Resursa româneascã în politicile europene – proiect 2015-2019

Ancorarea ţãrilor europene la structura comunitarã necesitã o pleiadã de specialiști, fie plasaţi la Bruxelles sau activi în capitale. Conctrucţia europeanã are o dimensiune covârșitoare instituţionalã, dar societatea civilã și – mai ales – sectorul de afaceri sunt implicate activ în dezvoltarile contemporane.

Ţãrile care fac parte din Uniunea Europeana au înţeles cã angajamentul european nu este doar ″un joc de sumã nulã″, ci este o oportunitate pentru dezvoltare. Nu întamplator avem 100.000 de oameni care își deruleazã activitatea în Bruxelles-ul european și ale 500.000 de persoane implicate cel puţin partial în jocul politicilor sectoriale europene.

Experţii susţin, iar cei care își deruleazã activitatea în acest ″Silicon Valley al afacerilor europene″ înţeleg la ce ma refer, cã existã un lobby corporatist foarte pronunţat la Bruxelles, cã existã lobby-ul ONG-iștilor, dar cã cel mai puternic lobby este cel al ţãrilor membre.

Acest context este puţin observat în România, o ţarã care este de aproape 8 ani membrã a Uniunii, care are în 2019 o Președenţie a UE de ″ţinut″, o ţarã în care politicianismul partizan dominã parcã prea mult abordarea politicilor publice.

Scopul acestui mesaj este însã a privi spre viitor, în a lansa idei noi, ancorate în realitate, pentru ca ţara noastrã sã fie unde ne dorim cu toţii. Acest exercitiu este încã în faza de pionerat, de aceea orice contribuţie pe acest palier este binevenitã.

Permiteţi-mi sã schitez câteva idei personale, focalizate pe resursa umanã necesarã în acest macro-proces, posibilã sursã de inspiraţie pentru Guvernul României, dar și pentru echipa proaspãtului Președinte ales.

1. Sistemul european va intra într-o viteză accelerată, pe de o parte din cauza noii echipe instalate în Piaţa Schuman, dornică de a-şi promova proiectele, pe de altă parte din cauza “evoluţiei sistemului european”, impact direct al dezbaterii despre viitorul instituţiilor europene. Pentru a face faţă acestui volum de muncă, România trebuie să-şi dubleze şi perfecţioneze rapid resursa umană instituţională implicată în mecanismul de racordare a ţării la UE. Aceasta se poate face doar prin lansarea unui nou program guvernamental, asemănător cu cel lansat în anul 2002 în perioada de pre-aderare (cel cu euroconsilierii). Prin acest mecanism se poate consolida expertiza sectorială la nivelul ministerelor de linie, dar şi la nivelul Prefecturilor din teritoriu.

2. Noua Comisie Europeană va lansa mecanismul de reindustrializare a UE, concomitent cu digitalizarea. Este de notorietate proiectul beatificat deja de către cancelarul Merkel, revoluţia industrială 4.0. Ca şi reacţie, România trebuie să-şi consolideze reprezentarea sectorului privat românesc în polul legislativ Bruxelles. Având în vedere particularităţile economiei româneşti, Guvernul român trebuie să se implice în găsirea schemelor de co-finanţare. O soluţie, care pare la îndemână, este modelul francez, care funcţioneză perfect ca sprijin pentru corporaţiile franţuzeşti.

3. Corporaţiile sunt importante, dar în mediul decizional comunitar asociaţiile europene industriale sunt adevărate pârghii pentru a influenţa legislaţia. Din cele aproximativ 3.000 de federaţii industriale europene, prezente cu secretariat permanent la Bruxelels, dacă avem “înşurubare românească” în vreo 300 de cazuri, iar în maxim 30 de cazuri avem alocată resursă necesară (financiară şi umană) pentru a activa la nivelul unui stat ce se vrea a fi a 7-a putere europeană. E nevoie de o strategie coerentă pentru ca românii să percuteze aceste secretariate, dar şi grupurile de lucru tematice specifice fiecarei federaţii, pentru a avea o prezenţă mai solidă în organigramele acestor structuri.

4. Aproximativ 2.500 de români îşi desfăşoară activitatea în Bruxelles-ul european. Există o masă critică de funcţionari europeni români care sunt prea puţin informaţi în legătură cu priorităţile României. Este imperativ, ca anual, într-un cadru informal, preferabil la Bucureşti, să aibă loc întâlnirea membrilor Guvernului României cu funcţionarii români de nivel înalt din instituţiile europene (de la Şef de Unitate în sus). Astfel va putea exista un schimb direct de opinii despre priorităţile şi poziţiile celor două sisteme.

Cred din toată inima că România instituţională va ajunge la maturitatea de a înţelege că în jocul european voinţa politică este importantă, dar trebuie sprijinită de o puternică componentă tehnică.

Sperãm ca dezbaterea din Parlamentul European din 9 decembrie 2014 sã aducã idei concrete pentru o strategie coerentã “România europeanã 2015-19”.

Dan LUCA / Bruxelles

E-learningul parte legitimã a sistemului de învâţãmânt?

Recent, Grupul la nivel înalt privind modernizarea învățământului superior aprecia într-un raport că învățământului superior european române în continuare prea conservator pentru a se adapta la inovațiile tehnologice.

Grupul face 15 recomandări adresate statelor membre ale UE cu privire la modul de a integra predarea digitală și metode de învățare în programele lor de învățământ. Sistemele de învățare curente sunt reticente în a lăsa în urmă metodele clasice și în a restructure modul în care universitățile și școlile funcționează. Profesorii nu au pregătirea profesională necesară pentru a face față unor noi moduri de școlarizare. Instituțiile în sine sunt slab echipate cu noile tehnologii pentru a oferi educație on-line de înaltă calitate.

"Deși Europa începe să facă progrese, este încă în urma SUA în utilizarea noilor tehnologii în universități și colegii", declara Mary McAleese, fostul președinte al Irlandei, și președinte al Grupului reunit la nivel înalt. "Noi ar trebui să valorificăm punctele forte pe care le avem, cum ar fi utilizarea pe scară largă a ECTS (creditele), pentru a ne asigura că învățarea digital în Europa este recunoscută, acreditată și de calitate".

La fel de reticenţi se dovedesc a fi și studenții, care au reţineri în a se înscrie în programe on-line, ca o alternativă la cele tradiționale, dar asta în special pentru că multe dintre aceste cursuri on-line nu oferă credite la obținerea unei diplome. De fapt, una dintre recomandările Grupului este ca ţările UE să recunoască e-learning-ul ca fiind o parte legitimă a sistemului educațional.

Beneficiile unui program de predare digitale sunt multiple, potrivit raportului. Un curs online nu numai că poate să fie adaptat la nevoile fiecărui elev, dar permite, de asemenea feedback-ul imediat la și de la participanți. Recomandările grupului veni într-un moment se așteaptă ca cererea pentru învățământul superior să crească. Potrivit UNESCO, mai mult de 250 de milioane de elevi vor solicita intrarea într-un program de acest fel în anul 2025, comparativ cu 100 de milioane de studenții în prezent.

Pentru a satisface astfel de cerinţe, universitățile și școlile vor trebui să înceapă de pe acum integrarea “școlii digitale” în programa convenţională.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan Luca la TVR despre alegerile din Republica Moldova

Recent am fost invitat de cãtre TVR să îmi exprim părerea în legătură cu scrutinul ce va avea loc duminică, 30 noiembrie, în Republica Moldova.

Analiştii consideră că, prin votul lor de duminică, alegătorii din Republica Moldova pot da liderilor europeni un semnal foarte puternic - acela că ţara vrea să meargă spre Uniunea Europeană, spre integrare.

"Vreau să mă adresez şi cetăţenilor din Republica Moldova, este un moment crucial pt ei. Să nu uităm că, în cadrul acordului de parteneriat UE - Republica Moldova, cetăţenii beneficiază deja de avantaje. Mă refer în special la vize, care nu mai sunt necesare pentru cetăţenii Republicii Moldova din aprilie 2014, deci moldovenii pot să circule în Uniunea Europeană liber şi de asemenea mă refer la avantajele economice care rezultă din acordul de liber schimb. Cred că locul Republicii Moldova este în UE, de ce nu, în 2019, iar d-voastră, prin participarea la vot în 30 noiembrie, puteţi să aduceţi o contribuţie clară pentru viitorul ţării d-voastre", spuneam cu această ocazie.

Dan LUCA / Bruxelles

Romania – locul 58 în clasamentul mondial al indicelui privind dezvoltarea TIC

La începutul acestei săptămâni a fost anunţat clasamentul mondial al indicelui privind dezvoltarea tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC), stabilit de Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor. Primul loc în acest clasament, care se bazează pe 11 de indicatori de măsurare a accesului la TIC, utilizarea acestor tehnologii și expertiză în domeniu, este ocupat de Danemarca. Următoarele în top sunt Coreea de Sud, Suedia, Islanda și Regatul Unit.

Concluzia organizației internaționale este că țările sărace au făcut "progrese semnificative" în ceea ce privește accesul la Broadband. În prezent, este folosit în proporţie de peste 30% de către țările în curs de dezvoltare, față de doar 9% în 2004.

Cum am putea interpreta poziţia României, locul 58?  Evoluţia ţării noastre în acest domeniu parcă nu e suficientă, dacă ţinem cont de binecunoscuta înclinaţie a românilor spre înaltele tehnologii?

Multe dintre mesajele publicate anii anteriori pe blog abordează acest subiect, fiind vorba despre o chestiune care mă preocupă:

Agenda digitală germană ia avânt

România şi viteza internetului

Internet gratuit şi în România?

Dan LUCA / Bruxelles

Involvement of Romanian stakeholders in EU policy

Connecting Romania to the European Union is a subject for which I am constantly approached. I'm glad that there is interest from Romanians living in Brussels to identify areas where our country can become more efficient.

It is therefore a pleasure to announce that there will be a conference-debate "Involvement of the Romanian stakeholders in EU policy", on December 9, 2014, at the European Parliament.

We hope that this event will be the starting point of a coherent strategy for the next 5 years to connect Romania to EU policy and beyond.

Dan LUCA / Brussels

Ce înseamnã web 4.0 ?

Având experienţa a 45 de ani de la lansarea internetului, specialiștii anticipează că “internetul viitorului” va însemna conectarea tuturor lucrurilor din jurul nostru la reţea.

În zilele noastre, trăim în ceea ce specialiştii Cisco numesc “era experienţelor imersive”, cu reţele sociale, Cloud, video şi mobilitate. A patra fază a internetului (Web 4.0) va fi reprezentată prin conectarea a patru elemente cheie: oameni – procese – date şi lucruri.

Volumul de date crește exponenţial, constant, raportat la secundă, astfel încât informaţiile sunt imposibil de consultat într-o viaţă de om. Aici intervine și termenul “Big Data”, ceea ce se referă la “cantitatea enormă de date cu care lucrăm în fiecare zi şi care poate fi automatizată, pentru a reuşi să scoatem un profit mai bun”. Informaţiile de tip “Big Data” sunt analizate, devenind cifre de statistici sau de previziuni. Cum?

“Treaba dispozitivelor de tot felul este să ne facă viaţa mai ușoară. Dar ca să ne fie utile, toate acestea ne vor învăţa nevoile și obiceiurile în loc să ne aștepte să le pornim. Spre exemplu, magazinele online ne recomandă produse în funcţie de pasiunile noastre. Nu e suficient să primesc o lanternă, ci și o cască sau bocanci, pentru că sunt pasionat de excursiile montane. Sau telefonul deștept învaţă unde locuiește posesorul și unde merge la serviciu așa că ne spune când să plecăm de acasă și să evităm traficul. Același telefon raportează de pe drum viteza de deplasare, iar aplicaţii cum este « Waze » ne spune unde este cel mai aglomerat. O altă aplicaţie citește automat biletele de avion primite prin email și le introduce în calendar ca apoi să ne recomande și un hotel sau o mașină la destinaţie”.

Acest lucru este deja posibil prin utilizarea unui limbaj comun pentru toate calculatoarele, și după cum puteţi vedea, este chiar ideea unei românce.

Dan LUCA / Bruxelles

Elveţia și forţa de muncă a imigranţilor

Lideri de afaceri elvețieni și politicieni au cerut recent țării să respingă referendumul programat pentru sfârșitul lunii, care are scopul de a impune limite stricte în privinţa imigrației, avertizând că măsura va afecta economia.

Inițiativă "Stop suprapopulării - Da protejării resurselor naturale", Ecopop, propusă de grupul ecologist (a doua de acest fel în ultimele luni) propune plafonarea numărului de imigranți la doar 0,2% din populația rezidentă, sau echivalentul a 16.000 de oameni pe an. "Elveția este pentru fiabilitate, deschidere și inovație", sublinia Schwan Severin, producătorul elveţian de medicamente Roche. El este de părere că un vot pozitiv ar putea duce la izolarea treptată a națiunii neutre, fără ieșire la mare, care nu este membru al Uniunii Europene.

″În câțiva ani, această limitare ar conduce la un deficit mare de foarţă de muncă în diverse domenii ... Ecopop ar forța Elveția direct într-o recesiune", consideră lobbystul Heinz Karrer. Nu mai mult, peste 25% din personalul instituţiilor financiar-bancare provine din statele UE.

În plus, chiar și majoritatea partidelor politice s-au declarat împotriva inițiativei - chiar dacă Partidul Popular Elvețian (SVP) propunea în februarie votul privind cotele de imigrare.

Totuși, peste 50% dintre elveţieni sunt "favorabili" sau "mai degrabă favorabili" iniţiativei care va fi supusă votului pe 30 noiembrie 2014.

Anul trecut am vizitat Elveţia, și la nivelul omului de rând Uniunea Europeană este ceva foarte vag, fără prea mare relevanţă.

Dan LUCA / Bruxelles

Şcoala anului 2030

El Mundo sublinia recent: “Sistemele de educație din întreaga lume vor suferi mari modificări până în anul 2030, favorizate de revoluția tehnologică. În următorii 15 ani, internetul va transforma școlile în "medii interactive" care vor da la o parte formele tradiționale de învățământ și vor schimba modul de a fi al profesorilor, părinților și elevilor”.

In școala viitorului profesorul nu va fi doar un transmițător de cunoștințe, ci va avea ca principală misiune orientarea elevului în propriul său proces de învățare. Curriculumul se dorește a fi personalizat, pe măsura necesităților fiecărui elev, cu accent pe abilitățile personale și practice ale acestia, mai mult decât pe conținuturile academice.

Interesantă este și concluzia acestor schimbări – ”educația va fi mai scumpă și va dura toată viața”. “Rolul profesorilor va fi și mai relevant. Vor trebui să le arate elevilor că trebuie să fie critici față de informație, că nu tot ceea ce găsesc pe internet este corect, că trebuie să selecționeze și să meargă la cele mai fiabile surse″, afirmă Ismael Sanz, director al unui institut național de evaluare (Instituto Nacional de Evaluación Educativa) din subordinea Ministerului Educației din Spania.

Fiind un subiect care mă captivează, despre necesitatea adaptării sistemelor de educaţie la cerinţele actuale, am scris în repetate rânduri în intervenţiile mele pe blog:

Educaţie adaptată realitãţii contemporane

De ce informatica nu este obligatorie și în școlile primare din România?

Valoarea adaugatã a manualelor digitale

Educaţia europeanã “nu este un lucru mic”

Dan LUCA / Bruxelles

Ce zice Scoţia despre menţinerea Marii Britanii în UE?

Recent, Reuters anunţa că premierul britanic a respins propunerea Partidului Naţional Scoţian (PNS), care dorește ca în urma unui eventual referendum Marea Britanie să iasă din Uniunea Europeană, dar doar dacă majoritatea cetăţenilor din Scoţia, Ţara Galilor, Irlanda de Nord și Anglia ar vota pentru acest lucru.

Trebuie înţeles însă contextul și raportul dintre Londra și membrele Regatului Unit: Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord au grade diferite de autonomie, dar guvernul britanic din Londra controlează politica externă și nu este obligată prin lege să consulte administrațiile regionale pe probleme cum ar fi aderarea la UE. Scoțienii, care luna trecută au fost împotriva independenței conform rezultatelor unui referendum istoric, doresc probabil să susțină menţinerea UK în UE mai mult decât englezii, după cum arată sondajele.

Cameron insistă însă că este vorba de un singur “Regat Unit” și ceea ce va decide majoritatea alegătorilor (fără a ţine cont separate de scoţieni, gali, irlandezi sau englezi), asta se va face.

Pete Wishart, membru PNS în Parlamentul britanic, consideră că atitidinea premierului fată de această propunere echitabilă de altfel pentru scoţieni, este total opusă cu ceea ce promitea patidul conservator în campania dinaintea referendumului.

Dan LUCA / Bruxelles

25.000 EU experts in each EU country

The EU is a complex game in which Brussels has a key role in close connection with the 28 capitals of the EU Member States. In previous messages I identified the 100.000 EU actors in Brussels, and now the “local EU actors”, those working in the Member States, will be mapped out.

On the executive level there is a unit in each ministry involved in the country's position towards the relevant policies, and thus in charge of national views, in EU legislation. These units exist of about 10-20 people. These experts are in permanent contact with the Permanent Representation of the country to the EU, being involved especially in the Working Groups at the Council. Of course, some ministries have more people working on EU legislation issues, namely the Ministry for Foreign Affairs and EU Affairs. On top of this, there are also a number of national institutions or agencies who employ people who spend at least 50% of their time working with EU affairs.

On the legislative level hundreds of people contribute to the connection of their country to the European agenda, especially with the Treaty of Lisbon. Now the National Parliaments have the prerogative to spend more resources on the EU legislative process, and each Member of National Parliament, each political group, and each political committee have their experts in EU policies.

Of course there are more institutions and people who play a role in this EU affairs mosaic. I don't believe I exaggerate when I say there are around 15.000 people in the national public institutions, in each of the 28 Member States, which can be considered “local actors in EU Affairs”, even though they are part-time in the majority of cases.

To all of this we can add other sectors that are dynamic in relation to the capital of Europe: many companies, via their department of regulatory affairs, are active in legislative lobbying (direct or indirect) and know the EU arena in detail. Industry federations, chambers of commerce, NGOs, employer associations, unions, consultancy firms, and law firms are active also in EU affairs.

There are hundreds of journalists in each country that are writing about dynamics of the EU system, even though they may not be aware of it 100% of the time. They write about politics, finance, education, and all kinds of other topics that have an EU dimension. There are also hundreds of teachers, university lecturers and professors who teach their students of the world of co-decision and the construction of the EU Institutions.

Without exaggerating I say that in the “private sector” there are another 10.000 people who are making a living (partially) by working in EU Affairs.

Thus, looking at the public and private sector in each country there is a total of 25.000 working in connection to the EU. It is normal that in each country the number of people involved in EU Affairs will vary depending on population, how long the country already is an EU Member State, government structure, the culture of the country and the level of leadership in the EU.

Basically an average of 25.000 people works in EU affairs in each EU country.

Dan LUCA / Brussels

13 (purtători de cuvânt) pentru relaţia cu presa. Va fi cu noroc?

Margaritis Schinas a prezentat ziariștilor purtătorii de cuvânt ai Comisiei Europene, la prima conferință de presă cotidiană a noului executiv, o echipă mai restransă decât cea din mandatul Comisiei Barroso. Conform noii organizări, “purtătorii de cuvânt nu vor mai fi 'atașați' comisarilor europeni (câte un purtător de cuvânt pentru fiecare comisar european), ci se vor ocupa de domenii de politică, fiecare acoperind activitatea mai multor comisari europeni”, sublinia Agerpres.

În plus, Schinas, purtătorul de cuvânt al executivului european, promite că la întâlnirile organizate în sala de presă, se va încerca să ajungă cât mai mulţi comisari europeni, care să interacţioneze direct cu reprezentanţii presei.

Apropo de comunicarea europeană și persoanele implicate în acest proces, mai puteţi citi:

UE. Presa pan-europeanã. Social media.

Noi idei în comunicarea europeanã – puterea la regiuni!

Cine este responsabil pentru comunicare în instituţiile europene?

Nou comisar pentru comunicarea europeană

Dan LUCA / Bruxelles

 

Care este influenţa româneascã în Bruxelles-ul european?

Racordarea României la Uniunea Europeanã este un subiect pe care l-am abordat constant. Recent propuneam chiar 5 idei concrete pentru o Românie mai puternicã în sistemul comunitar.

Mã bucur cã existã interes din partea românilor din Bruxelles-ul european, și nu numai, pentru a identifica sectoarele unde ţara noastrã poate sã devinã mai eficiantã. Aceasta este și dorinţa noastrã, a celor care organizãm conferinţa–dezbatere “Care este influenţa româneascã în Bruxelles-ul european?″, pe 9 decembrie 2014, în incinta Parlamentului European.

Sperãm ca acest eveniment sã fie punctul de plecare al unei strategii coerente a României pentru urmatorii 5 ani la nivelul politicilor sectoriale europene și nu numai.

Vã așteptam cu mare placere la eveniment !

Dan LUCA / Bruxelles

Vor britanicii ieșirea Marii Britanii din UE?

Apropo de opiniile liderilor politici britanici vis-à-vis de apartenenţa Regatului Unit la UE. Care este părerea alegătorilor? Potrivit unui sondaj Ipsos, 56% din britanici doresc să rămână Marea Britanie în Uniune. Susținătorii menținerii Regatului Unit în Uniunea Europeană nu au fost niciodată atât de numeroși în ultimii 23 de ani, în ciuda popularității în creștere a partidului eurosceptic UKIP.

Potrivit sondajului publicat în octombrie 2014 de către institutul Ipsos Mori, alegătorii conservatori reprezintă o foarte mică majoritate în favoarea menținerii în UE, în timp ce 73% din alegătorii laburiști (partid de centru-stânga, în opoziție) și 82% din PLDM (partid de centru, partener în coaliție) sunt susţinătorii acesteia.

Doar 11% din susținătorii UKIP, Partidul pentru Independența Regatului Unit, spun că doresc să mențină Marea Britanie în UE.

Cu toate aceste cifre pe masă, fostul premier britanic, John Major, nu exclude o ieşire a ţării sale din Uniunea Europeană în absenţa reformelor, potrivit discursului său susţinut acum câteva zile la Berlin. În opinia sa, actualul premier David Cameron are dreptate să propună organizarea unui referendum privind retragerea din UE, la orizontul anului 2017, dacă partidul său conservator va câştiga alegerile parlamentare din mai 2015. Mai întâi, pentru că 'nu putem ignora opinia publică'. Apoi, pentru că 'este vremea să reglăm viitoarea noastră relaţie o dată pentru totdeauna. Acest lucru poate fi făcut numai dacă apartenenţa noastră este susţinută de electoratul actual', a mai afirmat John Major.

Pe același subiect:

Izolarea Marii Britanii în UE

Japonia pentru o UE cu Marea Britanie

SUA pentru o UE cu Marea Britanie

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Occidentul Românesc “Diaspora românească – istoria continuă!”

Am avut plăcerea de a mă apresa din nou cititorilor Occidentului Românesc, de această dată printr-un material despre migraţia românilor.

Vă recomand materialul integral publicat și online, marţi, 18 noiembrie:

...............

“Potrivit cifrelor administraţiei americane, aproximativ 150.000 de români au intrat în America în intervalul 1899-1928, cei mai mulţi până la izbucnirea Primului Război Mundial, sublinia publicaţia “Historia”, în Ediţia Specială pe tema “Românii care au construit America”. Românii plecaţi urmăreau așadar “să-şi plătească datoriile, să-şi zidească o căsuţă şi să-şi înfiripeze sau întregească o gospodărie”. Aceşti oameni plănuiau, deci, să stea un timp limitat în Lumea Nouă, suficient cât să îşi adune banii necesari nevoilor lor şi sprijinirii familiilor rămase acasă.

Nu trebuie să mergem mai departe de-atât ca să înţelegem că emigranţii de acum o sută de ani nu sunt cu mult diferiţi de cei din zilele noastre: se pleca – aşa cum se pleacă şi astăzi – cu bagaje şi speranţe, pentru o viaţă mai bună.

“Cel mai mare număr al emigranţilor de după 1895 venea din vestul și centrul Transilvaniei, în special din regiunea Făgărașului, apoi Sibiu, Alba Inferioară...”. Anumite condiţii externe au favorizat în mare măsură declanșarea și proporţiile ulterioare ale fenomenului emigraţionist. “Migrarea” capitalului nord-american în zona cu resurse naturale bogate din sudul Marilor Lacuri, din America de Nord, lipsa continuă de forţă de muncă, capacitatea de absorbţie constant ridicată a pieţei muncii din regiunile agricole încă nexploatate și cele industriale în curs de expansiune, coroborate cu descreșterea emigraţiei din Europa Occidentală în ultimul sfert al secolului al XIX-lea, toate acestea au constituit factori externi importanţi, care au stimulat migraţiile transoceanice, în special cele din Europa Răsăriteană. Din numărul total de 149.826 de emigranţi români înregistraţi în documentele oficiale în periaoda 1899-1928, 83,4% au fost bărbaţi. Majoritatea românilor care veneau în America era reprezentată de ţărani din Ardeal, Banat și Bucovina. Într-o majoritate covârșitoare, emigranţii s-au transformat peste noapte din ţărani în muncitori industriali.

Diaspora româneascã este o temă care mă captivează, având în vedere că recent familia mea a lansat o carte în care sunt descrise și experienţele străbunicului meu în Lumea Nouă, trăite acum mai bine de 100 de ani. Citind istoria unor români din comuna Daneș (judeţul Mureș), am înţeles de la familia mea că nu doar străbunicul meu din partea tatălui meu a fost în SUA, ci și cel din partea mamei a avut parte de același traseu. Interesante destine. Eu, prin stabilirea mea de 17 ani în Belgia, par “mic-copil” comparativ cu migraţia strămoșilor mei…

Scopul acestui mesaj este și de a face un apel la conectarea migraţiei de la început de secol XX, cu ce s-a întâmplat după anii ’90. Proiectul Diasporei românești și conectarea ei reală cu România trebuie să continue. Încă de acum 6 ani am încercat un proiect politic concret, din păcate tratat cu mare superficialitate de cei din ţară și nu numai. Reiterez, Diaspora este o valoare adăugată (complementară) pentru România contemporană. Dar superfecialitatea nu ajută în relaţionare.

Dan LUCA / Bruxelles

UE. Presa pan-europeanã. Social media.

Tot mai multe dezbateri apar pe tema comunicării Comisiei Europene pentru următorii cinci ani, pentru creșterea legitimităţii instituţiilor europene. Kathleen Garnett, descria care sunt mijloacele cele mai des utilizate pentru o apropiere cât mai bunã de cetăţenii europeni în procesul de comunicare. Astfel, se apelează din ce în ce mai mult la tehnologia actuală – clipuri promovate pe Youtube, social media, broșuri frumos îngrijite, benzi desenate pentru copii, evenimente locale pentru tineret, etc.

Totuși, în finalul mesajului, Kathleen Garnett susţine că toate aceste metode sunt inutile, acordând acest rol presei pan-europene, “singurul instrument capabil de a ajunge la un public mai larg european”, spune aceasta.

Aș îndrăzni totuși să cred că mesajele transmise publicului ţintă, mulate în funcţie de caracteristicile acestuia trebuie să fie mult mai eficiente. În plus, nu putem neglija interactivitatea și transparenţa, beneficii pe care noile tehnologii le oferă. Asta nu înseamnă că nu susţin dezvoltarea presei pan-europene!

“În momentul de față, majoritatea europenilor citesc, ascultă și urmăresc știrile așa cum sunt prezentate de către mass-media naționale, ce au dovedit de mult timp, și din nou, că afacerile europene nu sunt prioritatea lor”, mai spunea Kathleen Garnett, ceea ce, din păcate este adevărat.

Dan LUCA / Bruxelles

Producătorii de vin au nevoie de susţinere

Acum câţiva ani scriam despre posibilitatea promovării României din punct de vedere turistic, cu vizitarea cramelor naţionale de tradiţie.

Conform datelor din 2011 România se afla pe locul 10 mondial la producţia de vin. În acest an însă, din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile, s-a înregistrat o scădere drastică a producţiei de vin, cu 20% faţă de anul anterior, ajungându-se la doar 4,1 milioane de hectolitri.

Astfel, ţara noastră ocupă în prezent locul al 12-lea în topul producătorilor la nivel mondial, potrivit Organizaţiei Internaţionale a Viţei-de-vie şi Vinului. Nu este rău, însă sunt ţări, vecine chiar, spre exemplu Ungaria, care au reușit să crească și în acest an la producţia de vin.

“În bazinul Drăgășani de pildă, producătorii susţin că este pentru prima dată în istoria Drăgăşaniului când producţia de struguri este compromisă în proporţie de peste 95%. Proprietarii podgoriilor calamitate din Drăgăşani urmează să primească despăgubiri de la stat”, scria Libertatea.

Nouă nu ne-ar strica poate o mai mare susţinere a acestui sector, atât în ţară cât și o promovare mai susţinută în străinătate.

Dan LUCA / Bruxelles