miercuri, 27 februarie 2019

10 non-conformist assumptions for the political year 2019


We will witness enormous surprises in the political year 2019. Let's look at the political actuality through different lenses, which certainly do not fall into the category "politically correct".

I’m launching 10 topics, using pertinent questions:
1. Venezuela. Is this the perfect crisis for the US President in order to win next autumn’s elections? Everything is possible, since the same scenario was tested 16 years ago, when President George W. Bush forced the invasion of Iraq and then had a turnkey re-election. I do not believe in spontaneity, since last year Colombia became the only global partner for NATO in Latin America and now the country hosts thousands of American soldiers on its territory...
2. Angela Merkel. No one doubts the support of the German Chancellor for the European project. She is definitely a convinced pro-European... In 2019 we redefine the Future of Europe, and a European Union of 2040 needs great ideas (vision) and real leaders to communicate these ideas. Can you imagine the power of the EU with Angela Merkel as President of the European Commission?
3. France. Why do two EU countries sign a new treaty, called the Treaty of Aachen? France needs Germany and Germany needs France. Politically, but especially economically. Only by sticking together can the French industry recover, and the European (industrial) championship is the perfect glove for Emmanuel Macron under great internal pressure. And France can take over the leadership of the European defense after the departure of the British...
4. Siemens-Alstom. Do you really think these companies are launching a procedure without knowing about competition law in the EU? It is actually a test case of the European economic project. We cannot create industrial champions at EU level because of competition laws, but at the same time European companies are too small to compete with American, Chinese or even Japanese. It is a priority over the next five years to change the approach, while respecting the SMEs at the same time.
5. Brexit. Who is the winner in the medium term for UK leaving the EU? I do not mean the next 5-10 years, because a divorce procedure is normally always painful for both parties. Without the British, however, the European Union can move to the next phase of European integration. I refer here to the common euro budget, common taxation, European army or coordinated foreign policy… to recall just a few sensitive points.
6. EU with two speeds. Is it still not clear what the delimitation is between Euroland countries and those that have not adopted the European common currency? Let’s wait and see what happens next… The euro budget becomes the hard core of European deciding countries, and the rest is periphery.
7. Russia. Do we still believe in the concept of Europe from the Atlantic to the Urals, presented by General Charles de Gaulle after the Second World War? It is clear that there is no question of Russia entering the EU. The country does not want it, because as the Moscow leaders said in the 1990s, "we are too big to enter such a small structure. Take the map of the world and see the reality.” That does not mean there are no strategic cooperation bridges. Germany needs natural gas, which the Russians possess abundantly, and the Russians need technology and expertise, which Germany has in its fullest. Why not openly acknowledge the reality, as a former German Chancellor Schroeder presented it: "Europe, in order to survive politically between superpowers such as the US and China needs the potential of Russia. We need this country's market and, above all, its resources."
8. Apolitical movements. What is still apolitical in a globalized and super-technological world like the EU? The emergence of apolitical groups in the public space, but with a huge political impact, is driving the public agenda in some European countries. It is hard to combat citizens who are not politically enrolled, high school students or even young people in general. About 6 months ago we had scenarios in relation to a possible macronization of the European Parliament, and the "Yellow Vests" movement also comes from France. Is it a revolution? Is it Melanchon's revenge for the 2017 presidential election? In the same context we can look at the high school students' protest in Brussels. They promise a weekly street move to save the planet by openly protesting against an inert Belgian political class... I remember with great sympathy the efforts of young British people who wanted to prevent Brexit. It was a pity that the impact was not the one they wanted, but these exteriorizations matter.
9. MEPs in yellow vests. What can the recent meeting of the Italian Deputy Prime Minister with the "Yellow Vests" in Paris bring? In practice, a leader of the French movement can find himself/herself on an eligible place on the European elections list of the 5-Star Movement. The same procedure was tested by FIDESZ (Hungary) with MEP Tokes (Romania) in 2014.
10. Financial Markets. The context of the European elections in May 2019 will put the financial markets on fire? In the opinion of experts from the City of London, EP elections are strongly monitored. For the first time a clear link between the composition of the next European Parliament and the Market is mentioned. A catastrophic scenario is still possible for the EU and the world of finance is curious if pro-Europeans will win the European elections...

Dan LUCA / Brussels

Dan LUCA, articol în Ziarul Financiar: “10 ipoteze nonconformiste pentru anul politic 2019”

Revin astãzi, 27 februarie 2019, cu un material semnat în Ziarul Financiar.

Vom asista la surprize enorme în anul politic 2019. Sã privim actualitatea prin lentile diferite, care nu se aliniazã conformismului şi care cu siguranţã nu se încadreazã în categoria “politically correct”.

Lansez 10 subiecte prin intermediul unor întrebãri:
  1. Venezuela. Este criza perfectã pentru preşedintele american în a câştiga alegerile din toamna anului viitor? Totul, dupã un scenariu testat acum 16 ani, când preşedintele de atunci George W. Bush a forţat invazia Irakului şi a avut apoi realegerea la cheie. Nu cred în spontaneitate, având în vedere cã anul trecut Columbia a devenit singurul partener global al NATO din America Latinã şi gazduieşte acum oficial mii de soldaţi americani pe teritoriul sãu…
  2. Angela Merkel. Nimeni nu se îndoieşte de sprijinul cancelarului european pentru construcţia europenã. Un pro-european convins…  În 2019 redemarãm construcţia europeanã, iar o Uniune Europeanã a anului 2040 are nevoie de idei mareţe (viziune) şi lideri reali care sã le comunice. Vã puteţi imagina forţa UE cu Angela Merkel preşedinte al Comisiei Europene ?
  3. Franţa. De ce douã ţãri din UE semneazã un nou tratat, numit Tratatul de la Aachen? Franţa are nevoie de Germania şi Germania are nevoie de Franţa. Politic, dar mai ales economic. Doar împreunã se poate redresa industria francezã, iar proiectul campionilor europeni (industriali) e mãnuşa perfectã pentru un Emmanuel Macron sub mare presiune internã. Iar Franţa poate sã preia liniştitã conducerea apãrãrii europene dupã plecarea britanicilor…
  4. Siemens-Alstom. Chiar credeţi ca aceste companii lanseazã o procedurã farã sã cunoascã legile competiţiei în UE? Este de fapt piatra de încercare a proiectului economic european. Nu putem crea campioni industriali la nivelul UE din cauza legilor competiţiei, dar în acelaşi timp companiile europene sunt prea mici pentru a se întrece cu cele americane, chineze sau chiar japoneze. Este prioritatea urmãtorilor 5 ani politici în a schimba abordarea.
  5. Brexit. Cine câştigã pe termen mediu prin ieşirea britanicilor din UE? Nu mã refer la urmãtorii 5-10 ani, fiindcã o procedurã de divorţ e logic sã fie dureroasã pentru ambele pãrţi. Fãrã britanici însã, Uniunea Europeanã poate trece la urmatoarea fazã a integrãrii europene. Mã refer aici la buget comun, taxare comunã, armatã europeanã sau politicã externã coordonatã, sã amintesc doar câteva puncte sensibile.
  6. UE cu douã viteze. Nu se observã încã delimitarea clarã între ţãrile din Euroland şi cele care nu au adoptat moneda comunã europeanã? Se vedeţi ce urmeazã… Bugetul euro devine nucleu dur de ţãri europene decidente, iar restul e periferie.
  7. Rusia. Mai credem în conceptul de Europa de la Atlantic la Urali, prezentat de generalul Charles de Gaulle dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial? E clar nu se pune problema de a intra Rusia în UE. Nici nu doreşte, cãci aşa cum ziceau încã din anii ‘90 liderii de la Moscova, “suntem prea mari pentru a intra într-o structura aşa micã. Luaţi harta lumii şi vedeţi realitatea”… Asta nu înseamnã cã nu existã punţi strategice de colaborare. Germania are nevoie de gazele naturale, pe care ruşii le deţin din abundenţă, iar ruşii au nevoie de tehnologie şi expertiză, de care Germania dispune din plin. De ce sã nu recunoaştem deschis realitatea, aşa cum o prezintã un fost cancelar german. “Europa, pentru a supraviețui politic între superputeri precum SUA şi China, are nevoie de potenţialul Rusiei. Avem nevoie de piaţa acestei ţări şi, mai presus de toate, de resursele ei”, a spus Schroeder.
  8. Apolitic. Ce mai este apolitic într-o lume globalizatã şi supertehnologizatã precum UE? Apariţia în spaţiul public a unor grupuri apolitice, dar cu impact politic enorm, dinamizeazã agenda publicã în unele ţãri europene. E greu sã combaţi cetãţenii neînregimentaţi politic, elevii de liceu sau chiar tinerii în general. Dupã ce pânã acum vreo 6 luni aveam scenarii despre o eventualã macronizare a Parlamentului European, tot din Franţa vine mişcarea “Vestelor galbene”. E revoluţie? E revanşa lui Mélanchon de la alegerile prezidentiale din 2017? Tot în acest context este de evidenţiat particularitatea protestului elevilor de liceu din Bruxelles. Ei promit o mişcare de stradã sãptãmânalã pentru salvarea planetei, protestând deschis împotriva unei clase politice belgiene inerte… Îmi amintesc cu multã simpatie de eforturile tinerilor britanici pentru impiedicarea Brexit-ului. Pãcat cã impactul nu a fost cel dorit, dar aceste exteriorizãri conteazã.
  9. Eurodeputaţi în veste galbene. Ce aduce nou recenta întâlnire a vicepremierului italian cu “vestele galbene” la Paris? Practic, se poate ca un lider al mişcãrii franţuzeşti se va regãsi pe un loc eligibil pe lista alegerilor europene a Mişcãrii de 5 Stele. Ceva dupã modelul Tokes (România) – FIDESZ din 2014.
  10. Pieţele financiare. Contextul alegerilor europene din mai 2019 pune pe jar pieţele financiare? În opinia experţilor de la Londra, alegerile europene sunt monitorizare  puternic, pentru prima datã fiind menţionatã legatura clarã dintre componenţa Parlamentului European şi Piaţã. Existã însã un posibil scenariu catastrofã pentru UE şi lumea finanţelor e curioasã dacã pro-europenii vor câştiga alegerile europene...


Dan LUCA lucrează în Bruxelles de 22 de ani ca şi expert în afaceri europene. Este Senior Director la EURACTIV şi conferenţiază în 4 universităţi (Bruxelles, Anvers, Leuven şi Bucureşti).

sâmbătă, 23 februarie 2019

Angela Merkel – preşedintele Comisiei Europene?

2019 este cu adevãrat piatra de hotar pentru construcţia europeanã, un fel de "nou 1991". Surprizele politice nu vor întârzia sã aparã, iar evenimentul maxim este desemnarea viitorului preşedinte al Comisiei Europene. Se prefigureazã o surprizã de proporţii: Angela Merkel ! Permiteţi-mi sã vã ofer 21 de argumente în sprijinul acestei afirmaţii. Iar pentru ca firul ideilor sã fie mai uşor de urmãrit, am segmentat prezentarea pe anumite unghiuri cheie.

Germania
Ø  Dupã Brexit, Germania este liderul incontestabil al actualei Uniuni Europene.
Ø  Parteneriatul cu Franţa oferã Germaniei o imagine perfectã, aşa cum precizam recent în interpretarea noului Tratat de la Aachen.
Ø  Proiectul de cancelar german pentru Angela Merkel e spre final şi în plus situaţia în Germania e stabilã din punct de vedere politic (partid, coaliţie, guvernare, etc).

Manfred Weber
Ø  Lansarea lui Weber a fost obscurã, de prost gust chiar, scriind pe blog încã din septembrie 2018 urmatoarele: "Nu cred cã doamna Merkel îl place pe Manfred Weber. Toate studiile de bun simţ în comunicarea politicã europeanã precizeazã cã elementul surprizã, de ultim moment, e singura posibilitate de a câştiga la nivel comunitar o funcţie puternicã."
Ø  Deşi simpatic în felul sãu, Manfred Weber este un candidat modest pentru funcţia de presedinte al Comisiei Europene, doar 4% din cei chestionaţi recent vãzându-l în fruntea executivului european.
Ø  Weber este candidatul ideal pentru a testa piaţa, procedeu cunoscut în comunicarea politicã. Concluzia încercãrii: numele nu corespunde, dar este acceptabil sã avem (dupã o pauzã de zeci de ani) un preşedinte din Germania.

Responsabilitãţi internaţionale
Ø  Numele cancelarului german a fost vehiculat acum câţiva ani ca posibil Secretar General al ONU.
Ø  Funcţia de Preşedinte al Consiliului European este ceva mic, simbolistic. E ceva similar cu cea de preşedinte al Germaniei.

Putere politicã
Ø  Merkel dominã ca nume şi putere Consiliul, deci este foarte usor sã fie aleasã, chiar dacã are şi duşmani politici, mai ales în sudul continentului.
Ø  EPP-ul va câştiga alegerile europene, deci fãrã probleme poate sã fie acceptatã de Parlamentul European.
Ø  Ideea alegerilor primare a fost implementatã superficial în 2014, iar în 2019 a fost şi mai rãu - mimare nereusitã. Chiar dacã se încearcã din nou procedura Spitzenkandidat, este o “perdea de fum”, cu prea puţin folos în politica realã actualã. Sã nu uitãm cã Merkel a dat o şansã realã acestui mecanism, dar partidele politice europene nu au vrut sã îl abordeze în mod real. Deci – chiar dacã sunt fanatic al acestor procedee de comunicare europeanã – nu mai este nici o problema (chiar şi etic) sã nu reconoaştem câştigãtorul competiţiei pentru desemnarea preşedintelui Comisiei Europene. Asta în eventualitatea cã vom mai avea aceste dezbateri dupã acest articol…

Politici sectoriale
Ø  Bugetul euro are nevoie de un om tare la implementare, la butoanele de decizie.
Ø  Dosarul campionilor industriali e mãnuşa perfectã pentru restructurarea industriei europene, iar cancelarul gereazã indirect strategia germanã cu orizont 2030.
Ø  Merkel este politicianul perfect pentru a lãsa spaţiu Franţei pentru a coordona dosarul noii politici de aparare UE.
Ø  Cancelarul este interlocutorul perfect cu o Rusie plinã de resurse naturale atât de necesare economiei Germaniei.

Respect şi transparenţã
Ø  Cu Merkel la Comisie, Bruxelles-ul va deveni cu adevãrat piaţa de bãtãlii politice de prima mânã, nu doar una a marionetelor.
Ø  Bruxelles-ul devine cu adevarat km zero al puterii politice europene şi va avea o comunicare foarte bunã cu capitalele europene.

Pro-european
Ø  Nimeni nu se îndoieşte de sprijinul cancelarului european pentru construcţia europenã. Un pro-european convins…
Ø  În 2019 redemarãm construcţia europeanã, iar o Uniune Europeanã a anului 2040 are nevoie de idei mareţe (viziune) şi lideri reali care sã le comunice.

Premierã
Ø  Prima femeie preşedinte a Comisiei Europene, mai ales cã subiectul ″gender balance″ e pe val.
Ø  Prima persoanã din Estul Europei preşedinte al Comisiei Europene, de notorietate fiind faptul cã doamna de fier a copilãrit în Germania de Est, DDR-ul de atunci.

Sã nu uit însã argumentul principal – De ce sa vrea Angele Merkel sã fie preşedinte al Comisiei Europene? Fiindcã poate !

Dan LUCA / Bruxelles

Angela Merkel - President of the European Commission?

2019 is truly a cornerstone of European construction, a kind of "new 1991". Political surprises will appear, and the biggest event will be the appointment of the future president of the European Commission. This might be a surprise of great proportions: Angela Merkel! Let me give you 21 arguments in support of this statement. And to make the thread of ideas easier to follow, I have split up the presentation to highlight some key angles.

Germany
Ø  After Brexit, Germany is the undisputed leader of the current European Union.
Ø  The partnership with France gives Germany a perfect picture, and the new Treaty of Aachen is the perfect tool.
Ø  The project for Angela Merkel as German Chancellor is going to end soon and, moreover, the situation in Germany is politically stable (party, coalition, government, etc.).

Manfred Weber
Ø  Weber's launch was obscure, even of bad taste, and I wrote on my blog in September 2018: "I do not think Mrs. Merkel likes Manfred Weber. All common sense studies in European political communication states that the ultimate surprise item moment is the only way to win a strong position at Community level."
Ø  Manfred Weber is a modest candidate for President of the European Commission; only 4% of those surveyed recently see him as head of the European executive.
Ø  Weber is the ideal candidate to test the market, a well-known process in political communication. The conclusion of the trial: the name does not correspond, but it is acceptable to have (after a break of decades) a President from Germany.

International Responsibilities
Ø  The name of the German Chancellor was mentioned a few years ago as possible Secretary-General of the UN.
Ø  The function of President of the European Council is something small, symbolic. It is something similar to that of the President of Germany.

Political power
Ø  Merkel’s name dominates the Council, so it is very easy to be elected, even if it results in having political enemies, especially in the southern continent.
Ø  The EPP will win the European elections, so without any problems this can be accepted by the European Parliament.
Ø  The idea of ​​primary elections was superficially implemented in 2014, and in 2019 it was even worse. Even if the Spitzenkandidat procedure is tried once again, it is a "smoke curtain", with little use in current real politics. Let us not forget that Merkel gave a real chance to this mechanism, but the European political parties did not really want to address it. So - even if I am a fan of these European communication processes - there is no problem (even ethically) of reconciling the winner of the competition to appoint the President of the European Commission. This in the event that we will have these debates after this article...

Sectoral policies
Ø  The euro budget needs a strong person to implement it to real decision-makers.
Ø  The industrial champions' file is the perfect glove for the restructuring of European industry, and the chancellor indirectly guides the German strategy with the 2030 horizon.
Ø  Merkel is the perfect politician to leave space for France to coordinate the dossier of the new EU defence policy.
Ø  The chancellor is the perfect interlocutor with a Russia full of natural resources that are so necessary to Germany's economy.

Respect and transparency
Ø  With Merkel at the Commission, Brussels will become the first-hand market of political battles, not just a puppets field.
Ø  Brussels is truly a centre for European political power and will have a very good communication with European capitals.

Pro-European
Ø  No one doubts the support of the chancellor for the European construction. A pro-European is convinced ...
Ø  In 2019 we restarted the European construction, and a European Union of 2040 needs great ideas (vision) and real leaders to communicate them.

First time
Ø  As the first female president of the European Commission, while the topic of "gender balance" is on the wave.
Ø  The first person from Eastern Europe as the President of the European Commission, given the fact that the she was born in East Germany, DDR.

But let's not forget the main argument - why does Angela Merkel want to be the President of the European Commission? Because she can!

Dan LUCA / Brussels


luni, 18 februarie 2019

Studenţii belgieni descoperã Bruxelles-ul european


Astãzi, 18 februarie, am avut prima prezentare academicã a anului 2019. Masteranzii de la Universitatea Catolicã din Leuven (HUB/KU Leuven) au fost din nou o gazda excelentã. Ca în fiecare an, pentru a 7-a oarã consecutiv, e ceva special interacţia cu “studenţii de la comunicarea multiculturalã”, mai ales când îţi desfãșori activitatea într-un mozaic precum Bruxelles-ul.

"E important sã descoperim lumea multiculturalã a Bruxelles-ului european. E paradoxal, dar noi belgienii cunoaștem mai puţin despre oferta de locuri de muncã din capitala Europei decât colegii noștri din Italia, Spania sau ţãrile din Europa de Est", mentiona un participant.

Dan LUCA / Bruxelles

miercuri, 13 februarie 2019

Dan LUCA – interviu în Fãclia de Cluj: “Cine mai apãrã cu adevãrat proiectul european?”

Astãzi, 13 februarie 2019, am acordat un interviu Fãcliei de Cluj.

Clujeanul Dan LUCA lucreazã în Bruxelles de 22 de ani ca şi expert în afaceri europene. Este Senior Director la EURACTIV Media şi conferenţiazã în 4 universitãţi (Bruxelles, Anvers, Leuven şi Bucureşti).

Fãclia de Cluj: În aproximativ 100 de zile vom avea alegeri pentru Parlamentul European. Ne aşteptãm la surprize?
Dan Luca: Sunt pozitiv şi cred în construcţia europeanã, dar trebuie sã vã aduc veşti proaste de data aceastã. E posibil ca în 5 ani sã nu mai avem Uniune Europeanã… Ziceţi cã nu se poate. Dar cine credea acum 5 ani în Brexit sau Donald Trump? Ipoteza posibilului dezastrul UE poate sã fie demonstratã. Simplicitatea acestei teorii ne sperie. Sã o luãm matematic... În perioada 23-26 mai 2019 se organizeazã alegeri pentru Parlamentul European. Practic în 27 de ţãri se organizeazã alegeri simultane pentru a desemna eurodeputaţii urmãtorilor de 5 ani. Nivelul european are foarte puţinã influenţã şi putere de decisie. Îmi amintesc de anul 2009, când eram pe lista electoralã, iar în seara de dupã alegeri adunam rezultatele cu Preşedintele Socialiştilor Europeni de atunci, Poul Nyrup Rasmussen, sã vedem ce a reuşit Stânga. Constatasem cã EPP a câştigat… şi l-au impus apoi, din nou, pe Barroso ca preşedinte al Comisiei Europene. Riscãm ca în urmatoarea legislaturã europeanã sã avem un Parlament anti-european. Totul va începe pe 26 mai 2019 când în unele ţãri, de genul Polonia sau Ungaria, poate chiar şi Italia, forţele anti-europene (cu interguvernamentalişti cu tot) vor trimite la Bruxelles şi Stasbourg o majoritate anti-europeanã de deputaţi europeni. Din alte ţãri UE vom avea eurodeputaţi anti-europeni, dar nu majoritari ca numãr. Tragem linie şi ajungem la ceva de genul 52% pro-europeni la nivelul UE. Zicem cã am câştigat şi continuãm liniştiţi dansul european. Dar încep jocurile de culise planificate sau spontane. Unii eurodeputaţi îşi schimbã brusc apartenenţa la un grup şi chiar la o doctrinã. Motive diverse: nu se mai înţeleg cu liderul partidului din ţarã, nu mai intrã în graţiile realegerii, sau vor sã fie împotriva sistemului, cã e interesant… Forţa exemplului: Monica Macovei a intrat în Parlement în 2014 pe lista EPP şi acum e la ECR, cei responsabili de Brexit. Încã un exemplu, şi mai virulent: Laurenţiu Rebega – adus de Stânga în Parlament, cochetând vizibil cu Frontul Naţional francez… Majoritatea fragilã a pro-europenilor se poate eroda în 2-3 ani dupã alegerile din 2019, culmea, fãrã alte alegeri. Existã posibilitatea ca anul 2022 sã fie anul de rãscruce… Cu un Parlament European format din majoritate (chiar şi la limitã) anti-europeanã totul se va bloca… se va gripa motorul european… definitiv din pãcate.

Fãclia de Cluj: Noi, ca români, credem în proiectul european. Se poate face ceva?
Dan Luca: Problema este cã se criticã un proiect european pe care nimeni nu îl mai apãrã cu adevãrat… cum zicea cineva povestea cu razboiul nu prinde la generaţia tânãrã, iar încrederea în politicieni nu e nici ea la cote ridicate. În plus mai avem acum şi sarcasmul (notoriu) al anlglo-saxonilor, descãtuşaţi de Brexit şi Trump… Era sã uit… UE mai are şi duşmani externi, nu doar interni… Rusia, Trump/America, vã las sã decideţi despre China… Marea Britanie chiar?? Ce e de fãcut? Câteva sugestii, ca simpu cetãţean…  Avem nevoie de un proiect european clar. Lideri credibili cu putere de a mişca proiectul european. Axul Merkel-Macron nu e rãu, dar trebuie sã îl consolidãm. Aşa cum a fost binomul Kohl-Mitterrand în 1991. Momentul 2019 este benefic. Ce fel de Uniune Europeanã vrem sã avem în anul 2040? Frontiere, securitate, migraţie, buget euro, economie, relaţii comerciale, instituţii… Viziune şi realitate, nu birocraţie şi închistare… mesaj pozitiv, inclusiv, responsabil…  Sancţionarea mesajului dublu, în special in cazul europeputatilor, e necesar! Câteva sute dintre aceştia vor intra în campanie electoralã şi îşi vor explica neputinţa datoritã birocraţiei de la Bruxelles… Chiar aşa?  

Fãclia de Cluj: Aţi pomenit de Brexit. Ce urmeazã dupã ieşirea britanicilor din Uniunea Europeanã?
Dan Luca: Brexitul are implicaţii enorme asupra UE, atât la nivel economic, cât şi politic. S-a trezit un mare interes în a întelege statutul de membru al Uniunii Europene. Acesta este contextul în care în primãvara anului 2017, actualul preşedinte al Comisiei Europene lansa o dezbatere privind viitorul UE, prezentând 5 scenarii posibile pentru Europa. Iar urmãtorul moment marcant al acestui exerciţiu se deruleazã sub Preşedinţia româneascã a UE. Este vorba de Summit-ul Viitorul UE de la Sibiu din 9 mai 2019. În actualul context european, nu trebuie sã ne mai surprindã semnarea unui tratat bilateral între Franţa şi Germania. Franţa are nevoie de Germania şi Germania are nevoie de Franţa. Doar împreunã se poate redresa industria francezã, iar proiectul campionilor europeni (industriali) e mãnuşa perfectã pentru un Emmanuel Macron sub mare presiune internã. Iar Franţa poate sã preia liniştitã conducerea apãrãrii europene dupã plecarea britanicilor… Despre Germania se ştie încã de ani buni. Deşi instituţiile europene îşi au sediul la Bruxelles, tot mai multe decizii importante pentru viitorul comunităţii se lansează de la Berlin. Toate acestea, în contexul crizei economice, în care Merkel are un cuvînt greu de spus, transformînd-o astfel pe doamna cancelar, de departe, în cel mai important lider de la masa discuţiilor. Dacã se mai îndoia cineva cã Uniunea Europeanã se îndreaptã spre o structurã cu mai multe viteze, aveţi acum confirmarea. Tratatul de la Aachen, recent semnat, aratã cã existã ţãri europene care doresc o accelerare a integrãrii europene pe anumite paliere.

Fãclia de Cluj: Cum credeti ca trebuie sã joace în acest peisaj ţara noastrã?
Dan Luca:  În primul rând trebuie sã comunice un mesaj pro-european, constructiv, real, mai ales cã deţinem şi Preşedinţia UE. Salut lansarea “Raportului de fundamentare a Planului național de adoptare a monedei euro”. Aderarea României la zona euro, pânã în 2024, este jocul apartenenţei sau nu a României la nucleul dur european… Şi apropo, creşterea economicã de 3,8%, a 4-a din UE, nu e chiar rea…  Summit-ul de la Sibiu va demara oficial procesul de stratificare europeanã, iar proiectul bugetului euro este o linie roşie care trebuie avutã în vedere. 


sâmbătă, 9 februarie 2019

O Europã de la Atlantic la Urali…

Acum vreo 20 de ani, ca vicepreşedinte al Asociaţiei Studenţilor Europeni, prezentasem la Universitatea Lomonosov o viziune a Europei care se întindea de la Atalantic la Urali... Nu era un concept nou, Gorbaciov îl aruncase în spaţiul public prin anii ’80, iar generalul Charles de Gaulle îl prezenta dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Chiar dacã pare o filosofie prãfuitã în istorie, ideea prinde din nou. Câteva argumente:
Ø  Dupã Brexit, Germania devine liderul incontestabil al UE.
Ø  Relansarea parteneriatului franco-german e un avantaj reciproc, iar în “afaceri” doi poli de putere pe piaţã nu e competiţie, ci e complementaritate.
Ø  Dacã tot vorbim de monopol, sã explicãm politic recenta blocare a fuziunii Siemens-Alstom. Este de fapt piatra de încercare a proiectului economic european. Nu putem crea campioni industriali la nivelul UE din cauza legilor competiţiei, dar în acelaşi timp companiile europene sunt prea mici pentru a se întrece cu cele americane, chineze sau chiar japoneze… Direcţia politicã este clarã,  integrare avansatã, buget european comun, schimbãri masive asupra regulilor de abordare. De fapt, chiar în aceastã sãptãmânã (coincidenţã?), Germania a lansat strategia industrialã pânã în 2030 cu accent pe “campionii industriali”.
Ø  Implementãm un acord comercial între UE şi Japonia, iar la nici o sãptãmânã cancelarul german e la Tokio pentru a discuta ce şi cum… Credeţi-mã, nu a vizitat “Muzeul taranului japonez”, cã nu a fost timp pentru aşa ceva…
Ø  Rusia. E clar nu se pune problema de a intra în UE. Nici nu doreşte, cãci aşa cum ziceau încã din anii ‘90 liderii de la Moscova, “suntem prea mari pentru a intra într-o structura aşa micã. Luaţi harta lumii şi vedeţi realitatea”… Asta nu înseamnã cã nu existã punţi strategice de colaborare. Punctam acum 7 ani “Germania are nevoie de gazele naturale, pe care ruşii le deţin din abundenţă, iar ruşii au nevoie de tehnologie şi expertiză, de care Germania dispune din plin”.
Ø  De ce sã nu recunoaştem deschis realitatea, aşa cum o prezintã un fost cancelar german. “Europa, pentru a supraviețui politic între superputeri precum SUA şi China, are nevoie de potenţialul Rusiei. Avem nevoie de piaţa acestei ţări şi, mai presus de toate, de resursele ei”, a spus Schroeder.
Ø  Mai intruduceţi în cocktail-ul de putere poziţionarea geograficã, ambiţia Germaniei de a intra în Consiliul de Securitate ONU, energia nuclearã francezã, dezvoltarea capacitãţii militare europene, posibila apropiere între SUA şi Marea Britanie dupã Brexit, disputa din Venezuela şi observãm un ax european consolidat, de la Atlantic la Urali, Franţa – Germania – Rusia.

Alte subiecte demne de semnalat:
Ø  Ce aduce nou întâlnirea vicepremierului italian cu “vestele galbene” la Paris? Practic, un lider al mişcãrii franţuzeşti se va regãsi pe un loc eligibil pe lista alegerilor europene a Mişcãrii de 5 Stele. Ceva dupã modelul Tokes – FIDESZ din 2014.
Ø  Salut lansarea “Raportului de fundamentare a Planului național de adoptare a monedei euro”. Aderarea României la zona euro, pânã în 2024, este jocul apartenenţei sau nu a României la nucleul dur european… Şi apropo, creşterea economicã de 3,8%, a 4-a din UE, nu e chiar rea…

Dan LUCA / Bruxelles