Does European defence go through Africa?

We are now quite at easy on the topic of a possible European Defence and it seems that this construction will dominate the political agenda over the coming years.

Some premonitions on this subject:

Ø  European defence will be built, in particular, on the reactivation of the Franco-German partnership, which was so politically well-drafted by the recent Treaty of Aachen;

Ø  The German Chancellor will most likely take over the Presidency of the European Council, and a Frenchman will have the honour of being the European Commissioner (Vice President) on the Defence Portfolio. We will presumably rely on Michel Barnier, EPP (favourable context if Macron's MEPs will join the new EPP), former European Commissioner for 10 years and the current Brexit negotiator;

Ø  European patriotism will converge with the label "Made in the EU", especially when we refer to the European production of security systems;

Ø  European defence policy will develop as a complementarity to NATO, especially geographically. Where is NATO not present? In Africa ...

Ø  The defence policy will also attempt to respond to other complex issues such as migration or development policy;

Ø  Through coordination on the African continent, the EU can become a more important player in African politics and the economy. Let us not forget the colonial past of some European countries, but also the current competition with the US and China;

Ø  The current debate on the future of the EU can also incorporate an approach to future EU-Africa relations. We will probably find this topic on the Strategic Agenda after the Sibiu Summit.

Dan LUCA / Brussels

Apãrarea Europeanã trece și prin Africa?

Vorbim cu mult calm acum despre o posibilã Aparare Europeanã și se pare cã aceastã construcţie va domina agenda politicã din urmãtorii ani.

Câteva premoniţii pe acest subiect:

Ø  Apãrarea Europeanã se construiește în special pe reactivarea parteneriatui franco-german, așa de bine creionat politic prin recentul Tratat de la Aachen ;

Ø  Cancelarul german va prelua cel mai probabil presedinţia Consiliului European, iar un francez va avea onoarea sã fie comisarul european (cu rang de vicepreședinte) pe portofiliul de Aparare. Cel mai probabil ne vom baza pe Michel Barnier, EPP (context favorabil dacã eurodeputaţii lui Macron vor intra în noul EPP), fost comisar european timp de 10 ani și actualul negociator Brexit ;

Ø  Patriotismul european va converge prin eticheta "Produs în UE", mai ales când ne vom referi la producţia europeanã a sistemelor de securitate;

Ø  Politica de apãrare europeanã se va dezvolta ca o complementaritate la NATO, în special geografic. Unde nu este NATO ? În Africa…

Ø  Politica de aparare va încerca sã dea raspuns și la alte subiecte complexe, precum migraţia sau politica de dezvoltare ;

Ø  Printr-o coordonare pe continentul african, UE poate redeveni un jucator mai important în politica și economia africanã. Sã nu uitãm trecutul colonial al unor ţãri europene, dar și concurenţa actualã cu SUA și China;

Ø  Dezbaterea actualã pe subiectul viitorului UE poate sã încorporeze și o abordare asupra relaţiilor viitoare între UE și Africa. Probabil vom regãsi acest subiect în Agenda strategicã de dupã Summit-ul de la Sibiu.

Ø  Africa e fascinantã, am descoperit o parte din continent anul trecut.

Dan LUCA / Bruxelles

Comisie Europeanã cu 7 președinţi?

Ø  Dupã ce Vezii au propus douã persoane pentru funcţia de președinte al Comisiei Europene, am zis cã merge. Așa a fost și în 2014, iar procedura a fost bine gestionatã. Desigur fãrã succes, președintele actual nefiind de la Verzi… Totuși ALDE a exagerat acum, propunând nu mai puţin de 7 nume. Iar de data aceasta liberalii europeni chiar au o sansã realã sã aibã președinţia executivului european. Paradoxal, cred eu, nici unul din cei 7 nu vor primi nominalizarea, ci va câștiga al 8-lea, actualul premier olandez.

Ø  De câteva zile, susţin public propunerea Angela Merkel ca Președinte al Consiliului European. Prezent la o recentã dezbatere, am fost întrebat din ce cauzã actualul cancelar german nu își anunţã candidatura? Rãspunsul este simplu, așa cum îl explicasem și în 2010, datoritã paradoxului de comunicare politicã în alegerea liderilor europeni.  

Ø  Aștept cu mare nerãbdare concluziile Summit-ului de la Sibiu din 9 mai, pe tema Viitorului UE. Cel mai probabil vom avea o Declaraţie, pe axul Bratislava (2017), Roma (2018), iar noutatea va apãrea în introducerea unei Agende Strategice. Fiind un Summit informal, liderii europeni vor discuta aceste concluzii cu prilejul Summit-ului din iunie 2019. Între timp vom cunoaște și rezultatele alegerilor europene, iar un scenariu catastrofã este încã posibil.

Ø  Acum 10 ani am avut curajul de a candida pentru Parlamentul European. Experienţã fantasticã, recomandabilã celor care doresc sã înţeleagã mai bine termenul de realpolitik. În urmã cu 20 de ani oraganizam prima conferinţã a Asociaţiei Studenţiilor Europeni (AEGEE-Europe) în incinta Parlamentului European de la Bruxelles. Subiectul "Education for 2020". Ce frumoase amintiri…

Ø  Încerc sã identific posibile nume ale viitorilor comisari europeni. Președinte, Aparare, Externe, Energie… Dacã nu era scandalul cu Maria Joao Rodrigues cu siguranţã mizam pe dânsa ca nominalizare pentru portofoliul Social, mai ales cã socialiștii potughezi sunt la guvernare. Care credeţi cã este persoana cea mai potrivitã pentru acest portofoliu?

Dan LUCA / Bruxelles

Noii liderii europeni. Dezbateri la Bruxelles.

Anul 2019 este un an atipic din punct de vedere european. Un fel de an olimpic, în care schimbãm componenţa Parlamentului European (prognozã: 60% noi eurodeputaţi), Comisiei Europene și conducerea Consiliului European.

Este normal ca în acest context, instituţiile, corporaţiile, federaţiile industriale, dar și ONG-urile încearcã sã anticipeze principalele tendinţe, sã identifice modalitãţile de interacţionare cu noii lideri.

Am avut deosebita plãcere sã îmi prezint opinia în numeroase prezentãri sau dezbateri despre posibile scenarii dupã alegerile din mai 2019 sau despre cum politicile sectoriale se vor regãsi pe agenda viitoarei Comisii Europene.

Vreau sã felicit pentru profesionalismul de care au dat dovadã în interacţia din ultimele sãptãmâni: Secretariarul General al Comisiei Europene (dezbaterea – Perspectives of European Elections 2019), AmCham EU (2019 EU Elections: Poll, Projections and Possible Scenarios), World Employment Confederation (Priorities for the next European Commission), The Coalition for Energy Savings (How Climate and Energy Policies can be a topic for the European Elections 2019), EURIMA, Solidar și FEAM – Federaţia Europeanã a Academiilor de Ştiinţe Medicale.  

Dan LUCA / Bruxelles

Cine sunt viitorii lideri ai Comisiei Europene?

Acum câteva zile argumentam necesitatea prezenţei Angelei Merkel ca președinte al Comisiei Europene. Permiteţi-mi sã nuanţez. Actualul cancelar german trebuie sã ocupe poziţia de vârf în ecosistemul instituţional european, dar existã o fereastrã de oportunitate ca cea mai puternicã instituţie de la Bruxelles sã fie cu adevãrat Consiliul European. Iar dacã ai un lider puternic, respectat, ajutã și la întãrirea legãturii instituţionale cu decidenţii din capitalele UE.  

Dacã Angela Merkel preia Consiliul European, cum va arãta viitoarea Comisie Europeanã?   

Sã recapitulãm contextul actual:

Ø  Temele de actualitate la nivel european sunt: schimbãrile climatice, apărarea europeană, justiția socială, echilibrul între sexe, campionii industriali, bugetul euro, Spitzenkandidaten, UE mai democratică, viitorul UE, viziune pe termen lung, lideri UE;

Ø  Nouã polarizare a eurodeputaților / candidaților: Pro / Anti UE;

Ø  Instituții - schimbare în putere / vizibilitate: Consiliu – politic (mai mult COREPER 2), Comisia – tehnic (axat pe COREPER 1);

Ø  PPE și PSE nu vor avea majoritatea deputaților europeni în Parlamentul European, iar ALDE va juca un rol important de data aceasta;

Ø  Pentru siguranţa unui mandat de 5 ani, Verzii vor intra și ei in Coaliția pro-europeană la putere: EPP-PES-ALDE-Verzi;

Ø  Portofoliile de influență ale comisarilor europeni acordate membrilor Coaliției Pro-Europene (restul marginal - vezi Navracsics, FIDESZ, 2014).

Sã speculãm asupra unor posibile nume de viitori lideri la nivelul Comisiei Europene :

Ø  Președinte : Mark Rutte, olandez, ALDE, actualul premier olandez ;

Ø  Portofoliu Externe : Martin Schulz, german, PES, partidul sãu din Germania (SPD) este în coaliţia de guvernãmânt cu CDU-ul lui Merkel, și este fost președinte al Parlamentului European timp de 5 ani ;

Ø  Portofoliu Aparare : Michel Barnier, francez, EPP (context favorabil dacã eurodeputaţii lui Macron vor intra în noul EPP), fost comisar european timp de 10 ani și actualul negociator Brexit ;

Ø  Portofoliu Energie : Claude Turmes, luxemburghez, Verzi (la guvernare în Luxemburg), foarte influent eurodeputat pânã acum câteva luni, în prezent ministrul Energiei ;

Ø  …și o confirmare din România: Rovana Plumb, apropiatã de președintele PSD, fost eurodeputat și actual Ministru al Fondurilor Europene.

Dan LUCA / Bruxelles

Who are the future leaders of the European Commission?

A few days ago I was arguing that Angela Merkel should be the next President of the European Commission. Let me elaborate further on this idea. The current German Chancellor must occupy the top position in the European institutional ecosystem, but there is a window of opportunity that shows that the strongest institution in Brussels is actually the European Council. And if we have a strong, respected leader, it also helps to strengthen the institutional link with the national EU Governments.

If Angela Merkel takes over the European Council, who will be the most powerful European Commissioners? 

Let's have a look at the current context:

Ø  Hot topics at European level are: climate policies, European defence, social justice, gender balance, industrial champions, Euro budget, Spitzenkandidaten, EU more democratic, Future EU, long term vision, EU leaders;

Ø  New polarisation of MEPs/candidates: Pro/Anti EU;

Ø  Institutions - change in power/visibility: Council – more political, EC – more technical;

Ø  EPP & PES will not have a majority of MEPs, ALDE will play an important role this time;

Ø  For the safety of a 5-year mandate, the Greens will also join the pro-European Coalition in power: EPP-PES-ALDE-Greens;

Ø  Influential portfolios of European Commissioners to the Pro-European Coalition members, the rest is marginal – as can be seen from Navracsics, FIDESZ, in 2014.

Now let's speculate on possible names of our future leaders at the level of the European Commission:

Ø  President: Mark Rutte, Dutch, ALDE, current Dutch prime minister;

Ø  External Relations portfolio: Martin Schulz, German, PES, his German party (SPD) is in the ruling coalition with Merkel's CDU, and he has been President of the European Parliament for 5 years;

Ø  Defence portfolio: Michel Barnier, French, EPP (favourable context if the MEPs of Macron will join the new EPP), former European Commissioner for 10 years and current Brexit negotiator;

Ø  Energy portfolio: Claude Turmes, from Luxembourg, Greens (in the Government in Luxembourg), very influential MEP until a few months ago, now Minister of Energy;

Ø  ... and a confirmation from Romania: Rovana Plumb, a person which is close to the PSD President, a former MEP and current Minister of European Funds.

Dan LUCA / Brussels

Impresii din capitala Președinţiei UE

Prin intermediul acestui blog, încerc sã prezint și impresii despre orașele și sistemele pe care le vizitez, fie cã sunt din România (Bucuresti, Cluj, Sibiu), alte destinaţii europene (Paris, Berlin, Roma, Madrid, Londra, Varșovia) sau pe alte continente (SUA sau Africa).

Acum vreo 20 de ani am trait un an în capitala României (anul de graţie 2000) și îmi face o deosebitã plãcere sã revin periodic. Este o adevãratã bucurie sã interacţionez cu cei care lucreazã în mediul instituţional, academic sau al consultanţei, dar apreciez – poate prea tare – puterea bucãtãriei românești și forţa teatrului românesc. Iar când sâmbãtã seara, în inima Bucureștiului, la un preţ de 5 euro biletul, ai onoarea de a urmãri actori trecuţi și pe la Hollywood, înţelegi mai bine potentialul cultural românesc.

În București ai timp sã te actualizezi cu informaţii despre cotidianul românesc de la taximetriști. Cursele de 8km, deci cam 45 de minute în limbaj de București, îţi dau prilejul sã afli ce politicieni prind la populaţie (surprizã, nu prea mulţi), cum merge investiţia în infrastructurã, cum se mai fac afaceri reale în România și – desigur – cum Uberul agaseazã sectorul de transport public, dar și cum dã posibilitate studenţilor sã aibã un venit suplimentar…

Dan LUCA / înca la București

 

București – destinaţie academicã în creștere

Încã din 2011, de douã ori pe an, vin în Bucuresti pentru a conferenţia la SNSPA. Sãptãmâna aceasta am avut plãcerea sã interacţionez cu masteranzii de la Facultatea de Comunicare și Relaţii Publice. Tema abordatã, “Public Opinion in the EU”, a trezit mare interes, mai ales în an electoral european.

Nivelul de pregãtire al masteranzilor este excelent, comparativ cu cel din Bruxelles, Leuven sau Anvers.

M-a surprins plãcut și internaţionalizarea treptatã a masterului din punct de vedere al studenţilor. Acum 25% dintre cei care urmeazã cursul sunt de alte naţionalitãţi decât româna, fiind nãscuţi în Franţa, Belgia, Ucraina sau Nigeria.

Dan LUCA / București

Politica europeanã – de rasã şi de clasã...

1)    Acum câteva sãptãmâni, lansam ideea ca viitorul preşedinte al Comisiei Europene sã fie Angela Markel. Reacţiile au fost fantastice, dar totuşi unii prezentau contra-argumente: ca e o greşealã tacticã, cã are o vârstã, cã e obositã, cã riscã sã îşi distrugã cariera... Totuşi, dacã punem în balanţã istoria construcţiei europene, şi chiar supravieţuirea proiectului european, cu posibilul eşec al unui lider politic, discuţia e irelevantã. Cred însã cã aceastã candidaturã nu se va face publicã decât dupã alegerile europene din mai şi asta din douã motive principale: Merkel nu a intrat în competiţia Spitzenkandidat şi – mai ales – datoritã paradoxului de comunicare politicã în alegerea liderilor europeni (prezentat încã din 2010).

2)    Referitor la Spitzenkandidat... s-a pierdut o ocazie enormã de a conecta politica europeanã cu cetãţenii. Partidele politice europene nu s-au ridicat la nivelul şansei istorice acordate, pulverizând procesul alegerilor primare. În 2010 am crezut împreunã cu lideri precum Martin Schultz cã suntem pe direcţia bunã, iar în 2016 discutam la concret despre finanţatea alegerilor primare europene din 2018, dar totul s-a nãruit. Alegeri primare ratate echivaleazã cu subminarea Spitzenkandidat-ului.

3)    Presedinţele Franţei, precum un think tank european, a lansat un nou mesaj despre viitorul UE. Conform celor stabilite prin strategia Tratatului de la Aachen, Germania s-a grãbit sã susţinã propunerile ţãrii partenere. De urmãrit însã care e narativa între Summit-ul de la Sibiu din 9 mai şi Conferinţa pentru Europa de la sfârşitul anului.

4)    Reinterez mesajul de acum 9 luni, eurodeputaţii lui Merkel şi cei ai lui Macron se vor regãsi cel mai probabil în acelaşi grup politic dupã 1 iulie 2019, un fel de EPP 2.0.

5)    Nu am nici o emoţie în a afirma cã eurodeputaţii FIDESZ se vor alatura grupului ECR în urmatoarea legislaturã. Sã nu uitãm cã înca din iunie 2014 Viktor Orban, alãturi de David Cameron, s-a opus unei direcţii politice europene cu Juncker preşedinte al Comisiei Europene.

6)    În toamna trecutã prezentam o nouã polarizare a viitorului Parlament European, pe axul pro şi anti-european. Exact aceasta teorie e susţinutã acum în bazinul electoral polonez.

7)    Povestea cu negociatorul mic între douã puteri mondiale reapare. Pânã acum câţiva ani aveam Serbia care ajuta relaţionarea UE-Rusia, chiar şi Republica Moldova pulsa veleitãţi de intermediar. Acum, cine reapare cu aceeaşi teorie? Lukashenko din Belarus… Cel care la moartea lui Boris Yeltsin, în 2007, venea cu idea unei confederaţii ruso-belaruse cu el preşedinte. Sã clarificãm, UE şi Rusia nu au nevoie de ţãrişoare micuţe sã le asigura relaţionarea. Germania preia treptat rolul, fiindcã poate…

Dan LUCA / Bruxelles