu aceleași repere însă Washington și Moscova ?

Este pregătită acum omenirea în a face față unor posibile crize globale, precum una economică sau chiar de naturã ecologică?

Are Uniunea Europeană puterea de evoluție în direcția unei autonomiii strategice care să implice capacitate de apărare, resurse minerale, produse agricole, dezvoltare economică, buget comun, emigranți și politică externă ?

Mai rămâne comunicarea cu cetățenii o prioritate a instituțiilor europene sau este suficientă doctrina păcii în interiorul Uniunii Europene ?

Există un proiect comun între Guvernul Viktor Orban de la Budapesta și Uniunea Europeană ?

Care este noul normal de după pandemie, având în vedere schimbările sociale și culturale ?

Va deveni inteligența artificială noua Lebădă Neagră a secolului al XXI-lea, o revoluție tehnologică ale cărei efecte asupra viitorului sunt foarte dificil de estimat ?

Care sunt evenimentele marcante ale următorilor doi ani, având în vedere că vom avea în 2024 alegeri atât pentru președintele Statelor Unite, dar și pentru Parlamentul European ?

Când își va face apariția Generația Z, actualii liceeni, nativi tehnologici, adepți ai interacțiunii virtuale și mai puțin dedicați permanenței în cariere,  în funcțiile de conducere și în politică ?

Mai credem în SDG (Obiectivele de dezvoltare durabilã)?

 

 Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Făclia “UE – mare și tare?”

Astăzi, 11 aprilie 2022, am semnat un nou articol în Făclia de Cluj. 

 

---

 

Noile dezvoltări geopolitice nasc în mintea cetățeanului obișnuit întrebări existențiale, binevenite pentru a clarifica anumite noțiuni. Statele Europei au început să se organizeze după cel de-al doilea Război Mondial pentru a asigura pacea pe continent. S-a atins acest obiectiv, dar atenție la nuanță. Nu au fost conflicte militare în ultimii 75 de ani pe teritoriul Uniunii Europene. Asta fiindcă nici Balcanii și nici Ucraina nu fac parte din această structurã. Concluzia pare să fie ușor de dedus, faci parte din UE, ești protejat de o expunere militară agresivă pe teritoriul tău.

 

Este firesc să încercăm să înțelegem această dogmă a regrupãrii statelor europene pentru a-și apãra prosperitatea. Spun asta fiindcă Uniunea Europeană este o structurã dinamică, atât ca suprafață, dar și ca prerogative legislative. Nu se întâmplă o procedurã asemănătoare la nivelul altor continente, mult mai puțin avansate din punct de vedere al clusterelor politice regionale. Desigur Statele Unite ale Americii trezesc de multe ori comparații solide cu Uniunea Europeană, dar nu există o procedurã de extindere a lor. Este că și cum, prin forța exemplului, Costa Rica și Canada ar dori aderarea la uniunea americană… Să fim serioși !

 

Populația, suprafața, resursele naturale, puterea economică sunt elemente pe care le putem analiză ușor la nivelul UE, chiar într-o abordare evolutivă. Marea Britanie nu a fost singurul teritoriu pierdut de UE. Groenlanda a aderat la Comunitatea Europeană, ca partea Danemarcei, în 1973, dar în 1985, printr-un referendum, a părăsit structura europeană. Ne amintim cu plăcere, am avut aderarea altor țări la proiectul european, inclusiv marea extindere către Estul continentului din perioada 2004-2007.

 

Populația Uniunii Europene a fost și ea oscilantă ca număr. Desigur, cei 50.000 de cetățeni ai Groenlandei joacă un rol minuscul, totuși a pierde 65 de milioane de britanici a fost o cifrã de luat în seamã.

 

Dacă este să analizăm oportunistic, există potențial ca alte țări să se alăture proiectului european, dar este doar un joc imaginar acum. Vorbim de Norvegia, Elveția, țările din Balcani sau cele cuprinse în Parteneriatul Estic. Îmi amintesc că au existat chiar aplicații exotice în trecut, trecând peste notoriul dosar al Turciei. Vã mai amintiți de intenția Israelului, sau chiar de cea venită din Maroc ? Da, aceste țări s-au gândit, cândva, în a adera la Uniunea Europeană.

 

E un paradox, dar dacă Uniunea Europeanã își dezvoltă o politică de apărare eficientă, proiectul european devine mult mai tentant pentru țări care nu plănuiau o aderare. Evoluțiile UE și NATO trebuie analizate separat, dar şi împreună. Realitatea politică și economică ne obligă. Totul însă, trebuie raportat la cetãţeani și la nevoile lor reale pentru o viață normalã pe continentul european. 

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

                                                                       

Dan LUCA – la TVR1 – despre războiul din Ucraina

Astăzi, 9 aprilie 2022, am fost din nou invitat la emisiunea “Europa mea” de la TVR1.

 

Am analizat impactul crizei ucrainiene asupra construcției europene.

 

Emisiunea se poate vizualiza în integralitate AICI.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Dan LUCA – articol în EURACTIV.ro: “Construcția europeană în contextul crizelor”

Pentru cei interesaţi de impactul crizelor politice din ultimii 25 de ani asupra construcţiei europene, vã recomand articolul publicat de mine astãzi în EURACTIV.ro.

 

În ultimii 25 de ani am asistat la diverse crize, unele cu impact puternic asupra sistemului european. Piața afacerilor europene a fost de fiecare datã foarte sensibilã la aceste fenomene. Câteva exemple merită amintite, retrospectiv.

 

A fost marți, 11 septembrie 2001, când întreaga activitate de la Bruxelles a paralizat. Toatã lumea punea întrebãri și lansa scenarii cum acest eveniment major va schimba lumea. „Frica de mișcare” era expresia ce definea situația de atunci.

 

Frica de a deschide scrisori pentru a nu fi infestate cu antrax, frica de a cãlãtori cu avionul, frica de a te exterioriza. Dupã ce aviația americanã (și britanicã) a atacat talibanii pe 7 octombrie 2001, situația s-a mai relaxat, dar totuși câteva luni a fost greu sã interactionezi pe subiecte de politici sectoriale în capitala Europei. 

 

Primãvara anului 2005 ne-a adus o crizã atipicã, demnã însã de menționat. Întreaga Europã a fost șocatã de dubla respingere a Constituției Europene la referendumurile din Franța și Olanda. Procesul de ratificare ajunsese în impas, iar în iunie 2005 liderii UE au hotărât să înceapă o "perioadă de reflecție” înainte de a decide încotro să se îndrepte după această criză. Simbolic, „Titanicul” european lua apă, dar căpitanii ne asigurau cã nu se scufundă. Procesul construcției europene intra atunci pe un drum lung al „regândirii”, în care „visul european trebuia adus la realitate”.

 

Criza financiarã și economicã a lovit puternic Bruxelles-ul european în 2008. În cazul Uniunii Europene, răspunsul la criză a fost întârziat, dar a fost un exercițiu pentru statele membre, care au fost constrânse să comunice între ele, să facă compromisuri, și să învețe să se exprime într-o singură voce. "Noua voce a Uniunii” era dovada că putem avea acțiuni de anvergură pe plan comunitar.

 

În 2015 au venit în Germania sute de mii de migranți în doar câteva luni. La nivelul Uniunii Europeană acea perioadã este cunoscută ca și criza imigranților. Provocarea migrației în Europa a scos la iveală deficiențe în sistemul de azil al Uniunii. Parlamentul a încercat să combată această situație, propunând reforme ale Regulamentului de la Dublin, care stabilește țara UE responsabilă cu procesarea cererilor de protecție internațională.

 

Criza terorismului a avut un impact enorm asupra afacerilor europene. Cele douã bombe detonate în 22 martie 2016 la Bruxelles au oripilat societatea europeanã. Ministerul de Interne din Belgia anunța atunci că alerta teroristă din țară a fost ridicată la cel mai înalt nivel în urma atacurilor.

 

Tot în 2016, dar în luna iunie, a fost declanșată procedura Brexit, fără îndoială o criză de stil nou pentru Uniunea Europeană. Marea Britanie nu a fost singurul teritoriu pierdut de UE. Groenlanda a aderat la Comunitatea Europeană, ca parte a Danemarcei, în 1973, dar în 1985, printr-un referendum, a părăsit structura europeană.

 

Desigur, cei 50.000 de cetățeni ai Groenlandei joacă un rol cu un impact redus, în timp ce, totuși, a pierde 65 de milioane de britanici a avut un impact de luat în seamã. Uniunea Europeană este o structurã dinamică, atât ca suprafață, dar și ca prerogative legislative. Nu se întâmplă o procedurã asemănătoare la nivelul altor continente, mult mai puțin avansate din punct de vedere al clusterelor politice regionale.  

 

Este încã proaspãtã în memorie primãvara lui 2020, când Bruxelles-ul a fost lovit de criza pandemicã. Există încă multe incertitudini cu privire la pandemia COVID-19: despre amploarea răspândirii sale, severitatea sa în diferite țări, durata focarului și dacă un declin inițial ar putea fi urmat de o recurență.

 

Dar unele lucruri sunt deja sigure: știm că impactul economic al acestei pandemii este deja imens, reducând tot ceea ce am experimentat în istoria recentă. Șocul actual al economiei globale este cu siguranță mult mai mare decât cel al crizei financiare globale din 2008 și este probabil să fie mai sever decât Marea Depresiune.

 

Chiar și cele două războaie mondiale ale secolului al XX-lea, deși au perturbat lanțurile de aprovizionare și au devastat infrastructura fizică și populațiile, nu au implicat restricții privind mobilitatea și activitatea economică în majoritatea țărilor.  

 

Chiar și evenimentul de anul trecut din Statele Unite a avut un impact asupra activității europene. Pe 6 ianuarie 2021, cu ochii pe CNN, Uniunea Europeanã era șocatã de mișcãrile anarhice din capitala americanã. Pânã la învestitura oficalã a lui Joe Biden de pe 20 ianuarie au fost momente de așteptare strategicã.

 

La 21 februarie 2022, după mai multe săptămâni de tensiuni extreme, președintele Vladimir Putin a decis să recunoască drept entități independente regiuni administrative Donețk și Luhansk din Ucraina și să trimită trupe ruse în aceste zone. Această decizie a venit ca urmare a unui vot favorabil din partea Dumei de Stat a Rusiei la 15 februarie. La 24 februarie 2022, Rusia a început invadarea Ucrainei. În Vestul continentului s-a creat o mișcare fantastică pentru a sprijini Ucraina, dar și a țărilor din Est, aflate în prima linie a recepționãrii de refugiați. Simpatia este inspirată din valorile societății europene, dar este accentuată și de un sentiment de vinovăție față de poporul ucrainean.  

 

"Guvernarea globală nu funcționează”, acesta a fost mesajul Secretarului General al Națiunilor Unite, António Guterres, referindu-se la invazia Rusiei asupra Ucrainei. Bruxelles-ul, ca sediu al NATO și al UE, are atenția maximă asupra crizei ucrainiene. Se caută soluții, dar cel mai mult se încearcă acum să existe unanimitatea statelor europene pentru a acționa coerent. Vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, preciza că "Uniunea Europeană nu a avut o strategie față de Rusia, lăsând practic un teren fertil lobby-ului rus pentru acțiuni bilaterale”.   

 

De vreo cinci-șase ani, Uniunea Europeană a lansat un proiect de autonomie strategică. Că a fost președintele american Trump care a început atacuri comerciale, că a fost Brexitul care a regândit unele linii de aprovizionare, că a fost criza pandemică care ne-a arătat că nu produceam nici măcar elastic în Uniunea Europeană, că e pericolul invaziilor militare… Toate acestea  ne conduc la ideea unui stat federal european. Ne întoarcem la teoria blocurilor, în care trebuie să ne cunoaștem resursa și să acționăm împreună. Apărarea europeană, încă sprijinită de forțele americane, va deveni ceva practic fără doar și poate. Sănătatea europenilor, resursele minerale, produsele agricole, aprovizionarea continentului, chiar și un posibil buget euro, devin priorități urgente.

 

E un paradox, dar dacă Uniunea Europeanã își dezvoltă o politică de apărare eficientă, proiectul european devine mult mai tentant pentru țări care nu plănuiau o aderare.

 

Dan Luca este vicepreședinte pentru inovații strategice în cadrul grupului EURACTIV. Conferențiază în universități din Bruxelles și București, fiind și autorul cărții "Mapping the Influencers in EU Policies".

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Dan LUCA – curs la ULB despre Brussels EU Bubble

E un sentiment fantastic să interacționez cu masteranzii în sala de curs. M-am bucurat astăzi de acesta oportunitate, prezentând studenților Erasmus de la ULB o radiografie a stakeholderilor afacerilor europene.

 

Două ore de interacție cu 25 de tineri veniți din 9 țări (Franța, Italia, Germania, Suedia, Scoția, Elveția, Turcia, Brazilia și Canada).

 

Este o plăcere să revin după doar câteva luni la ULB, cooperarea academică începută în 2016 prin intermediul Institutului de Studii Europene.

 

Dan LUCA / Bruxelles