Accountability and the EU

'Accountability' as a concept can have several meanings, depending on the situation it is used in. In his article, Bovens claims that 'accountability' for the European Commission, for example, is not only synonym for ‘clarity’, ‘transparency’, and maybe most importantly: ‘responsibility’, but that it includes concepts like ‘involvement', ‘deliberation’, and ‘participation’ as well.

The last three concepts touch upon the very core I want to explore here, because how can concepts like 'involvement' and 'participation' be implied by the European Commission as part of 'accountability', when the Commission leaders – the Commissioners, and the President in particular – are not even elected by popular vote?

And as they are not elected, who will hold the Commissioners and the President accountable when a (political) mistake is made? Who will be held responsible? The growing interest in these questions could come from the lack of transparency and accountability of the system. We notice therefore that this might be a deficit that runs parallel to the democratic deficit.

A solution might be for the Commission leaders to be “accountable” to the European Political Parties. Realistically though, a solution might never be found. Therefore a better use of 'infopolitik' is imperative. Infopolitik implicitly acknowledges both that the EU institutions should take pro-active international communication seriously and that the nature of that communication should be grounded in accurate and impartial information.

Dan LUCA / Brussels

Dan LUCA – interviu în Făclia – “Avem nevoie de 25.000 de români în racordarea ţării la UE!”

Recent am răspuns întrebărilor legate de cum pot românii să contribuie la dezvoltarea ţării, chiar şi din afara graniţelor României, cu accent principal pe cei care îşi desfăşoară activitatea în capitala comunitară.

Interviul publicat în exclusivitate de Făclia se încheie cu câteva opinii legate de viitorul României ca membră UE, în preajma alegerilor din 2014.

................

“Făclia: Trăiţi deja de 15 ani la Bruxelles. Ce semnale vă vin din România?

Dan Luca: Aşa cum ziceau recent unii specialişti, România pare acum că este doar fizic în Uniunea Europeană, din punct de vedere al economicului şi socialului sîntem departe de realitatea europeană. Observăm că Polonia şi-a consolidat locul 6 ca putere politică în UE şi acum toată lumea vorbeşte despre “Top 6 ţări în UE” (alături de Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia şi Spania). Îmi pare rău, dar nu pot să dau semnale asemănătoare pentru România.

Făclia: Poate Diaspora să joace un rol activ în calibrarea fină a mecanismului românesc la cel comunitar?

Dan Luca: Cred că cei aproape 3 milioane de români care trăiesc în afara ţării trebuie să fie implicaţi în mod real în dezvoltarea României. Cei vreo două mii de români din Bruxelles-ul european pot să fie activaţi în anumite dosare, cînd vorbim despre politicile sectoriale. Însă marea carte se joacă unde avem comunităţi mari de români. Este importantă implicarea politică a acestora şi sprijinirea lor în a face acest pas. E crucial ca la alegerile locale din ţările europene, acolo unde există o masă critică de români, să se facă demersuri ca românii să candideze pentru poziţiile politice din ţara de adopţie. Nu vreau să fiu fantezist, dar procentual am putea avea cîteva zeci de compatrioţi în Parlamentul Spaniol şi în cel Italian, să nu mai vorbesc de structurile regionale. Trebuie găsite strategii realiste pentru situaţia actuală şi gîndite proiecte politice pentru următoarea generaţie încă de acum.

Făclia: Recent aţi afirmat că trebuie ca în România să avem cel puţin 25.000 de oameni care sînt implicaţi în mecanismul comunitar. Unde este loc pentru aceştia?

Dan Luca: Dacă ne referim la instituţii, la nivelul fiecărului minister “de linie” trebuie cîteva persoane (10-20 poate) care sînt responsabile cu “emiterea semnalelor” despre poziţia Romaniei în politica sectorială aferentă. Desigur există ministere care sînt implicate mult mai puternic (ca efectiv) în problematica “dreptului comunitar” şi mă refer în special la Ministerul Afacerilor Externe, dar şi la cel al Afacerilor Europene. Unele ministere implementează programe operaţionale sectoriale şi trebuie să avem alte zeci de oameni pe acest palier. Pe lîngă ministerele clasice, avem o serie de instituţii sau agenţii care pot îngloba zeci şi sute de oameni conectaţi cel puţin 50% din timpul lor la problematica europeană. La nivelul legislativului sute de persoane contribuie la buna racordare a ţării la agenda europeană. În special acum, prin prerogativele Tratatului de la Lisabona, Parlamentele naţionale dispun de un efectiv puternic cu radarul spre Bruxelles. Fiecare deputat sau senator, fiecare grup politic, fiecare comisie politică îşi are experţii săi pe politicile europene. Desigur sînt şi alte instituţii pe plan naţional care au un rol în mozaicul relaţionării. Nu cred că exagerez cînd precizez că sînt necesare 12.500 persoane în sistemul instituţional naţional care pot fi consideraţi actori locali (parţial majoritatea) ai afacerilor europene. Acestora li se adaugă alte sectoare care sînt foarte dinamice în relaţia cu capitala Europei. Zeci de companii, care în cadrul departamentului “regulatory affairs” desfăşoară acţiuni în direcţia lobby-ului legislativ, şi care cunosc în detaliu culisele comunitare. Federaţiile industriale, camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile neguvernamentale, patronatele, sindicatele, firmele de consultanţă, cabinetele de avocatură au toate “acţiuni” în domeniul afacerilor europene. Sute de ziarişti scriu (chiar dacă de multe ori nu conştientizează 100%) despre dinamica sistemului comunitar, fie că e vorba de politică, finanţe sau educaţie. Sunt alte sute de profesori, conferenţiari şi lectori universitari care au prezentări despre “lumea co-deciziei” sau construcţii instituţionale comunitare. Fără a exagera, extrapolînd puţin desigur, cred că sînt alte 12.500 în “sectorul privat” care îşi “cîştigă pîinea” (cel puţin parţial) din afacerile europene. Deci, mai mult sau mai puţin, 25.000 de persoane care din România contribuie la “clădirea” sistemului comunitar.

Făclia: Ce părerea aveţi, Uniunea Europeană merge într-o direcţie corectă?

Dan Luca: Să fiu sincer sînt dezamăgit să costat că instituţiile europene sînt tot mai îndepărtate de cetăţeni. Alegerile europene sînt un fel de exerciţiu de diplomaţie publică, care lasă loc partidelor cu mesaje radicale să se exprime şi să cîştige locuri în legislativul european.

Făclia: Să înţelegem că ne putem aştepta la adevărate derapaje democratice după alegerile pentru Parlamentul European din 2014?

Dan Luca: Dacă nu se schimbă ceva radical şi rapid, vom avea poate situaţii hilare, în care să întîlnim tot mai mulţi deputaţi europeni aleşi pe liste naţionale anti-UE. Poate nu există un atentat la democraţia europeană, dar există posibilitatea de a deveni o instituţie şi mai puţin credibilă decît acum, în care senzaţionalul şi populismul să fie la ordinea zilei. Cît de departe de gîndirea fondatorilor Uniunii de acum mai bine de 50 de ani!

Făclia: Dacă este să speculăm, pe cine vedeţi ca lideri ai UE în 2014?

Dan Luca: Alegerile parlamentare sînt importante. Dacă Stînga europeană nu găseşte soluţii de conectare cu electoralul, prin metode mult mai radicale precum alegeri primare, candiat vizibil şi mediatizat, mesaje clare şi nu filozofice, îmi e teamă că nu se va întoarce roata de pe Dreapta pe Stînga la nivelul legislativului european. Acum ştim bine că Uniunea Europeană are ca piloni de decizie liderii ţărilor mari europene. Alegerile din primăvara aceasta din Franţa sînt importante, dar şi cele care vin anul viitor în Germania şi Italia. În acest moment cred că speculaţii despre viitorul preşedinte al Comisiei Europene sînt nefondate. Ca divertisment, am fost acum cîteva zile în Polonia şi polonezii îl dădeau ca sigur pe premierul lor ca “viitor Barroso”, iar în februarie la Roma, colegii italieni îmi confirmau că Mario Monti este de fapt ales deja. Vă las pe dumneavoastră să decideţi.

Făclia: Să închiem tot cu România. Care credeţi că sînt proiectele majore ale ţării noastre pe care trebuie să le avem în vedere?

Dan Luca: Digitalizarea trebuie să devină o prioritate maximă. Trebuie să trecem la sisteme administrative şi de guvernare adaptate secolului actual. Sistemul educaţional şi cel de sănătate trebuie şi ele racordate acestor proceduri. Infrastructura clasică e iar ceea ce aşteaptă cu mult interes românii. Pe lîngă autostrăzi trebuie să trecem şi la implementarea trenurilor de mare viteză care sînt o banalitate deja în Vestul continentului. Avem nevoie de o administraţie care lucrează pentru oameni şi cu ei. Marile decizii se iau împreună cu sectorul industrial şi cu reprezentanţii societăţii civile. Iar dosarul fondurilor europene trebuie abordat aşa cum România a abordat negocierile de aderare la UE: pragmatic şi cu rezultat maxim. Lista ar putea să continue desigur.”

Dan LUCA / Bruxelles

Un alt fel de capitală europeană

Tallinn, capitala Estoniei, membră ce a intrat în 2004 în UE şi a adoptat moneda europeană în 2011, declara recent că începând din 2013 va oferi transport public în comun, gratuit.

Tallinn are aproximativ 400.000 de locuitori, o treime din populaţia ţării. Fără a mă lega de polemicile iscate de situaţia financiară a oraşului, nu foarte roză, iată încă o metodă interesantă de a atrage puncte şi a urca în clasamentele capitalelor europene şi în topurile turistice.

Dan LUCA / Bruxelles

Un comisar numai pentru turismul european?

Brazilienii, chinezii şi ruşii sunt cei mai “cheltuitori” turişti, după cum preciza recent comisarul european Antonio Tajani, care deţine şi portofoliul turismului în cadrul UE. Tot el este de părere că turismul poate deveni în 2012 un motor al economiei Uniunii.

Europa este prima destinaţie în clasamentul mondial, beneficiind de nenumărate obiective de interes pentru public, însă sunt câteva probleme care rezolvate ar contribui şi mai mult la dezvoltarea acestui sector.

Este importantă orientarea spre interior, însă în plus, se poate face mult mai mult pentru promovarea în restul lumii. Ţările BRIC, cele de care aminteam mai sus, şi în plus India, cheltuiesc pentru servicii turistice chiar mai mult decât europenii, se lovesc însă de problema obţinerii vizelor. Având în vedere statisticile, propunerea primului comisar european care este însărcinat în chestiuni legate de turism, pentru mai multă flexibilitate este astfel întemeiată.

Italia a lansat un proiect pilot prin care a renunţat pentru o perioadă la vizele pentru aceşti turişti, ceea ce a determinat o dublare a numarului vizitatorilor chinezi în vara anului trecut. Şi Croaţia oferă astfel de avantaje pe perioada estivală, când europenii pot călătorii acolo doar cu cartea de identitate, deşi nu este încă membră UE. În plus, chiar şi SUA, unde se pune atât de mult accent pe securitate, s-a oferit mai multă flexibilitate în ceea ce in priveşte pe brazilieni şi ruşi.

Sunt şi alte metode de a promova vizitarea mai multor obiective, nu numai cele la îndemâna reprezentanţilor din instituţiile europene. De exemplu, organizarea compentiţiilor sportive în alte locaţii decât cele de tradiţie.

Cu un asemenea tablou întrebarea reporterului este pertinentă – oare nu ar avea nevoie Uniunea de un comisar care să se ocupe doar de problemele legate de turimul european?

Dan LUCA / Bruxelles

Franţa, UE şi UNESCO văzute de la Paris (2012)

Săptămâna aceasta am petrecut din nou câteva ore la Paris, întâlnind diferite persoane din sfera actorilor locali francezi ai afacerilor europene (fundaţii, companii, media, ONG-uri). Agenda publică franceză e ocupată până la refuz de alegerile prezidenţiale şi totul se raportează la acest eveniment politic major. Cine va câştiga e greu de prevăzut, în ciuda sondajelor care sugerează o victorie a candidatui Stângii.

Tot la Paris am participat la întâlnirea cu cei care răspund de comunicare pentru UNESCO. Am înţeles mai bine că UNESCO nu este doar World Heritage Committee, că există iniţiative interesante în domeniul egalităţii de şanse, libertăţii presei, educaţiei, mediului înconjurător şi dezvoltării durabile. Am discuta la sediul central şi despre compatibilitatea şi complementaritatea unor programe UNESCO cu politici sectoriale comunitare.

Situaţia finaciară la UNESCO nu este roză, în special datorită “ricoşeului Palestina”, dar cu siguranţă că decidenţii vor găsi soluţii alternative de continuare a activităţii în bune condiţii.

Dan LUCA / Bruxelles

Tony Blair şi ideea de primare europene

Recenta vizită la Bucureşti a fostului premier britanic Tony Blair, mi-a confirmat teoria despre necesitatea alegerilor primare pentru alegerile europene. Interesul politicienilor români a fost enorm, presa naţională a vuit, întrecându-se în a prezenta picanterii din viaţa fostului premier, dar şi în a-i da vizibilitate la ore de maximă audienţă pentru a-şi prezenta viziunea europeană. Toată această desfăşurare de forţe pentru persoana care a marcat istoria recentă a Uniunii Europene, dar care – teoretic – nu mai joacă nici o carte politică.

Închipuiţi-vă un posibil mecanism de simulare a unor alegeri primare şi voi folosi din nou exemplu Stângii (un fel de competiţie pentru nominalizarea candidatului Stângii după modelul alegerilor prezindeţiale americane). Vă puteţi imagina impactul dacă Tony Blair ar candida pentru poziţia de Preşedinte al Comisiei Europene? Şi ca să fie meniul complet, cei interesaţi ar putea vota (în primare) pentru candidatul preferat aşa cum au făcut-o francezii la primarele socialiste (e drept naţionale) din toamna lui 2011.

Şi asta cu un singur candidat. Dar dacă Stânga ar arunca în luptă alţi 3-4 candidaţi, actuali sau foşti miniştri şi prim-miniştri din ţări europene. Să zicem – un exerciţiu imaginar – că avem alţi 3 candidaţi pentru postul de preşedinte al Comisiei Europene (David Miliband, Jose Luis Zapatero şi Alfred Gusenbauer) ajung să deruleze o campanie electorală pentru a atrage voturile membrilor de Stânga din România. Cu săptămâni înainte de data alegerilor primare din România vom asista la editoriale, interviuri şi ştiri proaspete despre candidaţii respectivi. Cotidianele vor avea pe primele pagini titluri precum „Miliband în campanie în România” sau „Zapatero vrea voturile PSD-iştilor”. Dezbaterile televizate vor invada şi ele ecranele românilor, prezentând cu lux de amănunt programul european al candidaţilor şi încercând să sugereze teme de discuţie atractive pentru România. Iar subiectele de campanie vor avea substanţă europeană, căci având un candidat european (care nu e cel mai probabil din ţara ta) subiectele vor converge către tematici europene, detaşate de rutina subiectelor locale şi naţionale. Şi astfel visul Uniunii Europene devine realitate: dezbateri pe teme europene, reflectate pe prima pagină a cotidianelor şi ore întregi de emisiuni televizate pentru mediatizarea liderilor europeni.

Dezbaterile din „campania românească” se vor mediatiza – normal, nu cu aceeaşi intensitate – şi în celelalte 26 de ţări europene, interesate desigur de opiniile candidaţilor şi – desigur – de scorul alegerilor. Iar dacă multiplicăm cu 27 astfel de campanii putem afirma fără reţinere că primarele sunt o mină de aur pentru mediatizarea alergerilor europene, a Parlamentului European în particular şi a Uniunii Europene în general.

Impact fantastic asupra presei naţionale, cetăţeni, şi nu în ultimul rând în legitimitatea instituţiilor comunitare. Public am exprimat acest punct de vedere încă din 2009 şi sper să nu ratăm ‘’trenul 2014’’.

Dan LUCA / Bruxelles

Amprenta vremurilor în HR

Delia Oniga de la HR Manager constata recent că a devenit “o reală aventură să recrutezi un manager de producţie experimentat şi cu abilităţi solide de conducere sau un inginer mecanic cu aptitudini de comunicare”. Aşa cum spuneam în urmă cu câţiva ani, cam pe aceeaşi direcţie funcţionează şi Bruxelles-ul european din punct de vedere al resurselor umane.

Organizaţiile “avantgardiste” au găsit soluţia la această problemă - “s-au lansat în goana după identificarea, atragerea, recunoaşterea, creşterea şi retenţia talentelor într-o organizaţie. În România ultimilor trei ani, cu cât criza se instala mai confortabil în mediul economic, cu atât organizaţiile inteligente au început să implementeze mai conştiincios programe consolidate care să asigure fluxul continuu de talente în funcţiile şi în rolurile cheie”.

Cu această ocazie am vrut să trag încă un semnal de alarmă, mai ales tinerilor, dar nu numai, că dezvoltarea cunoştinţelor şi experienţei în domenii complementare, de genul lidership-ului, comunicării, IT, dar şi altele, sunt “must have”-urile vremii...

Dan LUCA / Bruxelles

România şi internetul

În Europa sunt aproximativ 500 de milioane de utilizatori de internet, rata de penetrare a serviciilor online fiind de 61,3%. Astfel, internauţii europeni reprezintă în jur de 22,1% din totalul utilizatorilor de internet la nivel mondial, numărul acestora fiind estimat la circa 2,26 miliarde de persoane, conform datelor furnizate de Internet World Stats în decembrie 2011.

În acest clasament, România se află pe un acceptabil, zic eu, loc al 11-lea, cu circa 8,57 milioane de internauţi, însă problema care apare este rata de penetrare a serviciilor web de numai 39,2%, una dintre cele mai mici din Europa. În urma ţării noastre se afla doar Ucraina cu un procent de 33,9%, Moldova cu 33,1% şi “Kosovo” cu 20,7%.

Conform aceluiaşi studiu, utilizatirii de internet din România reprezintă în jur de 1,7% din totalul Europei, iar în ceea ce priveşte utilizarea uneia dintre cele mai populare reţele de socializare, tot în luna decembrie a anul trecut, în România erau 4,1 milioane de persoane care foloseau Facebook-ul.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – interviu în Occidentul Românesc – “Din Diaspora, cu dragoste pentru România”

Am avut o nouă intervenţie în noul număr al revistei Occidentul Românesc, în care răspund întrebărilor legate de activitatea pe care o desfăşor la Bruxelles şi planurile mele pentru România. Mai multe despre ce s-ar putea face din Diasporă pentru ţară, puteţi citi în materialul integral:

..........

Deşi plecaţi din ţară, românii din Diaspora pot face multe pentru România şi pentru români. Un exemplu concret este Dan Luca, care trăieşte în Bruxelles din 1997 şi este în prezent vicepreşedinte PSD Diaspora. Occidentul Românesc a avut plăcerea să stea de vorbă recent cu acesta pe tema racordării Diasporei româneşti la dezvoltarea României.

Kasandra Kalmann Năsăudean: Având în vedere că sunteţi clujean, consideraţi că experienţa de care beneficiaţi acum îşi are originea în Cluj?
Dan Luca: Ceea ce am clădit în ţară are desigur un impact în ceea ce fac acum. În perioada 1993-1997 am coordonat activitatea Asociaţiei Studenţilor Europeni (AEGEE) de la Cluj, organizând evenimente care relaţionau studenţii clujeni de Uniunea Europeană reală prin intermediul conferinţelor, seminariilor, universităţilor de vară. Sute de tineri români au simţit că UE este ceva mai mult decât ce ni se spunea la televizor. M-a bucurat enorm că prin intermediul unui eveniment organizat în primăvara anului 1997 am reuşit să aduc primii eurodeputaţi la Cluj. Treptat am trecut de la studenti, la “seniori”. În 1996, am înfiinţat “Casa Europei” la Cluj, o organizaţie care încă de la început şi-a fixat ca principal obiectiv realizarea unei legături între comunitatea locală clujeană şi factorii de decizie de la Bruxelles. Studiul din 2003 despre impactul extinderii UE asupra Clujului a arătat încă de atunci avantajele şi oportunităţile contemporanităţii, printr-un proiect realizat de clujeni pentru clujeni. Şi asta facem în continuare la Cluj de mai bine de 15 ani de la înfiinţare.

KKN: Cum reușiți ca după atâta timp să fiţi în continuare în permanent contact cu societatea românească?
Dan Luca: Gândesc româneşte, chiar dacă de 15 ani trăiesc în capitala Europei. Am lansat şi gestionat numeroase proiecte de impact şi pot să enumăr câteva. În 2003 am înfiinţat Clubul „România-UE” Bruxelles, o platformă a românilor din Bruxelles-ul european. Studiul realizat în 2006 despre „Imaginea României la Bruxelles” a fost un proiect prin care România a dat un semnal că doreşte o relaţionare structurată cu Uniunea Europeană. În 2004 am fost co-fondator al EurActiv-ului în România, o presă tehnică, specializată pe legislaţia europeană, care a ajutat zeci de mii de români, şi România în general, de a înţelege canalele afacerilor europene, atât în timpul negocierilor, cât şi ca România, stat membru. În 2008 am lansat un mesaj public de relaţionare a românilor din Diaspora cu politica din România. De peste patru ani, împreună cu colegii mei de la PSD Bruxelles, încercăm să găsim soluţii practice pentru ca românul din Diaspora să aibă o voce în politica din ţara de origine. De peste patru ani „populez” un blog în care explic zilnic românilor cum se vede România din Bruxelles-ul european şi ce se poate face pentru o mai bună fixare a sistemului românesc la dimensiunea comunitară, spre avantajul cetăţenilor români. Iar pentru ca ideile să fie şi mai structurate, de aproape trei ani, sub egida GrupRomânia încercăm să identificăm direcţia de evoluţie a sistemului românesc pentru o mai bună ancorare în politicile europene.

KKN: Fiind stabilit în capitala Europei, am înţeles că sunteți implicat în anumite proiecte care contribuie la o mai bună înţelegere a sistemului comunitar. Despre ce este vorba?
Dan Luca: Contribui de 11 ani la proiectul EurActiv, care are ca menire o transparenţă a sistemului decizional comunitar, iar de vreo 15 luni am onoarea de a coordona birourile EurActiv din 15 capitale europene (Berlin, Paris, Madrid, Roma, Varşovia, etc). De asemenea, după obţinerea doctoratului, am dezvoltat un curs despre „Tehnicile de comunicare UE” pe care îl predau studenţilor din Bruxelles, Italia şi România. Am scris trei cărţi despre Uniunea Europeană şi dilemele sale contemporane, şi alte peste 1.000 de articole publicate în România şi în întreaga lume. Menirea lor este de a informa, dar şi de a sugera dialogul pe teme legate de cetăţenia europeană. De câteva luni am lansat un curs intensiv de o zi, prin intermediul căruia ajut pe cei interesaţi să-şi găsească un loc de muncă în Bruxelles-ul european. Iar pentru că am amintit de politică, am încercat prin candidatura mea din 2009 pentru Parlamentul European să explic cetăţenilor europeni că Uniunea Europeană îşi are un rost, iar pentru cei care doresc cu adevărat să îşi asume responsabilităţi este loc de exprimare.

KKN: De ce este importantă coordonarea politică de la Bruxelles?
Dan Luca: Vrem, nu vrem, peste 75% din legislaţia aplicată în ţările membre îşi are originea la Bruxelles. Această legislaţie nu priveşte în mod necesar securitatea naţională, politica externă sau apărarea. Este vorba despre consumator şi pieţe, despre calitatea aerului, gestionarea apei şi despre mâncare. Este o activitate fără “glorie mediatică” şi asta face poate să fie lipsită de senzaţional. În România există o problemă de resursă umană alocată, de finanţarea acestui sistem de “calibrare fină a României la Uniunea Europeană”. Nu se poate să lăsăm miile de dosare aflate în dezbatere la nivel comunitar pe seama a doar 100 de diplomaţi de la Reprezentanţa Permanentă a României pe lângă UE. Este un paradox, dar cred că avem în România peste 25 de facultăţi de studii europene, iar 95% din absolvenţi nu îşi găsesc de lucru relaţionat cu diploma obţinută. Mai este vorba şi de experienţa istorică şi de forţă politică a României în contextul comunitar. Noi, teoretic, suntem a 7-a putere politică (ca număr de eurodeputaţi – 33 şi voturi în Consiliu – 14). Dar încă nu ne desprindem de pe locul 26-27 în competiţie cu vecinii noştri bulgari.

KKN: Mulţi români se întreabă unde greşeşte România? De ce nu suntem încă o voce la nivel european?
Dan Luca: Observăm că Polonia şi-a consolidat locul 6 şi acum toată lumea vorbeşte despre “Top 6 ţări în UE” (alături de Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia şi Spania). Îmi pare rău, dar nu pot să dau semnale asemănătoare pentru România.
Dar pentru a reuşi să jucăm roluri importante în aceste dosare trebuie să ne reechilibrăm politica externă şi în special politica de alianţe bilaterale. Să punem cu adevărat în practică parteneriatul cu Polonia, în contextul formatului Vişegrad Plus. Avem o simetrie de interese cu Polonia, ei sunt preocupaţi de Marea Baltică şi vecinătatea estică, şi noi vrem stabilitate la Marea Neagră. O altă orientare, prin importanţa sa este filiera latină, prin Spania şi Italia. Am folosit-o prea puţin, deşi sunt un milion de români în fiecare dintre aceste ţări. Să revenim însă la cultura consultării din România. Există iar o problemă pe care o avem moştenire, este cea legată de profilul economic al ţării. Este deja de notorietate că acolo unde sistemul privat este slab reprezentat, nu există presiune şi totul depinde de simpla voinţă politică sau de competenţa şi determinarea administraţiei publice. Este crucial ca România să-şi dezvolte “grupuri de interese sectoriale” care ajută în cadrul procesului de fundamentare a poziţiei naţionale. Şi nu e rău ca acestea să dispună şi de prezenţă fizică în capitală, la Bruxelles.

KKN: Indirect, faceţi o invitaţie românilor de a veni să muncească în Bruxelles?
Dan Luca: În toamna anului trecut, simţind o nişă încă nexploatată, am lansat un produs destinat celor care doresc să-şi găsească un loc de muncă în Bruxelles. Iar dacă concursurile EPSO (necesare pentru a deveni funcţionar european) beneficiază de zeci de traininguri, nu la fel se poate spune despre sectorul privat. Reamintesc, avem în Bruxelles 100.000 de oameni implicaţi în mecanismul comunitar, 50% în instituţiile comunitare, iar restul în “mecanismul privat”. Există o expertiză fantastică în Bruxelles, tineri “cu un teanc de diplome”, dar aceştia înţeleg prea puţin piaţa de lângă ei. Sectorul privat este la nivel educaţional foarte superficial abordat, ajungându-se ca absolvenţi de Colegiul Europei de la Bruges să nu “vadă” de exemplu cele 20.000 de joburi din Bruxelles în secretariatele federaţiilor industriale europene. Iar pentru ca poza să fie şi mai frustrantă, din aceste joburi, statisticile arată că 5.000 sunt disponibile în fiecare an, datorită dinamicii pieţei forţei de muncă din euro-Bruxelles. Da, Bruxelles este o piaţă atipică, dar plină de sens. Cei care vor să se stabilească aici (şi avem deja aproximativ 200 studenţi de la Bruges pe an, peste 100 de absolvenţi pe an de la Natolin, aproximativ 600 de stagiari de la Comisie la fiecare 6 luni, etc.) să înţeleagă “piaţa angajatorilor” şi să se plieze pe dorinţele lor. Şi e mult loc şi pentru români aici, cel puţin pentru încă vreo 2.000 de persoane.

KKN: Ce proiecte intenţionaţi să derulaţi în viitor?
Dan Luca: Două dimensiuni mă preocupă în viitor din punct de vedere al României. Voi continua să creez structuri de dezbateri pentru a găsi soluţii prin care România să fie calibrată la structura comunitară. Efectele acestui mecanism: consolidarea României ca a 7-a putere politică europeană, o mai bună absorbţie a fondurilor europene, o mai bună dezvoltare a României şi implicit o mai bună calitate a vieţii pentru români. Proiectul “Cei trei milioane de români din Diaspora” îmi va ocupa mult timp şi în viitor. Prin activitatea mea voi încerca să transmit un mesaj că implicarea (chiar şi cea politică) este necesară. Se pot înfiinţa centre sociale în Diaspora, cu legături pe structurile locale româneşti, se pot dezvolta media care să fluidizeze comunicarea între România şi afară. Se pot realiza proiecte fantastice pentru români!

KKN: Aveţi o dorinţă specială pentru anii următori?
Dan Luca: În ultimii 20 de ani m-am implicat în proiecte cu România, în special pe palierul neguvernamental. De câţiva ani am reuşit accelerarea relaţionării şi pe culoarul politic, numindu-l simbolic pre-guvernamental. Sper ca viitorul să îmi dea posibilitatea să prestez activităţi şi din interiorul sitemului politico-administrativ românesc sau comunitar.

KKN: Mult succes!
Dan Luca: Vă mulţumesc şi vă felicit şi pe dumneavoastră pentru ceea ce faceţi pentru români prin intermediul publicaţiei Occidentul Românesc!

Dan LUCA / Bruxelles

Go West!

Elevii din clasele terminale de liceu se informează în legătură cu ofertele educaţionale ale universităţilor din străinătate din teama de a avea probleme în a-şi găsi un loc de muncă după absolvirea facultăţii în România, asta din experienţa generaţiilor anterioare de absolvenţi ai facultăţilor locale.

Cristina Popa, absolventă a Universităţii Princeton (SUA) din promoţia 2011 şi reprezentantă a universităţii în cadrul târgului Romanian International University Fair, organizat recent la Bucureşti, spune că elevii români se interesează în special de programele din domenii precum ştiinţe, IT sau arhitectură.

Deşi universităţile acordă burse semnificative celor admişi, taxa de 60.000 de dolari pe an, ce include şi costurile de cazare şi masă, nu este accesibilă oricui, însă tinerii şi familiile lor sunt dispuşi la asemenea sacrificii în speranta unui succes mult mai mare în carieră.

Părerile sunt împărţite evident, sunt şi elevi care işi doresc studii mai accesibile în România, cu diploma recunoscute, pe care le pot folosi apoi pentru a se angaja în străinătate – “Şi facultăţile româneşti au oferte de studiu bune. Eu vreau să studiez medicina la universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, însă după absolvire mi-ar plăcea să mă duc să lucrez în străinătate, pentru că se oferă condiţii şi salarii mai bune", spune o elevă.

Potrivit estimărilor Ministerului Educaţiei, anual aproximativ 4.000-5.000 de români pleacă la studii în străinătate, numărul acestora fiind în crestere în ultimii ani, şi pe fondul crizei. Motivul pentru care universităţile europene acceptă tot mai mulţi studenţi din Est îl reprezintă faptul că aceştia sunt foarte bine pregătiţi în domeniul ştiinţelor şi tehnologiei. Universităţile îi folosesc la realizarea cercetărilor şi pentru a creşte prestigiul instituţiei, acesta fiind cel mai mare atu al unei universităţi, dar şi unul de care trebuie profitat de cei interesaţi, ambele parţi având de câştigat!

Dan LUCA / Bruxelles

Autocriticã pentru România

Vasile Puşcaş le răspunde reporterilor “Transilvania Business” la întrebările legate de problemele pe care le întâmpină România în absorbţia fondurilor europene.

Aşa cum subliniam şi în urmă cu câţiva ani, şi încă de actualitate, insuficienţele pornesc de la neadaptarea organizării autorităţilor implicate – “capacitatea administrativă de gestionare a fondurilor europene este structural viciată, politizată, slab profesionalizată, hiperbirocratizată, nemotivată, adesea debusolată și chiar generatoare de bariere în calea eficientei investiri a acestei resurse financiare. Pot fi arătate și alte cauze, dar ne-ar lua prea mult timp. Aș prefera să invităm autoritățile românești să-și autoanalizeze critic activitatea din acest domeniu și să vină în fața opiniei publice cu rezultate doveditoare că se poate proceda și pozitiv”, spune profesorul Puşcaş cu această ocazie.

Soluţia ar fi acţionarea urgentă – “trebuie schimbată concepția autohtonă despre fondurile europene! Acestea nu sunt o altă “pușculiță” bugetară, ci o resursă pentru investiții în dezvoltarea României, pentru a produce bunuri publice și rezultate concrete pentru cetățeni și business. Din păcate, toate strategiile și programele de dezvoltare, pe termen mediu și lung, au fost numai pretexte pentru imagologie politicianistă și nu instrumente de programare și aplicare a unor politici de creare a bunurilor publice și private. Motiv pentru care s-ar impune realizarea unor strategii bipartizane de dezvoltare a României, cu scopul modernizării reale și continui a țării, inclusiv folosind resursele investiționale acordate de Uniunea Europeană. Guvernul și autoritățile regionale/locale au datoria să revadă structura funcțională a administrării acestor fonduri și să o permanetizeze profesional. Nu în ultimul rând, se simte nevoia de transparență în procesul decizional, simplificarea procedurilor, debirocratizare, o comunicare adecvată, informarea tuturor categoriilor de posibili beneficiari și multe altele”.

Pentru perioada 2014-2020, “Comisia Europeană a propus chiar o simplificare a modului de accesare a fondurilor europene. De aceea, guvernul roman, dar și autoritățile regionale/locale, lumea afacerilor, ONG-urile ar trebui să regândească întreaga arhitectură instituțională și administrativă de gestionare a finanțărilor europene. Va fi impusă o logică pan-europeană a strategizării domeniilor finanțate prin bugetul european, concentrată pe îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020, ceea ce va crea României obligația unei prioritizări în acord cu amintitul document strategic european”.

Dan LUCA / Bruxelles

Resursa Bruxelles-ului – aurul albastru

Potrivit unui studiu Eurostat (PIB-ul pe cap de locuitor, exprimat prin puterea de cumpărare la nivelul regiunilor statelor membre UE), în top 20 al celor mai sărace regiuni din UE se află, aşa cum parcă ne-am fi aşteptat, 6 regiuni din România, 5 regiuni din Bulgaria, 4 din Ungaria şi 5 din Polonia.

PIB-ul a variat în 2009 între valoarea minimă înregistrată în regiunea Severozapaden din Bulgaria (27% din media UE27) şi valoarea maximă de 332%, consemnată în regiunea Inner London din Marea Britanie. Locul doi a fost acupat de regiunea Grand Duchy din Luxembourg, cu o valoare de 266%, iar pe locul 3 s-a clasat Bruxelles-ul, cu o valoare de 233%.

De ce nu, şi datorită exploatării aurului albastru bruxellezii se pot bucura de un nivel al puterii de cumpărare atât de ridicat. Nu putem să nu asociem acest excelent loc trei ocupat de “centrul administrativ european”, cu rolul pe care îl joacă în stabilirea politicilor comunitare.

Dan LUCA / Bruxelles

Brussels – the place where “HR signals” make a difference

For about 5 years, I teach courses on EU Communication Techniques in Belgium, Italy, and Romania. The strength of the course is in the presentation of ‘actors’ in the so-called ‘private sector of European Affairs’ – and not in the EU Institutional world of Brussels.

The most interesting and catching part of the course is about communication and EU actors, and especially how the private sector plays a role in EU Affairs. Being in constant contact with private sector companies, and considering there are lots of training possibilities for the EPSO competitive examination (to become an EU public servant); I launched a product that provides coaching on this topic. There is practically no other training for the approximately 50.000 jobs available in the private sector (of the 100.000 people working in EU Affairs in Brussels)!

Practically, those interested in finding a job in Brussels will learn about the 'EU job market', industry federations and unions, from corporate to consultancy firms, and from regions to NGOs - in one training day. In order to offer a complete package, there is a Human Resources (HR) expert, to explain concretely how to: write a good CV and letter of motivation, prepare an interview, but also how to act during an interview and how to follow up after the initial recruitment phase, all focused on the Brussels job 'environment'.

The aim of this message is not to advertise the next training, but to present some of the following tips which mainly come from this training. There is a fantastic pool of expertise in Brussels, with a 'pile of diploma’s and skills', but it is a pity that they understand little of the market surrounding them.

The private sector of EU Affairs is very superficially presented in higher education (as opposed to the institutions and their possibilities). This creates the situation that young graduates from prestigious universities in Europe do not 'see' the 20.000 jobs to be found in for example the EU federation sector. An even more frustrating and ridiculous picture: statistics show that 5.000 of these jobs (incl. starter- mid- and high level jobs) are available every year, due to the dynamics of the Brussels EU job market.

Yes, Brussels is a very atypical market, but full of sense when you start to understand it. If you want to work here, you need to understand the 'market of the employers' and their needs and requests.

It’s a paradox, but 95% of private sector recruitment is done by people who have no training or professional experience in terms of HR. There are Secretary Generals, Directors, and Consultants who lead small companies (most of them with a team of less than 10), also taking care of the recruitment process. But whether it is good or bad: it's reality!

Given the particularities of the employers and the intercultural environment, the issue that often is very confusing is which 'signals' can you give that make the difference in the majority of cases. ‘He studied law’: means that he understands legal mechanisms; ‘she did an MA in London’: means she is perfect in English; ‘he was an MEP assistant’: means that he has good political connections’; ‘she was active in NGO as a student’: means she knows how to work without too many comments and questions.

These are thoughts that can occur in a 30 second time-frame when a CV is read, or rather: is scanned. A person will not spend more than 2 minutes looking at a CV; a 5 minute delay to a meeting can even shorten this time and can be fatal to your application. There are mental filters making selections, which eliminate CVs, in order to have the ‘best’ in the micro-system that is Brussels.

Dan LUCA / Brussels

Polonia - o ţară normală, adaptată realităţii europene

Acum câteva zile am fost din nou la Varşovia, dacă un mă înşel e a 4-a oară în utimele 16 luni. E o mare plăcere să discuţi cu polonezi despre politicile europene şi să constaţi seriozitatea cu care tratează impactul legislaţiei europene asupra vieţii lor. Dezbaterile pe temele energetice sunt de exemplu la mare modă. Din discuţiile cu companii precum Google sau Microsoft am înţeles mai bine dinamica digitalizării în Polonia. Iar dacă observăm că un ministru are portofoliul digitalizării, reiese clar că avem o abordare sustenabilă, demnă de o ţară europeană a secolului al XXI-lea. Ce mi-ar plăcea să constat şi în România o dezbatere, plină de argumente, despre cum reuşim cu adevărat să digitalizăm adminstraţia, sistemul de sănătate, cel educaţional…

În rest Polonia se pregăteşte de găzduirea Campionatului European de Fotbal. Aparent sectorul construcţiilor a demarat în plin avânt în 2012, după doi ani palizi ai acestui sector. Mulţi zic însă că e o creştere artificială datorită evenimentului sportiv menţionat, iar unii prevăd chiar o criză economică pentru Polonia în 2013.

Dan LUCA / Bruxelles

Impactul blogului in media – 60.000 de cititori

Blogul este o platformă care imi da posibilitatea sa mă exprim zilnic, unde pot să îmi expun părerile legate de evenimentele de pe scena europeană, şi unde vorbesc despre activitaţile în care mă implic, toate acestea fără a uita însă scopul principal – acela de a fi în permanent contact cu românii de acasă, cu cei din Cluj, dar şi cu cei din Diaspora.

Ma bucur ca am reusit sa public 900 de mesaje, citite de aproximativ 60.000 de persoane.

In urma solicitarilor avute, de cateva luni, am inceput sa redactez articole saptamanele si in limba engleza, largind considerabil aria de penetrare a blogului.

Preluarile din media îmi confirmã cã implicarea prin intermediul blogului este plinã de sens. Înca o datã mii de multumiri cititorilor!

Dan LUCA / Bruxelles

Euronews – o presă aproape mondială

Emiterea în 10 limbi europene, cele 6 milioane de telespectatori conferă Euronews-ului credit în îndeplinirea rolului dublu pe care şi-l asumă – în primul rând de a informa cetăţenii europeni, iar apoi de a contribui la crearea imaginii Europei spre restul lumii.

Deschiderea unui birou în Bruxelles este esenţial când vorbim de o presă care este cu cu adevărat pan-europeană prin ceea ce reuşeşte să realizeze. Debutând iniţial ca un brand creat de radio difuziunea publică franceză, a reuşit să îşi păstreze independenţă faţă de autorităţile europene, asigurând transmiterea de informaţii echilibrate, fără tentă politică, deşi este perceput ca “o voce europenă, o voce oficială a Europei”, după cum spune şi Philippe Cayla, şeful şi CEO Euronews într-un interviu acordat EurActiv.

Emitând câteva ore pe zi prin susţinerea acţionarilor naţionali, conţinutul ar putea fi accesibil pe internet prin plata unei taxe de vizionare, după cum anticipează Philippe Cayla. Pătrunderea mai puternică pe noile media, prin formate accesibile ce permit vizionarea de pe telefoanele mobile sau tablete, ar putea atrage în scurt timp o audienţă de 50% din populaţia globului, ceea ce ar fi o performanţă extraordinară.

Dan LUCA / Bruxelles

De la invenţie la inovare...

Nu cred că mai este o noutate că România este şi o ţară a “marilor inventatori”. Însă dacă e vorba de inovaţie, România se află, alături de Bulgaria, Lituania şi Letonia, pe ultimele locuri în clasamentul celor 27 de state ale UE.

Conform unui recent studiu al Uniunii Europene, punctele tari ale României sunt considerate resursele umane şi investiţiile companiilor. Punctele slabe sunt sistemele de cercetare, spiritul antreprenorial, activele intelectuale şi inovatorii.

Deşi resursele financiare sunt decisive în hotărârea de adoptare a noutăţilor, mai este totuşi o problemă – încă nu s-a înţeles faptul că inovarea atrage după sine, pe termen lung, câştiguri mult mai mari decât investiţia iniţială.

Dan LUCA / Bruxelles

Polonia, Polonia, ... şi iar Polonia

De ce? Fără a dori să fiu sâcâitor şi a insista prea mult pe un anumit subiect, realizările din ultimii ani mă forţează să apelez la o nouă pledoarie în favoarea Poloniei, care, aşa cum foarte bine este sintetizat într-un recent material publicat de Wall-Street.ro, a reuşit pe piaţa financiară, dar nu numai, să se remarce şi să se demarce în topul statelor europene.

Ce au realizat polonezii? A dezvoltat piaţa de capital prin privatizări de stat, au atras sute de mii de investitori şi fonduri europene, au o clasă politică atentă la lucruri esenţiale, şi nu în ultimul rând, au prestat o Preşedenţie a UE căreia nu prea ai avut ceea ce să îi reproşezi.

Aşadar, cum spune autoarea materialului de care am pomenit, “să ridicăm stafeta, să ţintim cât mai sus, dar să nu uităm că lucrurile trebuie însănătoşite din interior, înainte de a începe să aplicăm modele standard de succes de la vecini!”. De parteneriatul bilateral cu Polonia trebuie însă beneficiat la maxim.

Dan LUCA / Bruxelles

700.000 Local Actors in EU Affairs

The EU is a complex game in which Brussels has a key role in close connection with the 27 capitals of the EU Member States. In previous messages I identified the 100.000 EU Actors in Brussels, and now the “local EU actors”: those working in the Member States, will be mapped out.

On the Executive level there is a unit in each ministry involved in the country's position towards the relevant policies and thus in charge of national views in EU legislation. These units exist of about 10-20 people. Of course, some ministries have more people working on EU legislation issues, namely the Ministry for Foreign Affairs and EU Affairs. On top of this, there are also a number of national institutions or agencies who employ people who spend at least 50% of their time working with EU Affairs.

On the Legislative level, hundreds of people contribute to the connection of their country to the European Agenda, especially with the Treaty of Lisbon. Now the National Parliaments have the prerogative to spend more resources on the EU legislative process, and each Member of National Parliament, each political group, and each political committee have their experts in EU Policies.

Of course there are more institutions and people who play a role in this EU Affairs mosaic. I don't believe I exaggerate when I say there are 10.000-15.000 people in the National Institutions, in each of the 27 Member States, which can be considered “local actors in EU Affairs”, even though they are part-time in the majority of cases.

To all of this, we can add other sectors that are dynamic in relation to the Capital of Europe: many companies, via their department of regulatory affairs, are active in legislative lobbying (direct or indirect) and know the EU arena in detail. Industry Federations, Chambers of Commerce, NGOs, employer associations, unions, consultancy firms, and law firms are active also in EU Affairs.

There are hundreds of journalists in each country that are writing about dynamics of the EU system, even though they may not be aware of it 100% of the time. They write about politics, finance, education, and all kinds of other topics that have an EU dimension. There are also hundreds of teachers, university lecturers and professors who teach their students of the world of co-decision and the construction of the EU Institutions.

Without exaggerating I say that in the “private sector” there are another 10.000-15.000 people who are making a living (partially) by working in EU Affairs.

Thus, looking at the public and private sector in each country there is a total of 20.000-30.000 working in connection to the EU. It is normal that in each country the number of people involved in EU Affairs will vary depending on population, how long the country already is an EU Member State, government structure, the culture of the country and the level of leadership in the EU.

Basically an average of 25.000 people work in EU Affairs in each country – which means 700.000 people in the EU who are more connected “rather than the ordinary citizen” to Brussels.

Dan LUCA / Brussels

Europa şi alegerile din Franţa

Dacă sunt situaţii în care marile puteri europene, printre care şi Franţa, sunt principalele răspunzatoare pentru deciziile luate la nivel comunitar, iata că pe aceeaşi direcţie, influenţa îşi poate schimba sensul. Cum mai exact?

Explică pentru “Adevărul” politologul francez Dominique Reynié, profesor de ştiinţe politice şi autor al cărţii „Populismul, panta fatală", premiat în domeniul carte politică în 2012 - Europa se infiltrează pentru prima dată în campania electorală prezidenţială din Franţa, deşi nu în dezbateri directe, ci prin evocare.

Este după cum spune acesta, “formidabil să facem mitinguri electorale unii la alţii. E ceea ce îi lipseşte Europei. Globalizarea politicii europene. E angoasant pentru europeni să aibă sentimentul depolitizării Europei. Până acum, pe listele comune la europarlamentare, doar ecologiştii au reuşit să colaboreze serios la nivel european”.

Apropo de globalizarea politicii europene aşa cum spuneam cu câţiva ani în urmă, nu ar fi ră ca un lider danez, să le vorbească slovenilor şi bulgarilor, secondat desigur de liderul naţional, dar nu invers.

Dan LUCA / Bruxelles

Politica pe 3 paliere la Bruxelles

Precizam că implicarea politică este răspunsul corect atunci când crezi că ai idei prin care poţi sã ajuţi comunitatea din care faci parte. Cred cu tărie că Diaspora românească are multe de oferit atât pentru România cât şi pentru ţara de adopţie, iar pentru aceasta este nevoie de curajul de a te implica concret.

De la Bruxelles, reuşim racordarea politicã pe trei mari “dosare”:

În primul rând racordarea la politica din România, extrem de importantă - în sprijinul românilor din afara graniţelor ar trebui să intervină mult mai mult membrii guvernării. Un exemplu în acest sens, ceream recent Guvernului României finalizarea demersurilor cu autorităţile flamande astfel încât cursurile de cultură şi civilizaţie românescă să fie accesibile tuturor copiilor cu părinţi vorbitori de limba română care trăiesc în Belgia, inclusiv cei din Flandra. Sunt necesare mult mai multe astfel de solicitări şi presiuni.

Implicarea în politica ţării de absorbţie e fundamentala. Dacă luăm exemplul Belgiei, la nivelul Primăriei St. Josse, cartierul bruxellez în care locuieşte una dintre cele mai numeroase comunităţi de români, s-au dezbătut problemele specifice cu care se confruntă zi de zi românul din Bruxelles. S-a discutat şi despre găsirea de metode prin care aceşti români se pot implica în viaţa politică locală, în special prin participarea alegerile locale.

Statutul de membru al Uniunii Europene implică responsabilităţi pentru ţară şi cetăţeni. Politicienii din capitala comunitară, indiferent de naţionalitate, au datoria morală de a se implica şi a găsi soluţii concrete pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor europeni. Asta încercãm şi noi de mai bine de 4 ani cu organizaţiile social-democrate din Bruxelles.

Dan LUCA / Bruxelles

Consiliul Naţional al fondurilor europene

Ministrul muncii, Claudia Boghicevici lansează propunerea înfiinţării Consiliului Naţional al fondurilor europene, din care să facă parte atât membri ai partidelor de la guvernare cât şi din cele aflate în opoziţie.

Nu ştiu dacă cea mai bună coordonare ar fi asigurată de ministerul muncii, însă România are nevoie de mult mai multă consistenţã pe acest palier. Dezbaterea pentru delegarea responsabilitaţilor în privinţa fondurilor UE nu este ceva nou – eu propuneam acum 3 ani chiar un Ministru al Fondurilor Europene.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Cadran Politic – “Implicarea românului din Diaspora în viaţa politică”

Într-un recent articol publicat în Cadran Politic, am explicat cum poate contribui concret la dezvoltarea României un român care trăieşte în afara graniţelor ţării, prin implicarea reală în viaţa politică.

..........

Într-o perioadă marcată de prezentarea candidaţilor pentru alegerile din acest an, doresc să accentuez importanţa implicării românilor plecaţi în politică, atât în ţara de absorbţie, pe de o parte, cât şi în viaţa politică din România, pe de altă parte. Sprijin de ani bun acest demers şi cred cu tărie în el. Românii din Diaspora trebuie să aibă o voce politică în România. Trebuie să recunoaştem că migraţia are un rol pozitiv pentru ţările europene adoptive, dar îl poate avea şi pentru ţară.

Milioanele de români care lucrează în străinătate trimit în ţară bani, dar contribuie în acelaşi timp şi la dezvoltarea economiilor în ţările în care lucrează. Diaspora românească poate să fie un vector important al politicii externe a României, aşa cum poate ajuta dezvoltarea altor sectoare în România.

România dispune de un potenţial uman pe care îl valorifică din păcate foarte puţin. Refugierea pe forumuri e de multe ori benefică, dar nu rezolvă frustrarea personală de cele mai multe ori, iar – hai să fim sinceri – impactul nu e chiar aşa cum l-am dorit. Experienţe traumatizante la iniţiative pornite cu dragă inimă, fac din unii români plecaţi să se izoleze şi mai mult faţă de România. Şi e mare păcat.

Implicarea în politică este o necesitate atunci când simţi că lucrurile nu merg aşa cum trebuie şi că ai la îndemână soluţii bune ce merită încercate. Într-o permanentă interacţiune cu simplii cetăţeni, un partid decide ce fel de mesaje sunt importante şi căile cele mai bune de transmis, iar – teoretic – în caz de victorie în confruntările electorale, coaliţiile câştigătoare trebuie să aplice în practică promisiunile.

Doar prin implicarea românilor din Diaspora în politică se poate definitiva rolul acestora în crearea imaginii de ţară, în sprijinirea compatrioţilor plecaţi. Românii din ţările europene au în cele mai multe cazuri dreptul de a vota la alegerile locale şi chiar de a candida pentru a deveni consilieri locali în cadrul primăriilor în raza cărora locuiesc.

În această toamnă, pe 14 octombrie 2012, se organizează alegeri locale în Belgia. Atât femei cât şi bărbaţi, indiferent de naţionalitate, toţi locuitorii contribuie la construirea unui viitor durabil pentru cartierele în care îşi au reşedinţa. Cei aproximativ 55.000 de români din Belgia sunt un potenţial electoral fantastic pentru pentru o ţară precum Belgia, iar prin activitatea lor pot demonstra că merită implicarea în comunitatea locală din ţara de adopţie.

A candida este esenţial, iar dacă succesul nu va întârzia să apară, iar românul din Diaspora va fi şi ales, sunt de părere că acesta va fi în beneficiul tuturor părţilor implicate. O cooperare activă cu politicienii belgieni este un element absolut necesar pentru a veni cu soluţii viabile la problemele imigrantului român din Belgia.

În România este nevoie de o dezbatere politică reală despre potenţialul Diasporei româneşti şi ce implică aceasta atât la nivel economic, cât mai ales la nivelul oamenilor. Românii din Diaspora sunt un liant între ţara de inserţie, pe de o parte, şi compatrioţii plecaţi din ţară pe de altă parte, şi România. Acest drept este o oportunitate enormă de a se face remarcaţi, de a spune ceea ce au de spus, iar prin acţiunile lor vor putea contribui la îmbunătăţirea imaginii de ţară a României şi la dezvoltarea unor relaţii bilaterale fructuoase.

Dan LUCA / Bruxelles

Diplomă de valoare sau doar pentru CV?

Împărtăşind şi eu părerea unora dintre specialişti, consider că taxa de şcolarizare nu ar trebui să fie un criteriu de alegere a unităţilor de învăţământ, indiferent că este vorba de MBA-uri sau de orice alt domeniu.

Calitatea informaţiilor şi a îndrumătorilor este ceea ce contează cu adevărat. “Indiscutabil cursurile corporaţiilor generează creşteri de performanţă, dar nu în aceeaşi măsură ca un program de EMBA, elaborat şi îmbunătăţit în aproape 100 de ani“, după cum spune Marius Mihăilescu, Managing Partner, Tiffin University.

Până la urmă, oferta este organizată după cererea de pe piaţă – cei care nu vor sau nu îşi permit să investească, pot să obţină oricum o diplomă de specializare oferită de un furnizor mai accesibil, însă s-ar putea ca nivelul pregătirii lor să nu fie unul foarte performant. Sau, într-un caz şi mai nefericit, s-ar putea chiar ca aceasta să nu fie recunoscută de către angajatori. Deci, mare atenţie!

Dan LUCA / Bruxelles

Amprenta în afacerile europene

Aşa cum menţionam, de mai bine de un an, am creat un forum de dezbatere-training între federaţiile industriale şi consultanţii plasaţi la Bruxelles. Este o dinamică a ideilor despre ceea ce înseamnă Bruxelles-ul european în mecanismul legislativ, exemple extraodinare de lobby eficient în influenţarea legislaţiei comunitare.

Se observă că afacerile europene sunt privite cu mare atenţie de corporaţii, “cu cât apari mai târziu în peisaj, cu atât trebuie să foloseşti argumente mai multe şi vei pierde mai mulţi bani”, e concluzia experţilor. Este o muncă de estimare a resurselor interne, de a preconiza un calendar de derulare, obiectivele propuse - foarte clare, mesajul consistent şi sustenabil, alianţe stratregice şi comunicare. Toate acestea legate de un buget alocat, de sprijinul CEO-ului şi al experţilor, de analizarea “amprentei” (mărimea, aria acoperită, istoria şi potenţialul) clientului reprezentat.

În încheiere un sfat de abordare a discursului în Bruxelles: vorbeşte despre viitor (trecutul nu mai poate să fie schimbat), politizează acţiunile (include totul într-un context macro) şi europenizează (nimeni nu doreşte abordări naţionale, nici măcar din partea ţărilor mari din UE).

Dan LUCA / Bruxelles

700.000 actori locali ai afacerilor europene

Mecanismul comunitar este un joc complex, în care Bruxelles-ul deţine un rol cheie, în strânsă legătură cu Cancelariile principalelor capitale europene.

Dacă în mesajele anterioare încercam să structurez unde îşi desfăşoară activitatea cei aproximativ 100.000 de “actori ai afacerilor europene din Bruxelles”, voi încerca să schiţez, la nivelul ţărilor membre, cine sunt acei “actori locali ai afacerilor europene”.

Dacă ne referim la instituţii, la nivelul fiecărului minister “de linie” există câteva persoane (10-20 poate – şi atenţie nu mă refer doar la România) care sunt responsabile cu “emiterea semnalelor” despre poziţia ţării respective în politica sectorială aferentă. Desigur există ministere care sunt implicate mult mai puternic (ca efectiv) în problematica “dreptului comunitar” şi mă refer în special la Ministerul Afacerilor Externe, dar şi la cel al Afacerilor Europene. Unele ministere implementează Programe Operaţionale Sectoriale şi desigur avem alte zeci de oameni pe acest palier. Pe lângă ministerele clasice, avem o serie de instituţii sau agenţii care înglobează zeci şi sute de oameni conectaţi cel puţin 50% din timpul lor la problematica europeană.

La nivelul legislativului fiecărei ţări întâlnim sute de persoane care contribuie la buna racordare a ţării la agenda europeană. În special acum, prin prerogativele Tratatului de la Lisabona, Parlamentele naţionale dispun de un efectiv puternic cu radarul spre Bruxelles. Fiecare deputat sau senator, fiecare grup politic, fiecare comisie politică îşi are experţii săi pe politicile europene.

Desigur sunt şi alte instituţii pe plan naţional care au un rol în mozaicul relaţionării. Nu cred că exagerez când precizez că sunt între 10.000 şi 15.000 de persoane în fiecare sistem instituţional naţional din cele 27 de ţări membre care pot fi consideraţi actori locali (parţial majoritatea) ai afacerilor europene.

Acestora li se adaugă alte sectoare care sunt foarte dinamice în relaţia cu capitala Europei. Zeci de companii, care în cadrul departamentului “regulatory affairs” desfăşoară acţiuni în direcţia lobby-ului legislativ, cunosc în detaliu culisele comunitare. Federaţiile industriale, camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile neguvernamentale, patronatele, sindicatele, firmele de consultanţă, cabinetele de avocatură au toate “acţiuni” în domeniul afacerilor europene. Sute de ziarişti în fiecare ţară scriu (chiar dacă de multe ori nu conştientizează 100%) despre dinamica sistemului comunitar, fie că e vorba de politică, finanţe sau educaţie. Sunt alte sute de profesori, conferenţiari şi lectori universitari care au prezentări despre “lumea co-deciziei” sau construcţii instituţionale comunitare.

Fără a exagera, extrapolând puţin desigur, cred că sunt alte 10.000, până la 15.000 de persoane, în “sectorul privat” care îşi “câştigă pâinea” (cel puţin parţial) din afacerile europene.

Deci, mai mult sau mai puţin, între 20.000 şi 30.000 de persoane care în fiecare ţară contribuie la “clădirea” sistemului comunitar.

Este normal ca numărul de persoane implicate în sistemul naţional să varieze În funcţie de populaţia ţării, vechimea în UE, structurarea administraţiei, cultura organizatorică, abordare politică, etc. Nu cred că exagerăm dacă considerăm că avem (în medie) 25.000 de oameni la nivelul fiecărei ţări membre şi deci în jur de 700.000 de oameni în Uniunea Europeană care sunt conectaţi “mai mult decât cetăţenii obişnuiţi” la Bruxelles-ul european.

Dan LUCA / Bruxelles

Two systems, one person: Diaspora in Europe

Diaspora can be seen as the Möbius strip. As a mathematical concept this strip is one surface with only one side and one boundary. Much like the people from Diaspora, who live in two systems, two cultures, but bring both together in one person.

Even though people live in and out of their country of origin, they keep the same values and norms, enriched with other cultural influences. This makes them tremendous assets for their country of origin, as they still think based on those values and norms – they maintain the roots from their country of origin.

It’s especially good when they get involved in politics in their country of origin. On the other hand they are big assets to the ‘adopting’ country as well, with possible projection in the political system, especially at the local level. They enrich the way of thinking in both places – bringing experience and best practice to the tables.

Dan LUCA / Brussels

De la “poza de Bruxelles” la “cultura pieţii interne”

Continuând seria materialelor realizate pe marginea dezbaterilor susţinute de Vasile Puşcaş în cadrul conferinţei organizate la Cluj, Ziarul Făclia a publicat încă trei materiale interesante.

Iată câteva idei important de punctat:

“Din punctul de vedere al Uniunii Europene, România probabil este printre statele care aproape au refuzat să-şi desemneze o identitate, nu numai culturală şi politică, dar evident şi una economică, una de piaţă. Am făcut, în urmă cu doi ani, o mică anchetă, că nu vreau să zic sondaj, în zona de Nord-Vest, unde se zice că antrepenorii sînt mai cultivaţi, mai orientaţi spre Vest. Mare mi-a fost surpriza cînd am văzut un procent incredibil de mare de necunoaştere şi neadecvare la mecanismele pieţei interne”.

“România nu a internalizat politicile europene, a preferat doar să meargă să facă poze la Bruxelles, nu putea să acceseze finanţările europene. Aş vrea să vă spun că îngrijorarea mea cea mai mare nu mai este legată de acest exerciţiu bugetar, pentru că, oricum, după ce cinci ani am reuşit cea mai mare contraperformanţă din UE, nici unui stat din Uniunea Europeana nu i s-a întîmplat ce i s-a întîmplat României, să fie pur şi simplu în situaţia de a nu absorbi, de a nu accesa minimalul, măcar pentru balanţa contabilă. Şi lucrul acesta se vede cît se poate de clar şi din punctul de vedere al standardului de viaţă şi, era să zic, al orientării, dar mai degrabă al dezorientării politice, economice şi culturale care există la ora actuală în România”.

Deşi nu la fel de optimist ca altă dată, fostul negociator al României are încredere în continuare în potenţialul ţării - “Dar pentru aceasta trebuie să avem politica adevărată. Fireşte, unul din domeniile care mi se par absolut esenţiale se numeşte educaţia, apoi cercetarea şi inovarea, fără acestea trei, care trebuie să fie încununate de o stare de sănătate cît se poate de bună, este imposibil sa evoluezi spre competitivitate globală. Ca atare, avem resurse, avem potenţial, ne lipseşte o strategie clară pe termen mediu şi pe termen lung, şi ne lipseşte mai ales un leadership care să aducă ţara acolo unde trebuie. Eu cred că le vom găsi şi pe acestea”.

Dezbaterea nu se încheie cu laude, privind România per ansamblu, ca membru UE cu drepturi de pline, Vasile Puşcaş considera că “suntem acuma numai fizic în Uniunea Europeană. Valoric, economic social şi politic, am luat-o pe calea Fanarului”.

Dan LUCA / Bruxelles

Alegeri la Cluj: rectorul UBB

Vreau să salut şi eu alegerea noului rector al Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj, în persoana Profesorului Universitar Ioan Aurel Pop. Cei 70.000 de studenţi din Cluj fac din universităţi „cel mai mare angajator din judeţul Cluj”, deci rolul noului ales este crucial pentru dezvoltarea regiunii.

Nu pot să nu felicit conducerea universităţii clujene pentru modul utra-transparent de derulare a alegerilor: candidaturi vizibile, mediatizate de presa locala şi naţională. Dezbateri deschise, la subiect, pe programul electoral, alegeri în două tururi, iar ca poza să fie şi mai interesantă, lupta s-a decis la câteva procente.

Vreau să-i mulţumesc şi lui Ciprian Păun pentru modul cum a relatat întregul proces electoral de alegere a rectorului.

Dan LUCA / Bruxelles

Român numit cavaler de Regina Marii Britanii

Inginerul George Iacobescu, povesteşte ca era disperat să plece din România pentru a scăpa de regimul comunist, brutal şi represiv. Emigrarea în SUA a fost începutul, iar apoi, detaşarea la Londra a fost decisivă.

După ce a dezvoltat Canary Wharf, unul dintre cartierele comerciale etalon din lume, din care o bună parte trebuia construită pe apă, a început să primescă telefoane de la lideri politici care au nevoie de expertiza acestuia în proiecte de regenerare urbanistică. A primit şi telefoane din China, iar Iacobescu este de părere „că într-un fel Canary Wharf este foarte apreciat în ţările care aleargă pentru a prinde din urmă Occidentul. Probabil am putea să facem cinci sau şase Canary Wharf mâine în China”.

Mă întreb ce ar putea face în România?

Dan LUCA / Bruxelles

România şi partenera Polonia

Pe baza Parteneriatului Strategic bilateral cu Polonia, lansat în 2009, se adordează pe lângă diverse probleme legate de NATO şi tema cooperării militare în domeniul industriei de apărare şi întărirea cooperării între cele două forţe armate.

E bine că se discută cu Polonia structurat, pentru că, aşa cum sugeram recent într-un material publicat de Foreign Policy - majoritatea domeniilor pe care Polonia le pune pe agenda UE sunt de mare interes şi pentru noi.

Este important să punem cu adevărat în practică parteneriatul cu Polonia, în contextul formatului Visegrad Plus. Avem o simetrie de interese cu Polonia, ei sunt preocupaţi de Marea Baltică şi vecinătatea estică, şi noi vrem stabilitate la Marea Neagră, dar trebuie să extindem însă cooperarea şi pe "temele mărunte", pe care le-am prezentat de curând împreună cu Raul Rădoi, decizii ce se adresează mai degrabă cotidianului cetăţeanului decât treburilor de stat.

Dan LUCA / Bruxelles

Nou tratat al celor 25

Cu excepţia Marii Britanii şi a Cehiei, liderii statelor membre UE au semnat tratatul fiscal propus de Franta şi Germania şi aprobat pe 25 ianuarie 2012. Tratatul va impune sancţiuni şi restricţii statelor care depăşesc limitele bugetare precizate de tratat. Prevederile acestuia trebuie introduse în Constituţia fiecărei ţări semnatare sau în cadrul legislaţiee echivalente.

Referendumul posibil, anunţat iniţial de Nicolas Sarkozy in Franţa, a fost contramandat. Doar Irlanda, cea care în repetate rânduri a ezitat în adoptarea tratatelor comunitare, va supune materialul populaţiei. Un eventual “Nu” de această dată nu ar fi blocat însă derularea procesului în restul statelor membre.

Dan LUCA / Bruxelles

Ce am de gând să fac pentru România?

Recent prezentam ceea ce am realizat eu pentru România. Voi continua exerciţiul mental, privind spre viitor, întrebându-mă ce am de gând să fac pentru România?

Din nou mă voi referi “extins”, la cele 3 dimensiuni: europeană, naţională şi locală, de data aceasta începând povestea cu…


Europa

Prin intermediul tezei de doctorat am ajuns la concluzia că Uniunea Europeană poate face mult pe palierul educaţional, pentru tineri. Cred în continuare într-un nou program educaţional, deşi până acum 3 comisari europeni cărora le-am prezentat proiectul nu au avut forţa de a-l pune în practică. Sper ca în următorii ani să reuşesc să conving factorii de decizie comunitari că un program care poate genera un milion de mobilităţi europene pe an este pertinent.

Dacă rămânem pe palierul “educaţiei europene”, doresc de asemenea să pun în practică, sau să “înşurubez” în actualele programe, o nouă oportunitate pentru studenţii care urmează curricule corelate cu afacerile europene. Sper să am tăria pentru a convinge că Uniunea Europeană trebuie să aloce fonduri universităţilor pentru “a-şi aduce studenţii” în Bruxelles-ul european pentru o săptămână de prezentări intensive. Totul printr-un ”program umbrelã” co-finanţat de către DG Educaţie şi Cultură.

Voi continua şi în viitor să studiez impactul tehnologiilor contemporane asupra mecanismului decizional comunitar. Rezultatele le voi comunica în permanenţă prin intermediul blogului, dar şi prin intermediul articolelor de presă, sperând că tot mai mulţi colegi să fie interesaţi de găsirea metodelor pentru o Europă mai eficientă şi mai transparentă.


România

Două dimensiuni mă preocupă în viitor din punct de vedere al României. Voi continua să creez structuri de dezbateri pentru a găsi soluţii prin care România să fie calibrată la structura comunitară. Efectele acestui mecanism: consolidarea României ca a 7-a putere politică europeană, o mai bună absorbţie a fondurilor europene, o mai bună dezvoltare a României şi implicit o mai bună calitate a vieţii pentru români.

Proiectul “Cei 3 milioane de români din Diaspora” mă preocupă. Prin activitatea mea voi încerca să transmit un mesaj că implicarea (chiar şi cea politică) este necesară. Se pot înfiinţa centre sociale în Diaspora, cu legături pe structurile locale româneşti, se pot dezvolta media care să fluidizeze comunicarea între România şi afară. Se pot realiza proiecte fantastice pentru români!


Cluj

Doresc să deschid şi mai mult fereastra de oportunităţi pentru concetăţenii mei. Cred că se poate realiza conexiunea reală cu capitala comunitară prin deschiderea Reprezentanţei Permanente a Clujului la Bruxelles şi sper să am tăria de a convinge decidenţii locali că Europa este o oportunitate, în special la Cluj.

Pregătesc deja unele cursuri despre Bruxelles-ul european şi studenţilor de la Cluj. Sper ca în următoarele luni să găsesc oportunitatrea de a le prezenta celor de la Universitatea “Babeş-Bolyai”, căci cerere există la cel puţin 4 facultăţi: studii europene, ştiinţe politice, drept şi ştiinţe economice.


În ultimii 20 de ani m-am implicat în proiecte cu România, în special pe palierul neguvernamental. De câţiva ani am reuşit accelerarea relaţionării şi pe culoarul politic, numindu-l simbolic pre-guvernamental. Sper ca viitorul să îmi dea posibilitatea să prestez activităţi şi din interiorul sitemului politico-administrativ românesc sau comunitar.

Dan LUCA / Bruxelles

Mai mult de 10% plecaţi

Rezultatele recensământului au fost intens mediatizate, nu intenţionez să le reiau, dar vreau să subliniez procentul de peste 10% al românilor care traiesc în Diaspora. Directiva europeană după care sunt realizate toate “numărările” europene de persoane a impus pentru prima dată României ca la recensământ să ia în calcul populaţia din afara graniţelor ţării.

Cifrele celor plecaţi nu sunt însă 100% exacte, cei plecaţi de mai puţin de 12 luni, nefiind adăugaţi. Oricum, răspunsurile rudelor şi ale vecinilor sunt discutabile, după ce în timpul perioadei de recenzare au existat tot felul de comentarii cu privire la persoane care încercau să-i convingă pe respondenţi să spună că rudele lor din străinătate au plecat de mai puţin de un an şi pentru doar câteva luni. O altă cauză care denaturează rezultatele este estimarea conform căreia un milion de români sunt plecaţi de multă vreme cu toată familia, astfel încât n-a avut cine să-i declare, după cum precizează INS.

În prezent, oficial, 901.435 de români sunt în Spania şi încă aproape 900.000 în Italia. Neoficial, numărul românilor din peninsulă este de peste 1,1 milioane.

În aceste condiţii cum să “renegi“ românii din Diaspora? ... când numărul lor trece bine de 2 milioane. Părerea şi implicarea lor contează, iar princiipiile greşite care îi condamnă că au plecat trebuie eliminate.

Dan LUCA / Bruxelles

Legitimitate sferei publice europene

Foarte interesantă cartea “Construirea democraţiei la fontiera spaţiului public european”, semnată de Daniela Piana, prin care autoarea încearcă să identifice fundamentele juridice ale sferei publice europene.

Îmi permit să citez unele paragrafe, care mi s-au părut relevante pentru cercetarea pe care o desfăşor despre dilemele comunicării Uniunii Europene:

- Limbajul natural şi bunul-simţ înţeleg prin spaţial public un loc fizic în care este îngăduit accesul tuturor şi în interiorul căruia sunt garantate vizibilitatea şi interacţiunea subiecţilor participanţi.

- Sfera publică este un loc în care se aplică o metodă democratică de soluţionare a problemelor colective. Argumentele care se schimbă se formează în respectul eticii discursului.

- Se vorbeşte despre legitimare, înţelegând-o ca un “proces sociologic” plasat între putere şi societate.

- Legitimitatea ordinii politice reprezintă una dintre temele de foarte mare importanţă în tradiţia gândirii occidentale.

- Parte a legitimitaţii democratice derivă din delegarea electorală care raportează cetăţenii statelor membre la reprezentanţii lor naţionali, care, la rândul lor, alcătuiesc Consiliul European şi Consiliul de Miniştri.

- Legitimarea Europei politice a fost influenţată de definiţia “democraţiei” pe care Uniunea a construit-o în interiorul unui discurs mai amplu, axat pe legitimitatea puterii politice transnaţionale.

- Cetăţenia europeană ne situează la un nivel supranaţional, în timp ce Uniunea Europeană nu face acest lucru.

- Tema diversităţii traversează discursul politic european.

- Modelul de democraţie europeană încearcă să propună o versiune nouă de guvernare, în care structurile statului naţional sunt controlate de societatea civilă transnaţională.

- Participarea la procesul de producere a normelor care se desfăşoară în spaţiul public depinde de cunoaşterea gramaticii discursului de care dispun indivizii, grupurile, organizaţiile.

- Organizaţiile non-guvernamentale sunt concepute ca o sursă de legitimitate politică. Ele elaborează argumentaţii (advocacy coalitions) şi grupează cererile şi preferinţele care provin de jos în sus. Mai mult, constituie un element de echilibrare a puterii politice a guvernelor, cu atât mai mult cu cât sunt apte să instaureze forme de accountability la nivel transnaţional.

Dan LUCA / Bruxelles

Ce am făcut eu pentru România?

Foarte interesantă ideea prietenilor de la Forbes România de a întreba o serie de personalităţi locale ce au făcut pentru România. Fără să vreau, aproape instantaneu, mi-am pus şi eu aceeaşi întrebare. Iar pentru a aduce o notă de originalitate, voi aborda chestiunea pe 3 paliere: clujeni, români şi europeni. Deci ce cred că am făcut eu pentru…

Clujeni?

În periaoda 1993-1997 am coordonat activitatea Asociaţiei Studenţilor Europeni (AEGEE) de la Cluj, organizând evenimente care relaţionau studenţii clujeni de Uniunea Europeană reală prin intermediul conferinţelor, seminariilor, universităţilor de vară. Sute de tineri români au simţit că UE este ceva mai mult decât ce ni se spunea la televizor. M-a bucurat enorm că prin intermediul unui eveniment organizat în primăvara lui 1997 am reuşit să aduc primii eurodeputaţi la Cluj.

În 1996, am înfiinţat “Casa Europei” la Cluj, o organizaţie care încă de la început şi-a fixat ca principal obiectiv realizarea unei legături între comunitatea locală clujeană şi factorii de decizie de la Bruxelles. Studiul din 2003 despre impactul extinderii UE asupra Clujului a arătat încă de atunci avantajele şi oportunităţile contemporanităţii, printr-un proiect realizat de clujeni pentru clujeni. Şi asta facem în continuare de mai bine de 15 ani de la înfiinţare.

Români?

Gândesc româneşte, chiar dacă de 15 ani trăiesc în capitala Europei. În 2003 am înfiinţat Clubul „România-UE” Bruxelles, o platformă a românilor din Bruxelles-ul european. Studiul realizat în 2006 despre „Imaginea României la Bruxelles” a fost un proiect prin care România a dat un semnal că doreşte o relaţionare structurată cu Uniunea Europeană.

În 2004 am fost co-fondator al EurActiv-ului în România, o presă tehnică, specializată pe legislaţia europeană, care a ajutat zeci de mii de români, şi România în general, de a înţelege canalele afacerilor europene, atât în timpul negocierilor, cât şi ca România, stat membru.

În 2008 am lansat un mesaj public de relaţionare a românilor din Diaspora cu politica din România. De peste 4 ani, împreună cu colegii mei de la PSD Bruxelles, încercăm să găsim soluţii practice pentru ca românul din Diaspora să aibă o voce în politica din ţara de origine.

De peste 4 ani „populez” un blog în care explic zilnic românilor cum se vede România din Bruxelles-ul european şi ce se poate face pentru o mai bună înşurubare a sistemului românesc la dimensiunea comunitară, spre avantajul cetăţenilor români. Iar pentru ca ideile să fie şi mai structurate, de aproape 3 ani, sub egida GrupRomânia încercăm să identificăm direcţia de evoluţie a sistemului românesc pentru o mai bună ancorare în politicile europene.

Europeni?

Contribui de 11 ani la proiectul EurActiv, care are ca menire o transparenţă a sistemului decizional comunitar, iar de vreo 15 luni am onoarea de a coordona birourile EurActiv din 15 capitale europene.

După obţinerea doctoratului, am dezvoltat un curs despre „Tehnicile de comunicare UE” pe care îl predau studenţilor din Bruxelles, Italia şi România.

Am scris 3 cărţi despre Uniunea Europeană şi dilemele sale contemporane, şi alte peste 1.000 de articole publicate în România şi în întreaga lume. Menirea lor este de a informa, dar şi de a sugera dialogul pe teme legate de cetăţenia europeană.

De câteva luni am lansat un curs intensiv de o zi, prin intermediul căruia ajut pe cei interesaţi să-şi găsească un loc de muncă în Bruxelles-ul european.

Iar pentru că am amintit de politică, am încercat prin candidatura mea din 2009 pentru Parlamentul European să explic cetăţenilor europeni că Uniunea Europeană îşi are un rost, iar pentru cei care doresc cu adevărat să îşi asume responsabilităţi este loc de exprimare.

Şi nu în ultimul rând, am dat Europei 3 copii cu adevărat europeni (tată-român, mamă-olandeză şi toţi născuţi în Belgia).

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Cariere – “Stagii de formare în capitala Europei”

Într-un recent articol publicat de Cariere, am subliniat din nou importanţa practicii în capitala europeană pentru cei care sunt interesaţi de afacerile europene.

În continuare puteţi citi materialul integral:

...........

De câţiva ani am dezvoltat un curs intitulat “Tehnici de comunicare în UE”, pe care îl predau la universităţi din Bruxelles, dar şi masteranzilor din Gorizia (Italia) sau din Bucureşti. E o mare plăcere să întâlneşti studenţi pasionaţi de studiile europene, chiar dacă majoritatea dintre ei nu au fost încă în capitala Europei.

O idee pentru liderii politici europeni: lansaţi un program european în care orice universitate care oferă cursuri despre istoria UE, instituţii comunitare sau politicile europene să poată “să îşi aducă studenţii” în Bruxelles-ul european pentru o săptămână de prezentări intensive. Agenda nu trebuie să includă doar clasicele vizite la Parlamentul European sau Comisia Europeană. Arătaţi-le tinerilor europeni cum sunt reprezentate la Bruxelles statele şi regiunile, sub ce formă îşi prezintă interesele corporaţiile şi grupurile de interese, care sunt abordările corespondenţilor de presă.

În România sunt zeci de facultăţi de studii europene, dar nu am auzit de nici o programă universitară în care studenţii lucrează măcar câteva zile la Bruxelles. Poate prin astfel de iniţiative academice putem să dezvoltăm şi noi un adevărat mecanism “reality EU”, iar, în timp, să avem resurse umane suficiente pentru a avea o adevărată prezenţă românească în capitala Europei.

Observ tot mai mult tendinţele de “specializare-dublă” în cadrul învăţământului superior: e timpul ca “ştiinţa” afacerile europene să se combine cu alte specializări, precum ştiinţele comunicării. Este pe aceeaşi linie cu oferta celor de la Gorizia (comunicare şi afaceri europene), dar şi pe ideea MBA-ului de la UBI (pregătirea specialiştilor în administrarea afacerilor, dar şi în lobby-ul european).

Consider că un curs despre tehnicile de comunicare europeană trebuie să atingă o paletă largă de subiecte, plecând de la înţelegerea temeinică a unor noţiuni ca sfera publică, identitatea şi valorile europene, istoria politicii de comunicare a UE, diplomaţia publică şi bineînţeles despre sursele de informare şi mijloacele de comunicare în UE. Pe lângă înţelegerea teoretică a tehnicilor de comunicare ale UE, practica desfăşurată la Bruxelles este indispensabilă, aşa cum au înţeles multe universităţi de renume din statele membre.

Un stagiu de pregătire în cadrul unei organizaţii ajută mult un candidat în competiţia pentru obţinerea unui job. Subiectul stagiilor este şi la Bruxelles de actualitate, unde existã tineri care au efectuat şi până la 5-6 stagii deja (unele chiar neplătite). Deşi pretenţiile iniţiale sunt mari, având în vedere cererea şi oferta se poate spune că este multă forţă de muncă in capitala comunitarã, calificată, dar şi ieftină în acelaşi timp. Bătaie mare se dă la intrarea pe piaţă Bruxellesului european care oferă atât de multe şanse de promovare şi dezvoltare pentru cei care găsesc în timp nişa favorabilã.

Tinerii, un potenţial atât de valoros, dar nu întotdeauna cu experienţă practică suficientă la finalizarea studiilor, au nevoie de o “întâlnire” reală cu ceea ce înseamnă domeniul în care doresc să lucreze.

Există programe de practică în cadrul instituţiilor europene, de multe ori bine plătite pentru un tânăr fără prea multă experienţă, însă să fim sinceri, nu poate fi loc pentru toată lumea. Să nu uităm însă celelalte entităţi din capitala comunicare care îşi desfăşoară activitatea în afaceri europene – grupuri de interese, organizaţii neguvernamentale, reprezentanţe regionale, firme de consultanţă sau think-thank-uri, şi care sunt o variantă foarte interesantă de a înţelege cum merg lucrurile la centru.

Dan LUCA | Bruxelles

Elitele şi rolul în societate

Interesant materialul publicat de Wall-Street, în care este precizat cã "elitele au rolul social de a depozita practicile şi cunoştinţele fără de care o societate nu poate funcţiona". Contribuţia acestor persoane bine pregătite în domeniile în care s-au implicat şi s-au perfecţionat este soluţia pentru redresarea în sectoarele respective. Avem atât de multe astfel de exemple, însă nu este suficient.

Trebuie încurajată manifestarea valorii! Este necesară crearea cadrului în care elitele să se poată manifesta şi totodată cadrul în care pe modelele lansate de acestea să se poată dezvolta noi proiecte.

Elitele însã trebuie sã conştientizeze cã este nevoie de responsabilitate sustenabilã. Nu doar aruncând din când în când idei în stânga şi dreapta se ajunge la schimbarea în bine a societãţii!

Dan LUCA / Bruxelles

Cum sunã viitorul UE?

Scriam acum câţiva ani despre realizările Uniunii Europene, şi iată că acum, în momente de criză pentru zona euro, dar şi pentru statele non-euro, se discută problemele care ar putea transforma radical această construcţie.

Un recent material publicat de FP România, schiţează eventualele scenarii viitoare – “Statele membre rămân laolaltă, dar Uniunea se recalibrează în jurul eurozonei. În interior va fi mai multă integrare, dar la nivel interguvernamental. Ceilalţi trebuie să respecte deciziile marilor puteri europene”.

Cum spuneam, vocile marilor puteri europene vor cântări mult şi în deciziile luate de acum înainte.

Dan LUCA / Bruxelles

De la avatarele integrării la strategiile dezvoltării

Ziarul Făclia a publicat zilele acestea două materiale interesante legate de dezbaterile sub titlul “România, încotro?”, susţinute de Vasile Puşcaş în cadrul unei conferinţe organizate recent la Cluj.

În prima parte Puşcaş vorbeşte despre starea economiei româneşti, în raport cu celelalte state membre UE. Deşi din 2008 până în prezent România a decăzut mult în majoritatea clasamentelor, fostul negociator recunoaşte că ţara este într-o situaţie de criză, de anormalitate, însă îşi păstrează optimismul în ceea ce priveşte viitorul - “dacă avem un pic de minte atunci să reconstruim proiectul de România. Pentru că eu nu cred, aşa cum merg unii bocitori pe la tot felul de microfoane, că România nu mai are şanse, că România este afundată în aşa fel că nu-şi mai poate reveni. Fireşte, sîntem într-o situaţie de criză economică, şi n-aş putea să încep decît cu o radiografie a stării economice şi sociale din România”.

Al doilea articol explică de ce este întemeiată afirmaţia diplomatului francez care spunea recent despre România “aţi ajuns la o stabilitate de cimitir, pentru că sunteţi la un nivel foarte jos. Este stabilitate în sensul că nimic nu mai mişcă”.

Nu vreau să descurajez pe nimeni, însă dacă Vasile Puşcaş a pus o etichetă atât de dramatică României, se pot trage concluzii că situaţia ţării este cu adevărat gravă. Iar lucrurile trebuie să evolueze!

Dan LUCA / Bruxelles

Microsoft – 15 ani în România. La Bruxelles.

Săptămâna aceasta am participat la un eveniment foarte interesat, organizat de către Microsoft la Bruxelles şi care a avut ca motto “Aniversarea a 5 ani de la aderarea României în Uniunea Europeană și a primilor 15 ani ai Microsoft în România”. Foarte bună intervenţia Directorului General Microsoft România (Ronald Binkofski); care a menţionat potenţialul fantastic de dezvoltare pe care îl are România, în special în domeniul ICT. S-a avansat chiar o ciftă – creştere 50% în următorii 3 ani a acestui sector.

Mă bucur foarte mult că pe palierul ICT-ului şi a inovaţiei funcţionează foarte bine relaţionarea „instituţii româneşti – românii din instituţii comunitare – oameni de afaceri”, toate sectoarele fiind implicate în dezbaterea recentă de la Bruxelles.

Microsoft România nu este la primul eveniment prin care se „aduc semnale naţionale” la Bruxelles, seminarul organizat în 2010 fiind de asemenea de mare impact.

Felicitări echipei Microsoft pentru activitatea pe care o desfăşoară atât în România, cât şi la Bruxelles! Echipele Microsoft, pe care le-am întâlnit în ultimul an şi la Berlin, Madrid, Varşovia sau Roma, mi-au lăsat de fiecare dată o foarte buna impresie.

La Mulţi Ani Microsoft România!

Dan LUCA / Bruxelles

Van Rompuy's Second Mandate. EU Visibility.

Introduced by the new Treaty of Lisbon, the Council has a president for 2.5 years – extendable for another 2.5 years. As the first ever president of the Council, Herman van Rompuy is almost at the end of his first term and is likely to be reappointed for a second term, according to the Guardian.

This reappointment is not widely covered in the media; moreover it is much in the shadow – and not too visible to the EU citizens. We notice that when we elect national presidents, especially by popular vote, that this has huge coverage across the borders and it catches the interest of citizens all over Europe.

Let's take France, where Sarkozy takes up the challenge to be re-elected in April. Not only the French are invested and interested in this – throughout Europe people are interested and knowledgeable about the upcoming elections and Sarkozy's opponents. EU citizens are connected in a way that is never matched by politicians or policymakers from an EU level.

Even the elections in the United States seem to be of more interest to the people in the EU, than the reappointment our European President. Although Van Rompuy might be more visible than Baroness Ashton, he is not nearly as visible as Hillary Clinton or even Europe's national leaders, like 'Merkozy'.

I hope that the EU will put a lot of practical effort in their work on transparency and connecting the EU citizens for the elections of the European Parliament, and implicitly the president of the European Commission, in 2014 – following France's great example and momentum.

Dan LUCA / Brussels