Euro-vacanţă în Bruxelles

Dacă auzim rostindu-se numele capitalei Belgiei, Bruxelles, îl asociem direct cu locul în care se iau majoritatea deciziilor comunitare. Chiar dacă nu este ziua porţilor deschise, Serviciul de vizite al Comisiei va îmbunătăţi cunoştinţele turiştilor despre Uniune. Organizate la Centrul pentru vizitatori situat în apropiere, aceste prezentări au o durată de 90 de minute şi sunt urmate de o sesiune de întrebări şi răspunsuri. Comisia nu este singura instituţie UE care se poate vizita. Consiliul UE oferă conferinţe de informare, iar Parlamentul European găzduieşte vizite individuale sau pentru grupuri organizate. Se poate asista la o sesiune plenară sau la un eveniment public, participarea fiind gratuită.

Am poziţionat pe harta Bruxelles-ului, pe lângă instituţii, grupurile de interese europene, dar nu trebuie uitat însă că Bruxelles-ul reprezintă şi o destinaţie turistică de vacanţă. Profitând de poziţia de capitală a Europei, Bruxelles-ul reuşeşte să promoveze şi valorile proprii. Pe lângă sediile acestor instituţii, poţi vizita o serie de muzee: muzeul jucăriilor, muzeul regal de arte frumoase, muzeul filmului, pieţe şi parcuri, poţi admira arhitectura, te poţi relaxa într-o cafenea boemă, sau pe o terasă, degustând unul din sutele de feluri de bere tradiţională. După o astfel de vizită, Bruxelles-ul nu va mai părea la fel de sobru.

Bruxelles-ul, o capitală a contrastelor, este extrem de animat, mai ales în perioadele de vacanţă când, pe străzi, în localuri şi magazine, întâlneşti turişti din toate colţurile lumii. Localurile oferă posibilităţi variate de alegere, din diferite culturi gastronomice, de la fructele de mare specifice întregii ţări, la bucătarie grecească, italiana, chinezească, turcească sau marocanã. Muzica străzilor sau a pub-urilor va aminti şi ea că te afli într-un oraş unde poţi regăsi unul dintre cele mai mari mozaicuri culturale.

Belgia şi Bruxelles-ul au ştiut să valorifice avantajul găzduirii instituţiilor europene. Menţionam cum a devenit Bruxelles-ul un pol de organizare a congreselor europene şi internaţionale, dar e mai mult decât atât. S-a dezvoltat un turism de nişă, unde turistul îşi petrece maxim două-trei zile în Bruxelles. Chiar dacă brandul este super-evaluat belgienii cunosc realitatea, nu e prea mult de vizitat pe aici, aici nu e Paris sau Roma, şi nici măcar Atena sau Istanbul.

Şi dacă tot vorbeam de turismul inteligent, prezentam anul trecut câteva idei pentru România. Sunt încă de actualitate. Chiar mai bune decât surprizele de acum.

Dan LUCA / Bruxelles

Referendum cu repetiţie

Am aşteptat câteva luni şi avem în sfârşit data noului referendum din Irlanda - 2 octombrie 2009. Am scris la câteva zile după faimosul NU irlandez din iunie 2008 şi încă susţin că Uniunea Europeană este o construcţie care permite la 1% din populaţie (irlandezii) să blocheze construcţia europeană.

Trebuie găsite soluţii pentru a avea referendumuri cu adevărat europene, cu vot simultan în cele 27 de ţări membre. Iar dacă iese majoritatea în ansamblu, avem confirmarea că există suportul cetăţenilor, iar dacă nu iese cum s-a propus, cel puţin nu ne frustrăm că nu e corect şi poate chiar responsabilii politici europeni să-şi dea demisia din funcţia respectivă.

Miza este enormă acum, căci nu există un plan B la referendumul din toamnă, iar electoratul irlandez e greu de întors, chiar dacă s-a întâmplat la fel şi în 2001.

Să sperăm însă că vom apuca şi timpul implementării Tratatului de la Lisabona, iar apoi să încheiem cei 25 de ani de reformă instituţională şi de goană nebună în a ratifica tratate după tratate.

Dan LUCA / Bruxelles

Democraţie si comunicare

Acum câteva zile am participat la o dezbatere pe tema comunicării europene. Am subliniat din nou că nu cetăţenii sunt problema când vorbim de alegerile europene. 43% acum, vreo 45% în 2004 şi tot aşa. Şi ne mai întrebăm care e legitimitatea instituţiilor europene în actuala formulă de alegeri? Iar dacă vom continua în aceeaşi formulă eu pot să vă garantez că în 2014 nici măcar 40% nu se vor prezenta la vot.

Specialiştii au început să admită faptul că succesul integrării europene impune mai mult decât implementarea unor instituţii eficiente şi armonizarea politicilor la nivel naţional cu cel european. E nevoie în egală măsură de respectarea principiilor democraţiei la nivel comunitar.

Uniunea Europeană speră să îmbunătăţească participarea cetăţenilor pentru crearea unei democraţii supranaţionale, participarea activă a populaţiei fiind un factor cheie în acest mecanism. Dar cum?

Numeroase studii au subliniat rolul oficialilor nealeşi în procesul de luare a deciziilor la nivel comunitar. Consecinţe directe se reflectă în prezenţa la vot, reputaţia UE şi satisfacţia publică asupra politicilor UE, precum şi “atitudinea” la referendumurile pentru ratificarea tratatelor constituţionale.

Factorii de decizie naţionali au tendinţa să acuze UE când este nevoie să fie introduse măsuri nepopulare şi să îşi adjudece meritele pentru deciziile populare. În perioade de incertitudine economică şi nivel de declin a încrederii în autorităţile politice există adesea o puternică tentaţie de a acuza deciziile “supra-plătiţilor birocraţi din Bruxelles”.

Dacă legitimitatea este dobândită prin vot, iar Preşedintele Comisiei nu îşi face campanie pentru a câştiga titlul, atunci schimbarea metodei este încă o chestiune ce ar trebuie avută în vedere. Au însă curajul factorii de decizie să înceapă măcar o discuţie pe această temă?

Să nu uităm de asemenea că membrii Parlamentului European sunt aleşi mai degrabă din listele preliminare naţionale şi regionale decât din mandate directe.

Democraţia va fi cu adevărat instaurată numai atunci când se vor oferi reforme democratice autentice, care vor face în final comunicarea despre Europa un exerciţiu mai uşor.

Ştim că afacerile europene sunt prin definiţie plictisitoare şi neinteresante pentru privitori şi ascultători. Forma în care acestea sunt prezentate nu reuşeşte să le transmită ideea influenţei pe care o au deciziile luate la Bruxelles şi modul în care acestea le afectează viaţa. Alegerile pentru Parlamentul European sunt văzute ca fiind o opţiune secundară în rândul alegătorilor. De ce oare această percepţie, când Parlamentul European creşte ca putere şi influenţă?

De unde începem? E imperativ ca grupările politice europene să-şi numească proprii lideri pentru a-şi conduce campaniile chiar dacă nu avem practic un electorat pan-european. Acest lucru va pune la un loc feţe şi nume, prin programe politice. Nu există partide politice la nivel de UE şi din acest motiv orice referendumuri sau alegeri având dimensiune europeană, vor fi văzute printr-un filtru naţional.

Dan LUCA / Bruxelles

Criză şi la capitolul specialişti?

Spuneam, după participarea la ediţia trecută a European Business Summit, că şi România trebuie să iasă cu ceva din anonimat în 2009, cu ceva plăcut, având în vedere coordonatele politico-geografice favorabile. România poate atrage investiţii străine directe şi să dezvolte piaţa muncii, prin mobilitate.

Din acest punct de vedere se află pe locul 5 în clasamentul ţărilor Europei Centrale şi de Est, conform studiului realizat de Heidrick&Struggles, care a analizat statele estice, luând în considerare aspecte economice, sociale, educaţionale, precum şi particularităţi ale pietei muncii. Însă, aşa cum reiese din acelaşi studiu, după modul în care reuşeşte să dezvolte lideri şi să atragă talente, România se clasează abia pe locul 11 din cele 13 state ale regiunii.

Dacă puctajul după gradul de specializare al forţei de muncă la primele clasate, Austria şi Rusia se apropie de 60 de puncte, România nu a reuşit să depăşească decât 30, declasând doar Croaţia şi Serbia. Aceeaşi poziţie ne este rezervată nu numai la capitolul condiţiilor de atragere a talentelor, ci şi în ceea ce priveşte sistemul educaţional. Specialiştii români continuă să caute locuri de muncă în străinătate, chiar dacă pe funcţii inferioare pregătirii lor, pentru salarii mai bune.

Pentru valorificarea potenţialului de specialişti pe care îi poate avea România, să nu uităm de ceea ce am mai spus în repetate rânduri, în mesajele în care am atins subiectul educaţiei - fără adaptarea sistemului la cerinţele globale, cu accent pe cercetare, şi fără conştinentizarea importanţei educaţiei non-formale, nu avem nici o şansã.

Dan Luca / Bruxelles

O Europă politică “cerută” de cetăţeni?

Datele eurobarometrelor arată că două treimi din cetăţenii UE identifică, în mod constant, media în general, şi televiziunea în particular, drept sursele lor cele mai importante de informaţie politică. În acelaşi timp, presa europeană, internaţională şi chiar cea naţională – poate cu excepţia celei britanice - vãd în Uniune o identitate politică, o structură politică. Putem concluziona că europenii văd în Uniune o construcţie politică, de la care aşteaptă responsabilităţi politice comunitare şi nu doar coordonare?

Recent lansam o dezbatere asupra modelului pe care îl vor adopta liderii Uniunii în periaoda 2009-2014, cât e “Europa politică” şi cât e “Europa – piaţă”. Barroso se află încă în “priza alegerilor”, iar întreg EPP-ul s-a “mulat” pe acest proiect.

Liberalii europeni din Parlamentul European şi-au schimbat liderul, iar Guy Verhofstadt vrea ca legislativul european să fie mai activ în actuala criză economică. Iar pentru a întări acest mesaj, a lansat chiar o carte-manifest “Emerging from the crisis: How Europe can save the world”, subliniind importanţa alianţei pro-europene în Parlament.

La Stânga este încă derută, dar finalizarea alegerilor pentru preşedintele Parlamentului European au conturat forţa Grupului, prin confirmarea lui Schulz ca preşedinte al Parlamentului în perioada 2012 -2014.

Să vedem ce ne rezervă viitorul.

Dan LUCA / Bruxelles

Comisarii europeni şi alegerile europene

Ampreciam recent comisarii europeni care se “bat” în campanii electorale, fără probleme în a se prezenta în alegeri. Din cele 4 “victorii” ale comisarilor europeni în alegerile europene, avem situaţii distincte.

Astfel, doi comisari (poloneza Danuta Hübner şi belgianul Louis Michel) renunţă la funcţile din executivul european pentru a prelua mandatele de deputaţi europeni. Alţi doi (bulgăroaica Meglena Kuneva şi luxemburgheza Viviane Reding) preferă să îşi finalizeze mandatul. Reding are asigurată deja a 3-a nominalizare din partea Luxemburgului, după mandate consecutive de comisar european pentru educaţie şi acum pentru societatea informaţională, ceea ce face, într-un fel, alegerea sa uşoară.

Cazul Kuneva însă, este special, factorii politici din Bulgaria nominalizând încă de acum, o altă persoană pentru viitoarea Comisie Europeană.

Dan LUCA / Bruxelles

Un Parlament cu “3 camere”?

Mi-a plăcut analogia recentă, cum că e bine să vedem Parlamentul României având 3 camere: Senatul, Camera Deputaţilor şi Parlamentul European. Probabil astfel s-ar evita unele probleme de comunicare, pe care le sugeram acum vreo câteva luni.

Cine sunt deputaţii care coordonează activitatea în astfel de cazuri? Cine sunt liderii celor “3 camere” pentru fiecare partid politic?

În Parlamentul European îl avem la socialişti pe germanul Martin Schulz (iar liderul Delegaţiei PSD este Adrian Severin, acum şi vicepreşedintele Grupului socialiştilor europeni în Parlament). În Parlamentul României PSD-ul are ca lideri ai grupurilor politice pe Ion Toman (Senat) şi respectiv, Viorel Hrebenciuc (Camera Deputaţilor).

Francezul Joseph Daul este liderul Grupului Partidului Popular European în Parlamentul European (cu vicepreşedinte Marian-Jean Marinescu, iar liderul Delegaţiei PDL este Theodor Stolojan). Constantin-Traian Igaş e liderul PDL la Senat, iar Ioan Olteanu la Camera Deputaţilor.

Liberalii europeni au un nou lider de grup, în persoana belgianului Guy Verhofstadt (cu Adina Vãlean vicepreşedinte de grup liberal european, iar liderul Delegaţiei PNL in Parlamentul European este Norica Nicolai). Puiu Haşotti e liderul liberalilor din Senat, iar Călin Popescu-Tăriceanu la Camera Deputaţilor.

Poate nu e rău ca pe viitor să existe întâlniri trimestriale, de coordonare, între Severin – Toman - Hrebenciuc, Stolojan – Igaş – Olteanu şi Nicolai – Haşotti – Tăriceanu. Şi de ce nu, chiar întâlniri anuale între cei 9 pentru a discuta faimosul “interes naţional”?

Dan LUCA / Bruxelles

Marea Britanie joacă “european”

Politica europeană este în strânsă legătură cu cea din ţările membre şi asta nu surprinde pe nimeni. Aceste săptămâni sunt mai agitate decât se aştepta, iar poziţionările actuale, în special la nivel de Parlament European, au în vedere viitoarele alegeri naţionale din cele 27 de state membre.

E interesant cum conservatorii britanici “joacă” de câteva luni. La începutul anului aceştia au părăsit Grupul Partidului Popular European din Parlamentul European. Acum, după euroalegeri, au reuşit să formeze un grup nou, cel al “European Conservatives and Reformists”, cu scopul declarat de a forma o mişcare anti-federalistă în interiorul Parlamentului European.

Conservatorii britanici joacă tare, cu mesaje puternice asupra electoratului britanic, şi la gândul alegerilor din Marea Britanie din primăvara anului viitor. Iar ca jocurile să continue la nivel european, dar cu proiecţie naţională, ei propun chiar o coaliţie “anti-socialistă”, desigur cu gândul la laburiştii britanici, cei aflaţi la putere de ani buni în Marea Britanie şi principalii lor adversari de la anul.

E clar că dacă Barroso doreşte suportul conservatorilor britanici în realegerea sa ca preşedinte al Comisiei Europene, aceasta implică şi un sprijin pentru mişcarea anti-federativă, deci putem să asistăm la o “calmare” a “Europei politice” în favoarea unei “Europa – piaţă”.

Dan LUCA / Bruxelles

România afectată de absenteismul la europarlamentare?

Dacă tot am vorbit de problemele de comunicare cu care se confruntă Uniunea Europeană, să vedem totuşi şi care este problema României, ce se întâmplă cu mesajele de la Bruxelles, sunt transmise pe înţelesul cetăţenilor?

Prezenţa de 27% la vot, în 7 iunie 2009, este vizibil sub media europeană, medie care ajunge totuşi la numai 40 de procente din totalul europenilor cu drept de vot.

În concluzie, aşa cum declara recent şi Vasile Puşcaş, ministrul delegat pentru afaceri europene, avem şi o problemă internă de comunicare, din care degenerează euroscepticismul.

Absenteismul nu poate decât să ne dezavantajeze pe plan european. Pe viitor, lipsa susţinerii din partea populaţiei poate afecta puterea României în negocieri. Acest rezultat ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru cei responsabili. Nu e vorba doar de imaginea României, ci de avantajele pe care le-ar putea rata, de pe o poziţie inferioară în rândul statelor membre.

Dan LUCA / Bruxelles

Complexitatea UE se simte şi în exterior

Am încercat să explic care este impactul măsurilor stabilite de factorii de decizie de la Bruxelles, atât în ceea ce îi priveşte pe cetăţeni, cât şi atunci când este vorba de actorii din industria europeană.

În urma recentei întâlniri pe care am avut-o cu Ciro Dias Reis, consultant brazilian, este evident că se conştientizează şi în afara Uniunii importanţa deciziilor luate la Bruxelles. Aceasta şi alte câteva idei importante despre economia şi relaţia Braziliei cu UE găsiţi în interviului acordat de specialistul în comunicare, pentru Euractiv.

Aşa cum spune, Brazilia este o ţară auto-suficientă din punct de vedere energetic şi destul de stabilă economic, îi sfătuieşte însă pe cei implicaţi să ţină seama de ce se întâmplă în cadrul Uniunii Europene.

Uniunea Europeană este o construcţie complexă, iar normele pe care le impune Parlamentul şi Comisia Europeană nu le afectează doar pe cele 27 state membre.

Dan LUCA / Bruxelles

Executivul European trecut prin alegeri

Sugeram că nu e bine ca un comisar european să renunţe la funcţia pe care o deţine în favoarea alteia, la nivel naţional, însă când e vorba de alegerile europene, sunt bucuros că actualii comisari europeni se “bat” în faţa electoratului.

Avem câteva exemple de comisari care renunţă la locul în Comisie pentru unul în Parlamentul European. Aceştia sunt familiarizaţi cu mecanismele europene şi, în plus, puterea politică vine prin vot, nu prin numiri. După ce comisarului european pentru politica regională, Danuta Hübner, a ales să meargă în Parlament, la fel ca şi belgianul Louis Michel, Meglena Kuneva se decide şi ea să renunţe la Comisia Europeană pentru funcţia în Parlament.

Un singur mare regret, însă. Este păcat că ne despart atâtea luni între alegerile europarlamentare şi începerea mandatului noii Comisii Europene. E normal ca după alegerile pentru “Legislativul european” să avem imediat formarea “Executivului european”. Astfel evitam să avem perioade cu comisari europeni numiţi formal pentru doar două-trei luni.

Dan LUCA / Bruxelles

Axul încrederii

Revin la încrederea în subalterni despre care vorbeam într-un mesaj anterior, lucru care este valabil şi în sens invers, de data aceasta voi insista pe încrederea în lideri.

Cum pot câştiga aceştia încrederea celor pe care îi reprezintă? Respectând câteva reguli esenţiale şi, bineînţeles, deţinând bune abilităţi de comunicare. Poziţia în organigramă legitimează puterea, însă când e vorba de oficialităţi, de lideri aleşi, încrederea în aceştia trebuie să existe cu atât mai mult.

Nici la nivel european, regula nu poate să fie alta. Este întemeiată cerinţa acelora care militează împotriva numirii liderilor şi susţin alegerea acestora. Încrederea în liderii europeni va veni odată cu alegerea acestora, şi mă gândesc aici şi la cei care visează la funcţia de “Preşedinte al UE”.

Dan LUCA / Bruxelles

Privire retrospectivă asupra Euro-alegerilor

Mi-am expus punctul de vedere cu privire la dificultăţile pe care le implică organizarea alegerilor în toate cele 27 de state membre, având în vedere diferenţele naţionale, ambiţiile Uniunii şi cadrul legislativ european, toate pe fondul unei reticenţe din partea cetăţenilor.

Am marcat printr-un mesaj şi rezultatele pe care le-a avut acest moment istoric pentru Uniune, şi nu pot să nu comentez puţin care a fost mecanismul care a dus la aceste rezultate, unul dintre motive fiind chiar imposibilitatea alegerii “unor feţe umane”.

Foarte bine sublinia Alfred Bulai, într-un interviu acordat Adevărului. În România am avut parte de un gen de campanie care a dus la “un vot politic, în funcţie de simpatiile pentru partide, nu pentru un candidat sau altul”, unde s-au amestecat pe lângă problemele europene şi idei care se pretau mult mai bine pentru o campaniei naţională.

Dan LUCA / Bruxelles

Români din diasporă cu responsabilităţi politice

Am atins de multe ori una din problemele în care mă implic semnificativ, şi anume, integrarea românilor din diasporă în politica românească şi în politica ţărilor de inserţie.

Începem sã înţelegem greutăţile românilor din diasporă, indiferent de domeniul în care activează.

Am încercat să explic recent cât este de importantă implicarea “românilor din afarã” în politicã, avantajele să aibă cine să îi reprezente, fie că este vorba despre România sau de ţara adoptivă. Mă bucură foarte mult faptul că pot să mai dau un exemplu de reuşită în acest sens. Românca Nona Evghenie a fost votată pentru un fotoliu de consilier în cabinetul noului primar al Padovei.

Aşa cum spunea şi ea, voturile nu au venit cu siguranţă numai din partea românilor, dar întâlnirile pe care le-a avut cu aceştia i-a apropiat. Le-a câştigat încrederea, înţelegând că îi poate ajuta în problemele pe care le întâmpină din cauza rasismului şi a crizei economice.

Aceasta este încă o dovadă că românii simt nevoia unor reprezentanţi în care să aibă încredere, pe care să îi simtă “de-ai lor”.

Dan LUCA / Bruxelles