Am
acordat cu mare plăcere un
interviu prietenilor de la Cluj24. Dacă sunteți interesați de politica
europeană, dar și de dezvoltarea României, vã recomand să îl parcurgeți.
Dan Luca este un clujean, expert în politici
europene, care trăiește de peste 20 de ani la Bruxelles. Acesta a acordat un
interviu pentru Cluj24 în care a arătat care sunt beneficiile aderării României
la UE, cum este perceput Cluj-Napoca la nivel european și ce ar trebui să facă
autoritățile de la București pentru ca România să joace un rol mai important în
Uniunea Europeană.
Rep: Cum se vede România de la Bruxelles, la 15 ani de la
aderarea la UE, în 2007?
D.L: În primul rând, ne bucurăm că România este în UE după
15 ani și mai ales războiul din Ucraina ne arată că e bine să alegi părțile și
să stai cu câștigătorii. România a ales corect în anii 90, fiindcă a fost un
proces de durată pentru a intra în UE. Bineînțeles, sincronizat foarte bine și
cu aderarea la NATO. În momentul de față, suntem în clubul european și în
clubul NATO, ne simțim în acest sistem al securității și al prosperității
economice și e bine unde am ajuns. Războiul din Ucraina și chiar pandemia ne-a
arătat că e bine să joci într-un club adevărat, cu responsabilități, în care și
România trebuie să-și asume responsabilități.
Rep: Au fost mai multe avantaje decât dezavantaje în
cazul aderării la Uniunea Europeană?
D.L: Bineînțeles, a fost un avantaj global. În primul rând,
acest avantaj de a fi în partea pro-europeană și vestică a societății. Care ar
fi fost șansa sau opțiunea, să zic așa, dacă nu aderarea?
Anumite țări, care au avut o șovăială, inclusiv Ucraina,
inclusiv Moldova, vedem în ce situație au ajuns în momentul de față. Veți spune
bun, da, România nu a fost membră a Uniunii Sovietice.
Dar țările baltice au fost membre ale Uniunii Sovietice,
au intrat în UE chiar mai repede decât România și se simt mult mai în siguranță
acum. Sau, putem să spunem, cã nu puteam sã anticipãm că va începe un război.
Bineînțeles, nu știam și nu cred că nici ucrainienii nu
credeau că va fi o invazie a țării lor de către ruși. Dar ai ajuns la o
realitate pragmatică și de multe ori o întorci foarte greu. De aici importanţa
viziunii de țară.
De multe ori par cuvinte banale, goale, ce vrei să faci
cu țara ta?
Clasa politică are o responsabilitate enormă și o
responsabilitate de a duce țara într-o direcţie clarã, de a crea un sistem de
pace și prosperitate pentru cetățeni.
Aderare, dar și integrare ?
Rep: România a aderat în 2007 la UE, dar s-a integrat
complet în UE sau mai avem încă mult pentru a fi o integrare de fond nu numai
de formă?
D.L: Încă avem anumite mecanisme precum o țară în curs de
aderare, dar avem și mecanisme foarte bune. Din punct de vedere instituțional,
avem eurodeputați, avem o mie de funcţionari europeni, cel puțin, care lucrează
la Comisia Europeană.
Activăm ca stat membru din punct de vedere instituțional,
avem legislația europeană pe care am implementat-o în România, tot acquis-ul
comunitar pe care l-am negociat. Ca mentalitate, am putea face mult mai mult.
Cred că noi ne izolăm de multe ori.
Chiar mai mult decât credem că alții vor să ne izoleze la
periferia Uniunii Europene. A integra o țară este un proces foarte complex, de
durată, în care nu doar instituțiile trebuie să facă acest lucru ci și
alte părți ale societății românești.
În același timp, nu este doar voința politică, este și un
lucru tehnic. Ne place sau nu, e o problemă de legislație, de armonizări în
care sunt dosare foarte tehnice și trebuie să ai oameni foarte pregătiți.
Doar în perioada de aderare la UE, care este un volum de
munca mic comparativ cu ceea ce înseamnă statutul de membru, aveam 500 de
euroconsilieri, sub coordonarea profesorului Vasile Pușcaș, care au dus practic
și tehnic România în UE.
Fără acel țesut tehnic de negociere nu se puteau deschide
și închide acele capitole și să ajungem să avem Tratatul de aderare și să intrăm
în UE.
Rep: Ce mai lipsește României din punct de vedere al
mentalității omului de rând, pentru că există un curent ultranaționalist care începe
încet încet să apară mai pregnant la suprafață. Și există chiar și voci care
solicită, după modelul britanic, și susțin Roexit. Cât de periculoase sunt
astfel de atitudini?
D.L: Suntem într-o societate democratică și fiecare are o
opțiune și poate să își exprime dorința. Deci nu e absolut nicio problemă că o
persoană sau mai multe spun ceva despre apartenență, chiar dãca nu ne place.
Este foarte important să existe aceste voci, există și în alte țări, și în Franța,
și în Germania.
Există chiar partide politice, unele chiar reprezentate în
parlamentele naționale. Important este să existe argumente clare.
Sã existe o comunicare realistã pentru a arăta beneficiul
de a activa în acest sistem european.
Am văzut, deja, acum doi ani și ceva în pandemie, o
coordonare europeanã ne-a facilitat accesul la vaccinuri, la tot sistemul de a
ne proteja împotriva unui război pandemic venit de nicăieri.
Am văzut de data aceasta cu Ucraina. Dar sunt și alte
crize pe care le putem anticipa. Chiar o criză economică, despre care pot spune
că ar fi mult mai ușor probabil să o treci ca țară membră a UE, dacă ai o
protecție. Desigur, unii vor profita, sunt anumiți antreprenori politici, dacă
le pot spune, care încearcă să aibă o abordare marginalã, pentru a capta un
electorat izolat.
Nu cred că e o soluție. E, cum am spus, important să existe
voci, important e să existe și realitate și cred că oamenii își vor da seama cu
adevărat ce vocație are România și cã este important să fim în aceste structuri
UE și NATO.
Nucleul dur european
Rep: S-au împlinit 15 ani de la aderare și totuși România
nu este membră a spațiului Schengen. De ce? Care ar fi cauza acestui eșec, până
la urmă al politicii românești. Multe voci afirmă că, din punct de vedere
tehnic, suntem acolo, dar politic, undeva, ceva scârțâie.
D.L: Dacă tragem linie, vedem, de exemplu, Croația care a
intrat în 2013, deci la șase ani după România. Croaţia bate la ușă nu doar cu
Schengenul în 2023 și chiar pentru a adera la zona euro. Parcă ne-am lăsat așa,
un pic pe tânjală după intrarea în 2007, am zis, ok, e bine să fim acolo și
gata, nu mai trebuie să facem nimic. N-am continuat acea abordare de stat
membru, de a încerca să fim puternici și cred că am pierdut anumite oportunități.
Important este să privim viitorul, să vedem ce se poate
face. Cred că aceste dosare sunt foarte importante, și Schengenul și zona euro și
va urma și acea apărare comună. Vor aparea însã tot felul de viteze diferite
ale Uniunii Europene. România doreşte să fie într-o Uniune Europeană mare, dar,
în același timp, și puternică. Dorim, desigur, să fim ca ţarã în nucleul dur
european.
Nefiind în zona Schengen, nefiind în zona euro, ne place
sau nu ne place, riscăm să fim aruncați spre o periferie decizională la nivel
de Uniunea Europeană.
Rep: Practic ne-am văzut cu sacii în căruță, suntem în UE
și nu ne mai interesează, nu mai depunem alte eforturi…
D.L: E o problemă de a înțelege că procesul integraționist
continuă, este de durată. Nu am intrat în 2007 și am rămas acolo și asta este,
ci trebuie să continuăm. Proiectul european continuă.
A fost un nou tratat de la Lisabona, se discută despre o
nouă aprofundare a integrării europene. Se discută despre aceste proiecte
europene care trebuie să continue. Trebuie să continuăm și noi în această direcție,
fiindcă este singura șansă. Dacă noi nu continuăm în direcția respectivă, ne
excludem automat din această structură, ne marginalizăm și devenim niște
frustrați la periferia imperiului.
Dezvoltarea Clujului
Rep: Cum se vede Clujul în Uniunea Europeană de la Bruxelles? Care este
opinia vest europenilor despre Cluj?
D.L: Clujul s-a dezvoltat foarte bine din punct de
economic și din punct de vedere al comunicării externe. Bineînțeles,
infrastructura sportivă și cea culturală au ajutat mult, și mă refer la aceste
festivaluri foarte cunoscute care ajută foarte mult ca imagine.
Clujul are o administrație bună, care este aproape de cetățeni,
care comunică, se văd lucruri palpabile. Este și o dezvoltare asimetrică, dacă
pot să spun. Acești 60.000 de IT-iști au adus o prosperitate mare Clujului, dar
în același timp trebuie să vedem un pic pe termen lung.
Pot să fac o comparație cu Bruxelles-ul, care era un oraș
de provincie, înainte de a gãzdui instituțiile europene.
Venind o sută de mii de oameni pe structura asta a
Uniunii Europene, instituții, sector privat, cu salarii foarte mari, totul s-a
torsionat. Nu înseamnă că toată populația a simțit această prosperitate și cred
că Clujul poate să-și pună niște întrebări foarte puternice din punct de vedere
social.
Există încă anumite categorii, în special cei în vârstă,
care suferă din cauza aceastei dezvoltări, cu preţurile la imobiliare,
servicii, cu aglomerații. Nu spun că e totul pierdut, dar trebuie să vedem
această balanță a Clujului. Dezvoltare economică bună, interacțiune bună cu cetățenii,
dar trebuie să avem grijă de toți cetățenii și trebuie să găsim anumite
proiecte în care îi implicăm pe toți.
Există două Românii
Rep: Clasa politică actuală din România este una realistă,
pragmatică sau una care vine și vinde iluzii europene românilor. Mă refer și la
PNRR, unde se discută de renegociere. Cât ajută PNRR-ul România?
D.L: Eu mă gândesc la România. PNRR era un proiect, un
program de de absorbit în 2021, fiindcă era un proiect de ajutor din cauza
crizei pandemice.
Dacă ne uităm unde suntem, e clar că nu s-a reușit și
l-am birocratizat, la fel ca și toate fondurile europene pentru că avem o
problemă de absorbție.
Cine a fost, că PNL, că USR, că PSD, la Bruxelles lumea
se uită asupra României. Zice, chiar
nu ați găsi un sistem? Problema-i a voastră, a României, nu aveți o capacitate
administrativă și o capacitate de a înțelege astfel de proiecte.
Nu sunt ușoare astfel de situaţii, dar cred că încă mai
avem de învățat din punct de vedere al fondurilor europene și cred că și al
politicilor europene.
Noi vedem foarte mult în Europa doar fonduri europene,
când de fapt sunt practic doi piloni în Uniunea Europeană. Sunt fonduri
europene, foarte importante, și sunt politicile europene care sunt mult mai
importante.
De multe ori din anumite politici europene, cum este cea
de energie, derivă anumite fonduri europene. Noi trebuie să vedem și să intrăm în
aceste subtilități. Este o complexitate europeană, cu o complexitate românească,
trebuie să găsim soluțiile. A negăsi soluție și a găsi vinovați nu ajută cetățeanul.
Acum vreo cinci sau zece ani se zicea că ne trebuie mai
mulți oameni la Bruxelles, că nu este bună comunicarea cu Comisia Europeană.
Adu 50 de oameni la Bruxelles, deschideți sediul unei
instituții româneşti acolo, mutã tot Ministerul Fondurilor Europene la
Bruxelles dacã asta este soluţia. Ești o țară mare, bogată, care are
resurse și investește în resursa tehnică.
Așa cum am spus, investește în funcționari care cunosc
dosarele, investește în oameni care comunică, care înțeleg cum să comunice cu
Comisia Europeană. Uniunea Europeanã este și a ta, ai funcționari, chiar români,
în Comisia Europeană.
Nu pot să înțeleg încă cum mai există două Românii, România
de la București și România de la Bruxelles. Totul trebuie gândit din punct de
vedere integrat, de a găsi soluții, nu de a găsi probleme și vinovați. Cred că
trebuie schimbat un pic și cred că asta ce așteaptă toată lumea, să găsim soluții
practice, să absorbim acești bani așa cum s-au negociat, bine sau rău, și să
demarãm proiectele. A sta în trecut de fiecare dată și a arăta cu degetul cine
a greșit nu va ajuta.
Integrarea Republicii Moldova și Ucrainei
Rep: În integrarea Republicii Moldova și a Ucrainei în UE
s-a făcut un pas înainte. Dar, practic, aderarea se va petrece peste o perioadă
lungă de timp. Este în avantajul României să aibă două țări vecine, membre ale
UE?
D.L: Va lua timp, chiar dacă s-a acordat statut de
candidat nu înseamnă că se deschid negocierile, nu înseamnă că ratifică
aderarea toate țările mâine. E o procedură lungã. Dacă vă uitați și la România,
am intrat în 2007, dar s-au deschis negocierile în 1999, deci aproape 10 ani.
Unii vor zice că ar trebui o procedură accelerată, că e războiul din Ucraina,
dar nu e ușor să negociez cu o țară într un război care va dura probabil câțiva
ani, probabil.
E o situație care încă nu e foarte clară. Interesul României
însã este de a avea Ucraina, de a avea Moldova, de a avea Balcanii în Uniunea
Europeană. Cred că interesul tuturor, a societății europene, este de a avea o
societate integrată complet în Uniunea Europeană, această structură de
coordonare a Europei, Uniunea Europeană, și cred că avem nevoie să dăm o șansă
acestei generații.
Am fost la Tirana, am fost peste tot. Sunt aceiași tineri
care vor sã fie în sistemul european, care au un spirit european.
Europa nu trebuie să piardă această fereastră de
oportunitate, fiindcă a mai pierdut anumite ferestre de oportunitate, cu voie
sau fără.
În anii 90 am fost stagiar la Parlamentul European și era
plin de rapoarte despre Turcia în Uniunea Europeană, era o apropiere care
simțeai că va începe și știm unde am ajuns acum. S-a ezitat, nu au fost numai
ezitări din punct de vedere al unei ţãri mari musulmane, dar și abordări
financiare.
Se gândea că o Turcie în Uniunea Europeană ar duce la
cheltuirea tuturor fondurilor de coeziune spre Turcia. Este foarte bine că
există astfel de discuții acum, ce ar însemna Ucraina în Uniunea Europeană din
punct de vedere al valorilor europene, al fondurilor europene?
Ce ar însemna Moldova, cu ce vin aceste țări, nu numai cu
probleme. Foarte multă lume, în special din Vest, și-a dat seama doar acum ce
face Ucraina din punct de vedere al producției de cereale pentru cetățenii din
Vest.
Toate astea sunt interconectate și trebuie discutate.
Dosarul autonomiei strategice la nivelul UE este foarte important. Cum ne
gestionăm această structură, pentru a avea resurse, că sunt minerale, energie,
sisteme de producție și fiecare cu ce vine și cu ce reguli și cu ce salarii. Se
discută despre un sistem cu peste 30 de țări, de activa împreună.
UE, călită de crize
Rep: Se preconizează o criză economică majoră în toamnă.
Cum va ieși UE din toată această situație?
D.L: Da, sunt crize, și Uniunea Europeană a făcut față
anumitor crize și în trecut. De exemplu, în 2005 a fost acea criză de
neratificare a Constituției Europene, apoi în 2008 – 2009, criza financiară,
Brexit-ul din 2016 a fost din nou o criză, pandemia COVID, războiul din Ucraina
acum.
Văd că Uniunea Europeană e călitã de crize și s-a înaintat
cu proiect european mai mult decât pe timp de pace. Bineînțeles că va fi o
coordonare. Dacă va exista o criză, liderii se strâng împreună, așa cum a fost și
în pandemie, vor decide împreună. Păcat că Uniunea Europeană nu cuprinde și România
la nivel de zonă euro, fiindcă cred, și am impresia că foarte mult va fi axat și
pe un buget euro.
Rep: Vorbeați de Europa cu două viteze și riscurile
asupra României de a fi aruncată undeva la periferia Europei. Cât e de
periculos să se întâmple așa ceva dacă nu se mișcă ceva la nivelul politicii de
vârf din România?
D.L: Mulți ziceau că România nu este pregătită pentru a
intra în UE din punct de vedere economic. Bineînțeles, nu era chiar pregătită
economia în 2007 și s-a intrat în Uniunea Europeană și au fost eforturi
fantastice, fiindcă ne-am dat seama că e un proiect politic.
Dacă analizam doar din punct de vedere economic sau
oportunist, nu intram în UE și vedeți unde am fi ajuns acuma. Aceeași abordare
trebuie să fie nu doar pentru Schengen ci și pentru zona euro. Economia va face
față, vom găsi condițiile. E un proiect politic. Noi ne punem capul la contribuție
destul de bine, dar când încep chestiuni tehnice, ne pierdem în amănunte.
Trebuie văzut totul foarte politic, este o fereastră de oportunitate.
Ceea ce a fãcut România în ultimii 25 de ani a fost
fantastic, am mers în direcția bună de la Revoluție și am continuat. Trebuie să
continue în zona respectivă. Trebuie să avem o clasă politică foarte pragmatică,
să înțeleagă care sunt dosarele importante și să înțeleagă că această direcție
este fundamentală pentru România.
Acum nu se poate cu șovăială ! În momentul de față,
interesul de țară este mult mai important și cred că cele două crize recente,
pandemia și războiul din Ucraina, ne arată că trebuie să mergem în direcția
respectivă.
Prioritățile decidenților politici
Rep: Care trebuie să fie prioritățile autorităților române,
a președintelui Iohannis, a Guvernului, a coaliției, pentru ca această
integrare de care vorbeam să fie efectivă, să intrăm în spațiul Schengen, să
adoptăm euro și să fim în nucleul dur? Din punct de vedere al suprafeței țării și
al populației suntem una dintre cele mai mari țări din UE, dar din punct de
vedere al statutului actual nu prea contăm…
D.L: Forțele guvernamentale și cu președintele sunt pe
aceeași direcție pro-europeni. Aș recomanda un pragmatism european, o
abordare de project management. Haideți să vedem în mod real. Luăm dosarul euro
și vedem ce ne lipsește. În momentul de față este o dezbatere pe la BNR, dar nu
acolo trebuie ținută, trebuie ținută la nivelul Guvernului, acolo sunt
prerogativele.
Să vedem ce ne lipsește, nu numai ca pondere a economiei
românești și al finanțelor, ci a resursei umane de a negocia astfel de dosare și
de a intra pe absolut toate dosarele.
România, în momentul de față, este a șasea putere ca număr
de populație și se răsfrânge asupra voturilor. Ar trebui să vedem o chestie
foarte practică. Noi trebuie să decidem dacă vrem să fim o țară mică sau o țară
mare în Uniunea Europeană și asta nu o expresie de cântece pentru Eurovision.
Țară mare înseamnă Germania, Franța, care acoperă toate
dosarele europene, toate politicile, care are experți pe toate dosarele, care știe
să negocieze pe orice politică europeană sectorialã. Țară mică, neavând
resursa, ia ad hoc anumite dosare care sunt strategice.
Belgia, pe ciocolată, nu știu care ţarã cu Marea
Nordului. Cred că România trebuie să decidă și sper să decidă să joace ca o țară
mare. Asta implică o anumită resursă umană pregătită și buget național, fiindcă
nu te va învăța nimeni cum să fii cea mai influentă țară europeană.
Haideți să vedem cum ne structurăm, cum ne facem ordine în
casă, cine ce face, unde trebuie să investim, în anumite mastere, în anumite
cursuri de formare, în anumite salarii, în anumite departamente instituționale,
în anumite modalități de a comunica mai bine internațional și european. Haideți
să structurăm acest proiect european ca un proiect care e esențial pentru România,
având în vedere că românul simte proiectul european, iar clasa politică este pe
direcția respectivă.
E nevoie de pragmatism
Haideți să intrăm pe un pragmatism, să ne apucăm să facem
tabele și să vedem în fiecare lună ce trebuie făcut și cine ce face, pentru a
merge în direcția respective. Să facem evaluări cu specialiști, să vedem ce ne
mai lipsește.
Să ne luăm angajamente pe care să le și respectăm, să
monitorizăm, să vedem impactul și cred că aici e nevoie de un proiect de acest
gen, în care mulți români, dacă nu majoritatea, ar vibra.
S-au făcut lucruri extraordinare din punct de vedere al
infrastructurii aviatice, avem aeroporturi, legături bune pe autostrăzi s-a mai
făcut câte ceva, se putea mai bine. Dar infrastructura feroviară, unde sunt cei
mai mulți bani pe fonduri europene, a rămas undeva în anii 1960 și nici măcar
nu mai crede nimeni că se va schimba.
Există anumite dosare strategice pe care încă nu le abordăm
corect.
Nu sunt ușoare, dar trebuie să le facem așa cum am făcut,
de exemplu, foarte bine pe industria IT și conectarea digitală în România. Este
a treia țară în Uniunea Europeană ca performanțe și asta se vede. E nevoie de
un proiect de țară astfel încât să ajungem să fie bine în toată țara și să
beneficiem cu toții de prosperitate.
