Despre importanţa lobby-ului la Bruxelles

Magdalena Moreh vorbea într-un recent interviu despre importanţa lobby-ului la Bruxelles, cu accent pe rolul jurnalistului. Este o completare a celor prezentate de ea pe blogul Casei Europei în materialul de acum un an.

Aşa cum spuneam şi eu, aici se produce 75% din legislaţia României, iar activitatea de reprezentare a intereselor naţionale este esenţială. Părerea Magdei este că „România are multe complexe, nu se comportă pe măsura locului pe care îl are de a 7-a țară ca mărime din Uniunea Europeană. Românii sunt percepuți ca fiind "provinciali", nu încearcă să fie jucători, să facă strategii pentru domeniile în care pot avea influență. Cu mici excepții, nu suntem vizibili mai deloc, iar în negocierea unor dosare complicate poziția României este, de multe ori, un mare mister. În timp ce Polonia  - sau vorbim și de țări mai mici -  ies la rampă și își spun răspicat punctul de vedere în presă și astfel transmit semnalele dorite și chiar reușesc să facă presiuni în acest mod, oficialii români sunt complet muți. Există un soi de rigiditate contraproductivă, iar refrenul oficialilor români este "nu vrem să ne vulnerabilizăm poziția de negociere expunând-o public". De cele mai multe ori, ca ziarist român la Bruxelles, am aflat punctul de vedere al României, într-o problemă în discuție între țările membre, de la diplomați din restul de 26 de state UE. Revenind la lobby, trebuie spus că România e inexistentă în peisajul lobby-ului bruxellez. Pentru ca o țară să aibă influența în luarea deciziilor, nu e suficientă cunoașterea mecanismelor de decizie: e nevoie de metodă și strategie, și e nevoie de o prezență activă la Bruxelles, fie că e vorba de reprezentarea politică, economică ori de birouri ale regiunilor sau orașelor, de organizații profesionale sau sindicale”.

Ȋn cadrul aceluiaşi interviu a fost amintită de asemenea şi importanţa europarlamentarilor, dar şi relaţia lobbyştilor cu presa – „Lobby-iștii se concentrează mult pe segmentul de presă, în funcție de țara pentru care scrie corespondentul. Eu, ca ziarist român, am fost abordată de cele mai multe ori de lobby-iști din zona mineritului cu cianuri, adopțiilor internaționale și mai nou a gazelor de șist. Atâta vreme cât e vorba de seminarii, prezentări sau pur și simplu de întâlniri la o cafea, contactul cu lobby-iștii e în regulă, îl ajută pe ziarist să își facă o imagine mai clară despre o anumită controversă și să facă relatări echilibrate, cu opinii și pro și contra. Lobby-iști români? Dacă există, înseamnă că sunt bine camuflați, eu deocamdată nu i-am întâlnit. Am putea vorbi de o încercare, singulară până acum, de lobby în domeniul energiei. De un an sau doi, există un birou care reprezintă mai multe companii românești din sectorul energetic. Dar acest birou face rar evenimente la Bruxelles, din câte știu eu”, precizează ea.

Dan LUCA / Bruxelles

 

Criza economicã şi independenţa Cataluniei

Centro de Investigaciones Sociológicas (CIS) arată că doar 34% dintre catalani doresc ruperea de Spania și crearea unui stat independent, ceea ce încurcă socotelille liderilor celor două formațiuni politice care doresc independența, sublinia recent Capital.

Notabil este şi faptul că, pe fondul crizei economice agravate în Spania, starea de spirit separatistă din Catalunia capătă amploare. „Ea îi determină pe catalani să pună problemele lor economice pe seama unui sistem naţional care, în opinia lor, îi obligă să aducă o contribuţie disproporţionată în raport cu restul Spaniei. Perspectiva independenţei regiunii autonome Catalunia din Spania nu suscită entuziasm în Europa. Există ţări ca Belgia, Cipru, Italia,  Slovacia şi Marea Britanie, în care mişcările separatiste ale unor minorităţi naţionale s-ar putea inspira din secesiunea catalană. Ȋn extremis, însă, UE nu ar avea de ales decât să respecte un proces de independenţă care a ţinut seama cu scrupulozitate de legislaţia internaţională”, după cum precizează aceeaşi publicaţie.

Amintesc că „formaţiunile politice CiU şi ERC au prezentat declaraţia de suveranitate grupurilor parlamentare care susţin referendumul. Textul, care a fost respins ulterior, sublinia că o astfel de consultare va servi pentru "constituirea Cataloniei într-un stat al Europei", ceea ce ar schimba mult mai profund situaţia.

Cam ce spuneam şi despre renegocierile privind statutul de membru UE, în cazul în care Scoţia ar căpăta independenţa faţă de Marea Britanie.

Dan LUCA / Bruxelles

China în imagini

Ȋn ultima perioadă auzi foarte mult de China, de ascensiunea sa economică rapidă, de infrastructura de invidiat, sau de pătrunderea pe pieţe externe, cu mare impact în special în statele europene.

Am găsit de curând câteva imagini care ilustrează o parte din toate acestea. Vi le recomand, măcar ca „excursie” imaginară în marele oraş Shanghai.

Dan LUCA / Bruxelles

Blogul ca formă de exprimare: 1.500 articole, 80.000 cititori

De aproape 6 ani scriu articole pe care le public pe blogul Casei Europei. Cu o medie de 5 articole pe săptămână, mesajele mele din capitala Europei prezintă opinii despre Uniunea Europeană şi despre modul cum românii sunt afectaţi de schimbările europene contemporane.

Mulţumesc cu această ocazie celor 80.000 de cititori - o dovadă a suportului şi aprecierii pentru informaţiile pe care le transmit prin intermediul acestei platforme.

Contactele pe care le-am stabilit şi le-am ”maturizat” datorită blogului sunt o reală satisfacţie profesională. Aprecierile pe care le-am primit m-au determinat să continui cu entuziasm.

Mulţumesc tuturor!

Dan LUCA / Bruxelles

Sfaturi extra-curriculare pentru absolvenţi

Orientarea în carieră nu este uşoară pentru nimeni, cu atât mai mult pentru absolvenţii de facultate, în contextual în care, pe fondul crezei creşte tot mai mult rata şomajului în rândul tinerilor. 

“Spre deosebire de studenţii care fac şcoală prin alte ţări, studenţii români nu primesc prea multe informaţii în afara programei”, spunea Dragoş Nicolae într-un recent material pe care l-am citit în Cariere.

Sunt câteva sfaturi pe care editorii siteului Business Insider le-ar da tinerilor absolvenţi. Printre acestea se numără implicarea într-un start-up, să rămână angajaţi într-un loc doar dacă se văd muncind acolo cu plăcere după încă câţiva ani, experienţele în străinătate sunt de asemenea recomandate, sau programele de voluntariat.

Ȋn egală măsură, cei mai reţinuţi trebuie să ştie că de multe ori e nevoie „să fii puştiul enervant care e dat afară pe uşă şi intră înapoi pe fereastră”, după ce ai trimis un CV pentru un job pe care ţi-l doreşti foarte mult. Foarte adevărat, joburile bune nu ţi le va oferi nimeni, trebuie să le găseşti singur!

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol in Occidentul Românesc: Martin Schulz candidatul Stângii pentru Preşedinte al Comisiei Europene

Scriam recent pentru Occidentul Românesc despre noul candidat al PES la Preşedenţia Comisie Europene în 2014, în persoana actualului preşedinte al Parlamentului European, Martin Schulz.

Redau în continuare materialul integral:

....................

După europarlamentarele din 2009 subliniam că din cauza faptului că nu a existat în campania electorală un contra-candidat pentru Preşedenţia Comisiei Europene a descurajat electoratul european de Stânga care a stat mai mult acasă în ziua alegerilor!

Avem nevoie de lideri europeni puternici (atât din punct de vedere politic, dar mai ales moral) pentru a construi credibilitate şi coerenţă. Tot atunci propuneam ca partidele să stabilească un mecanism politic, nou şi îmbunătăţit, de selecţie şi promovare a liderilor la nivel comunitar, printr-o campanie internă, şi împreună cu colegii de la PSD Bruxelles am lansat „Manifest 2014 pentru o Stângă Europeană Unită”.

Am precizat că cetăţenii din toate statele membre ale Uniunii Europene trebuie să vadă mai clar platformele politice la nivel european şi astfel să aibă o oportunitate mai bună să-şi exprime opţiunea (votul) între Stânga Europeană şi Dreapta Europeană, într-o manieră din ce în ce mai democratică. Aşa cum Uniunea Europeană, ca sistem funcţional, se confruntă cu o necesitate declarată a îmbunătăţirii mecanismelor eficiente (şi democratice) de selecţie şi "construire" a liderilor, la fel şi pentru Stânga politică europeană exista o nevoie de îmbunătăţire, atât a strategiilor interne de coordonare inter-instituţională, cât şi de o "re-configurare" a discursului politic.

Ȋn 2010, cu accent pe importanţa alegerilor primare, propuneam un calendar de organizare a paşilor de urmat. Eforturile au meritat, anticipările au prins contur, iar candidatul din partea socialiştilor pentru Comisia Europeană a fost desemnat oficial acum – Martin Schulz!

... acelaşi care în 2009 saluta iniţiativa noastrã, subliniind - „Uniunea Europeană este mai mult decât simpla sumă a celor 27 de state membre, iar liderii naţionali trebuie să înţeleagă acest lucru". Cel al cărui discurs susţinut în septembrie 2012, a ridicat plenul Congresului Socialiştilor Europeni în picioare, cum puţini lideri au reuşit.

''Martin Schulz este un european convins, un om care apără principiile noastre. Aceasta este cea mai puternică candidatură pe care o putem face în acest moment'', a declarat Serghei Stanişev, preşedintele Partidului Socialiştilor Europeni, la recentul Congres PES.

Dan LUCA / Bruxelles 

PSD Diaspora la Bruxelles

În premieră la Bruxelles, în perioada 20–22 iunie, a avut loc şedinţa Biroului Executiv PSD Diaspora, organizată de PSD Belgia şi cu implicarea eurodeputatului Ciprian Tănăsescu.

In prelegerea pe care am susţinut-o cu această ocazie povesteam cum în 2008, inspiraţi şi sprijiniţi de socialiştii francezi, social-democraţii din Germania şi laburiştii britanici, am înfiinţat la Bruxelles prima filială din afara teritoriului României a unui partid politic român.

Ne bucurăm că la 5 ani de la acel eveniment am găzduit Biroul Executiv al PSD Diaspora, o iniţiativă reuşită atât prin temele abordate cât mai ales datorită interesului manifestat de participanţii de marcă.

Nu am fi reuşit fără conştientizarea importanţei implicării politice! Vreau să mulţumesc încă o dată tuturor celor care au încredere în potenţialul echipei din capitala Belgiei! Aşa cum spuneam şi cu alte ocazii, intenţionăm să devenim un suport pentru întreaga structură PSD Diaspora, chiar prin preluarea mai multor responsabilităţi la Bruxelles şi prin dezvoltarea ideilor lansate de PSD Belgia.

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

Cercetare românească. Clasamente globale.

Cercetarea şi inovarea sunt priorităţile Uniunii Europene pentru dezvoltare şi creştere economică, concomitent cu creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă. În acest context, mi se pare relevant de subliniat care sunt centrele de cercetare cel mai apreciate la nivel european.

Dacă Franţa ocupa patru locuri în top 10, Italia două, clasamentul fiind completat de centrele din Germania, Spania, Elveţia (pe primul loc) şi Suedia, România însă este codașă în toate rapoartele Eurostat, conform materialului recent publicat de Capital.

Acelaşi articol menţionează că primele cinci institute de cercetare din România sunt: Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” (IFIN-HH) (locul 677 în lume), Institutul Naţional de Fizica Materialelor din Bucureşti (locul 794 în lume), Academia Română (locul 978 în lume), Institutul de Matematică din cadrul Academiei Române (locul 1732 în lume) şi Institutul de Prognoza Economică Academia Română (locul 1915 în lume).

La nivel global, sintezele arată că UE a rămas în urmă la capitol investițiile în domeniul cercetării şi dezvoltării în ultimii cinci ani, în timp ce SUA sau Coreea de Sud sunt în creștere.

Publicam recent un alt mesaj legat de situaţia cercetării în România:

Europa între energie şi sănătate. Cercetarea în România

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – interviu acordat cotidianului Prahova (partea 2)

După publicarea primei părţi a interviului pe care l-am acordat cu mare plăcere cotidianului Prahova, luni, 24 iunie, a fost publicată şi continuarea. Am fost întrebat cum pot fi reduse diferenţele dintre România şi alte state europene în cadrul structurilor Uniunii şi am accentuat importanţa expertizei tehnice.

Mulţumesc celor de la cotidianul Prahova pentru deosebita colaborare!

Mai jos redau materialul integral:

..................

- De ce ne este teamă de Uniunea Europeană? Şi de ce ne uităm spre Bruxelles cu o frică de a nu greşi?

- Este psihologia omului care e surprins sau nepregătit. Dau un exemplu, cum sunt cursurile în România, sau cum erau în urmă cu 15 ani, pentru că nu vreau să dau exemple de acum. Profesorul predă timp de două ore. La final, inevitabil, se pune întrebarea dacă are cineva comentarii sau nelămuriri. Şi nimeni nu întreabă nimic. Aşa stă situaţia şi acum, de fapt. În Belgia, de exemplu, cursurile sunt în felul următor: o oră se predă, iar o oră se discută. De ce? Pentru că studentul se pregăteşte. Aceeaşi chestie, ca să pui întrebări bune şi să ai o opinie, trebuie să citeşti dosarul, să ştii care este opinia ta şi să ştii şi calendarul când poţi să ţi-o expui.

- Ceea ce spuneţi dumneavoastră este un lucru grav. Înţeleg că atunci când mergem cu anumite opinii la Bruxelles, nu mergem destul de pregătiţi pentru a ne susţine punctele de vedere?

- Nu există rea-intenţie, ci există o problemă de prioritate şi de resurse umane. 100 de diplomaţi nu pot să acopere clar 3-4000 de teme dinamice care se dezbat în Bruxelles-ul european. Şi atunci noi trebuie să vedem resursa adiţională, şi nu numai să angajăm în România, pentru că momentan nu se poate. Dar există altă resursă: sunt 2.500 de români în Bruxelles şi asta este o chestie foarte interesantă.

- Ar putea fi angrenaţi în acest sistem şi, pe de altă parte, vor să fie angrenaţi?
- Bineînţeles. Ar putea fi angrenaţi şi vor să fie angrenaţi. La nivelul Comisiei Europene există funcţionarii, iar România are în jur de o mie şi ceva. Aceşti români lucrează ca funcţionari europeni, şi reprezintă Uniunea Europeană, nimeni nu neagă asta. Dar fiind în acea structură, sunt pentru că România este ţară membră şi dacă nu ar fi, ei nu ar lucra acolo. Asta nu înseamnă că trebuie să fie trădători, spioni, dar ei sesizează dosarele tehnice. De exemplu, dacă se discută la Direcţia Generală pentru Agricultură pe problema roşiilor şi a îngrăşămintelor care pot fi folosite, ei văd acest dosar. Şi de cele mai multe ori, chiar vor să intre în acest angrenaj. Dar cui trimit mesajul în ţară? România zice: „Da, da!”, am notat şi „o să vedem!”. Şi acolo moare dosarul. Şi moare pe tomate, şi moare pe lifturi şi moare pe absolut tot. Şi după aceea, după doi-trei ani, reuşim să vedem de ce nu-i place europeanului roşia din România. Apar, deci, astfel de mecanisme. Şi de aceea vorbesc despre resursa umană, despre funcţionarii români care lucrează în Comisia Europeană şi care pot fi angrenaţi mai mult, să fie respectaţi şi să creăm un mecanism de absorbţie a acestei informaţii. Un lucru esenţial. Noi tratăm unele lucruri nici măcar cu simpatie – în privinţa legislaţiei europene – şi spunem că da, ar fi frumos, dar nu se întâmplă nimic dacă nu se ocupă cineva de toate acestea. În plus, funcţionarii români ar trebui să şi avanseze în ierarhia din Comisia Europeană, dar fără a avea sprijin din ţară, nu o pot face. Trebuie şi noi să creăm fluxul acesta de informaţii.

- Aşa este, pentru că trebuie să existe un lanţ foarte bine structurat pentru ca să poţi face ceva şi să ajungi la nivelul altor state din UE.

- Să vă spun o chestie foarte interesantă şi care este foarte puţin văzută: sectorul privat. Avem 400 de corporaţii internaţionale care sunt reprezentate la Bruxelles, care sunt, de altfel, ambasadele acestora la Uniunea Europeană. Ei monitorizează legislaţia, anticipează, răspund şi discută cu sediile lor centrale, observă nişte probleme care îi interesează, atunci când apar anumite propuneri de modificare legislativă în sectoarele în care activează. Şi astfel îşi apără interesele.

- Ochii şi urechile companiilor-mamă, care transmit informaţiile direct de la Bruxelles.
- Da, pentru că, uneori, pentru nerespectarea regulamentelor europene apar şi „chitanţele” care sancţionează acest lucru. Şi se lucrează cu avocaţi, cu firme de consultanţă.

- Există posibilitatea de a-şi face lobby în structurile europene o mare companie internaţională? Pentru că la noi, deseori, lobby-ul se confundă cu traficul de influenţă şi chiar este!

- Bineînţeles că pot să-şi facă lobby. Pentru că acesta este un mod de lucru, un mod de interacţiune. Şi în România se face lobby, dar se face altfel. Acolo se discută foarte deschis. Şi dacă vorbim despre eurodeputaţi, pe paginile de web ale eurodeputaţilor nordici, în special, se expune o problemă şi se aşteaptă opiniile celor interesaţi pe anumite sectoare. Europarlamentarii invită chiar la dialog, pentru că există această cultură a dialogului. Pentru că, la un moment dat, trebuie să faci legislaţie care serveşte cetăţenilor care te-au votat şi care îţi dau salariul respectiv. Cum să afli interesele lor, dacă tu nu discuţi şi nu ai o comunicare permanentă? La Bruxelles există 3000 de federaţii sectoriale care reprezintă anumite industrii. Este o dinamică fantastică, iar oamenii care lucrează pentru aceste federaţii anticipează ceea ce se va întâmpla peste cinci ani.

- Înţeleg că noi nu ne vedem în aceste structuri?

- Noi trebuie să învăţăm să vorbim limba „bruxeleză”. Să putem traduce foarte clar ce înseamnă, din punct de vedere tehnic, dar şi temporal, ceea ce înseamnă anumite lucruri, care au impact în foarte multe domenii.

- Şi de aceea, cred că reacţiile la apariţia unor directive europene sunt mult mai bune la alte state, comparativ cu reacţiile României. Pentru că se pregătesc şi au timpul necesar încă de la apariţia unor idei de modificare a legislaţiei europene.
- Noi trebuie să anticipăm ceea ce se întâmplă, iar acest mecanism este foarte predictibil. Este un paradox. Nu sunt chestii surprinzătoare, dar trebuie să ştii cum să le urmăreşti. E o junglă în care, dacă ai oamenii tăi, care ştiu să urmărească legislaţia fină, dar ştiu tot ce se întâmplă, devine totul mult mai clar.

- Deci Bruxelles-ul este un conglomerat, un furnicar, de oameni care adună informaţiile pentru sectoarele pe care le reprezintă.

- În plus, o zonă foarte bogată este sectorul organizaţiilor neguvernamentale, care activează în special pe dimensiunea de mediu, de drepturile omului, care sunt foarte importante. Şi astfel, se creează un triunghi legislativ între instituţii – sectorul privat – societatea civilă.

- Aşa cum ar trebui să fie şi la noi!

- Bine, noi avem conceptul acesta de dialog social, dar cum funcţionează? Marea problemă nu este nici măcar la nivelul societăţii civile, pentru că de multe ori, ONG se mişcă destul de bine, mai ales acelea care sunt în nişte reţele europene. Marea problemă este opinia industriei! Noi nu ştim încă să coagulăm structurile de federaţii naţionale – de lapte, de producători de maşini. Sunt şi excepţii, în special în domeniul energiei, în domeniul IT, dar majoritatea nu face astfel. Pentru că la nivel european, există structurile federative care trebuie să conţină şi membrul din România. Şi acest membru există, dar problema este că nu este activ şi, implicit, nu există capacitatea de absorbţie a informaţiilor care privesc anumite sectoare. Şi atunci, România nu are nicio reacţie la anumite probleme. Şi aşa pierdem.

- Prin urmare, la aproape şapte ani de la integrarea în Uniunea Europeană, nu suntem capabili să ne reprezentăm interesele, să preluăm informaţiile de la sursă şi să le şi folosim.
- Nu este o chestie uşoară ca o structură de 20 de milioane – sau câţi mai suntem, pentru că nimeni nu mai ştie sigur – să se racordeze la o altă structură de jumătate de miliard. Şi nu este vorba despre limba străină, ci de legislaţie, de absorbţie, de bugete, de planninguri. Este, într-adevăr, o chestiune foarte complexă, iar noi trebuie să ştim că este un proces foarte complex şi o şansă istorică pentru România şi trebuie să facem nişte paşi, pentru că drumul este clar spre Uniunea Europeană.

- Ţine şi de voinţa politică?

- România are voinţă politică. Şi nu numai acum – pentru că această voinţă politică este foarte dezvoltată în ultimele 12 luni – pentru că tot timpul vectorul României au fost Bruxelles-ul şi Uniunea Europeană. Noi nu am avut niciodată o dezbatere, cum a fost în Polonia sau în Cehia, sau cum se mai întâmplă prin ţările fondatoare ale UE, în care să se vorbească despre ieşirea din Uniunea Europeană. Deşi voinţă politică există, problema este expertiza tehnică. Şi trebuie să înţelegem că nu se poate face totul doar cu voinţă politică, aşa cum nu se poate face totul numai cu expertiză tehnică. Acestea două trebuie să fie complementare. Iar în anul următor trebuie să apară o dezbatere asupra rolului Uniunii Europene şi, pentru că vin alegerile europarlamentare, trebuie să identificăm cu cine putem lucra, pentru că eurodeputaţii au un rol extraordinar. Iar mie nu-mi place mesajul dublu. Dacă vorbeşti una în Parlamentul European, nu mai vii apoi pe sticlă în ţara ta şi spui complet un alt mesaj, îndreptat împotriva sistemului european şi chiar al Parlamentului European, din care tu faci parte. Cum adică, tu îţi critici structura care te plăteşte?

- De ce această atitudine duplicitară? Care ar fi interesul?

- În Parlamentul European trebuie să fii văzut european, deschis, democratic, pentru că, altfel, nu interacţionează nimeni cu tine. Şi chiar sunt unii eurodeputaţi marginalizaţi din această cauză. De aceea va fi foarte important cum vor fi aleşi, în 25 mai 2014, viitorii eurodeputaţi.

- Noi, românii, pe de altă parte, nu avem cultura alegerilor europarlamentare. Pentru că, în România, în general, se confundă alegerile parlamentare cu alegerile locale, cele locale cu alegerile prezidenţiale. Mai sunt şi referendumurile, la care multă lume din mediul rural se întreabă de ce nu este Băsescu pe listă...

- În celelalte state europene, alegerile europarlamentare se pregătesc cu doi-trei ani înainte. Şi există echipe care lucrează doar pentru alegerile europarlamentare. Cu mesaje europene, cu conexiuni, cu presa, cu temele mari pe dimensiunile europene. Ei pregătesc acel 25 mai european. Şi, pe de altă parte, există şi o maturitate a electoratului şi a partidelor politice. Problema este că în România – şi în multe ţări, din păcate – îţi poţi pierde capul de şef de partid dacă pierzi nişte alegeri. Că sunt locale, că sunt generale, că sunt europene. Şi atunci, practic, tot partidul se calibrează la alegerile europarlamentare. Aici ne zbatem un pic pe cultura politică, şi nu este doar o chestiune românească. Important este să se meargă într-o direcţie constructivă, să nu fie acel mesaj de a ne blama unii pe ceilalţi. Să se spună concret ce proiecte există. Iar, în acest sens, cred că PSD poate face extrem de multe în această direcţie la nivelul Parlamentului European. Sunt deja eurodeputaţi buni, pot apărea alţii şi mai buni, dar trebuie gândit un mesaj pentru o Românie integrată, pentru că trebuie integrat orice cetăţean. Şi astfel revin la ideile de la început: trebuie create acele pârghii pentru a integra cetăţeanul român – în mod real – atât din punct de vedere economic, cât şi social.

Dan LUCA / Bruxelles