Dan LUCA – editorial în Făclia: “Putem să vã ajutăm?”

Păstrăm cadenţa! În fiecare luni semnez editorialul de la Bruxelles în Făclia de Cluj. Astăzi despre solidaritatea europeană.

 

 

---

Uniunea Europeană este o construcție colectivă, iar solidaritatea este una dintre valorile însușite încă de la început, în anii '50. Solidaritatea a stat și la baza deschiderii Vestului către Europa de Est după fantasticul an 1989, iar după un proces birocratic și de duratã s-a înfăptuit reunificarea continentului.

Normal, există încă țări în Europa care nu fac parte din UE și aici e primul element al acestui editorial. Am spus-o de atâtea ori, și mă bucur că Ursula von der Leyen a explicat în timpul discursului despre Starea Uniunii, eforturile politice trebuie să fie în direcția extinderii UE, atât în Est, cât și în Balcani. Dorim o Uniune de aproximativ 35 de state. Tinerii din aceste țări merită șansa Europei, așa cum noi românii am răspuns prezent chemării istoriei de acum 20 de ani.

Solidaritatea însă nu înseamnă doar o deschidere între țările spațiului european. Este și abordarea integrării europene complete, împreună cu societatea civilă și sectorul de afaceri. Referindu-mă la oamenii de business, aici apare o falie majoră la capitolul încrederii. Dacă discutați cu liderii de corporații acești au o repulsie față de sistemul de la Bruxelles, în special față de aparatul Comisiei Europene. Executivul european este văzut ca un mecanism de impiedicare a dezvoltării mediului de afaceri pe continent, în special din cauza producerii unor pachete legislative agresive, neprietenoase. Nu întru aici în amănunte asupra standardelor de mediu sau a dinamicii legislației pe tehnologiile noi precum inteligența artificială, dar acest binom instituții europene - corporații nu este constructiv de cele mai multe ori. Pierde din această încrancenare mai ales cetățeanul european.

Exemplul clasic, care confirmă o abordare total diferită, ne vine din Statele Unite, unde cel mai frecvent un congressman întreabă direct corporațiile ce legi au nevoie pentru a prospera și a creea cât mai multe locuri de muncă pentru beneficiul economic al țării. Realitatea e aceasta, că ne place sau nu, companiile crează locuri de muncă, nu instituțiile.

O Uniune Europeană trecută în ultimii patru ani prin crize inimaginabile are o șansă uriașă să găsească unghiul corect de abordare în următorul mandat european, cel dintre 2024 și 2029. Proiectele ambițioase al reindustrializãrii UE, realizarea unei autonomii strategice reale și o comunicare normală cu cetățenii sunt dezideratele acestei perioade.

 

Avem lideri europeni și naționali pentru a găși cele mai bune soluții? Desigur, e o întrebare fundamentală, care ne privește și pe noi românii, parte integrantă a clubului european.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Handbal la Cluj”

Trecut, prezent și mai ales idei pentru dezvoltarea acestui sport la Cluj împreună cu autoritățile locale. Toate acestea în editorialul meu de suflet semnat astăzi în Ziarul Făclia.

 

---

Scriu acest editorial și pentru a saluta revenirea pe prima scenă a echipei de handbal masculin de la “U” Cluj. Bravo jucãtorilor şi conducãtorilor! Am avut onoarea, acum mai bine de 30 de ani, să împart vestiarul cu marile glorii ale handbalului clujean, iar acea perioadã a devenit un reper al vieții mele.

Chiar dacă România are 4 titluri mondiale la handbal masculin, ultimul obţinut în 1974, mediatizarea care prezintă handbalul ca sportul nostru național e puțin exagerată. În primul rând fiindcă, așa cum este în majoritatea țărilor europene, toate sporturile sunt în umbra fotbalului. Scopul acestei discuții nu este însã în a blama sportul rege, ci din contra, de a învață lucrurile bune și de a le aplica în alte ramuri dacă este cazul.

Dacă localizăm handbalul la nivelul clujean avem două dimensiuni fundamentale, în care paradoxal autoritățile locale se pot implica cu adevărat. Voi începe cu mai puțin spectaculosul palier al handbalului pentru tineri. În anii '80, când aveam și eu vârsta junioratului, erau practic două motoare care animau acest sport. Era Clubul Sportiv Școlar “Viitorul”, care avea antrenori plătiți și acces la sălile de sport din municipiu. Da, la vârstă de 10 ani aveam 3 antrenamente pe săptămânã. Nu era ușor, fiincă nu era acces permanent la săli, iar unii mai aveam și școală după-amiazã. Soluția se găsea și aveam întâlnirile la ora 7.30 dimineaţa. Ceea ce era important era proximitatea, sala școlii era pentru toți elevii la doar câteva sute de metri de casă. De aici o primã ideea de luat în considerare, și credeți-mă dacă este îndeplinită părinții își vor aduce din nou copiii la handbal. E nevoie de o evaluare a sălilor de sport la nivel de cartiere, iar la fiecare salã să existe un antrenor cu cel puțin o grupã. Organizat totul la nivel de municipiu pentru optimizarea capacității logistice, dar și a resursei umane de antrenori. Apropo, avem sute de foști hanbalisti la Cluj care pot să ajute cel puțin ca antrenori dacă sunt solicitați.

Al doilea motor de dezvoltare juvenilă este competiția. În fiecare week end tinerii trebuie să joace, să se organizeze competiții, chiar sub forma unui campionat municipal. Habdbalul este un sport de echipã, iar frumusețea sa este competiția. Fără meciuri, fără adernalinã, fără emoție, nu se pot ține copiii în acest sport până la vârsta senioratului.

Nu căutați în arhive, Clujul nu a fost niciodată campion la handbal, iar aici baschetul și chiar voleiul sunt mai cu palmares. Asta nu înseamnă că orașul nu poate să creadă în acest sport. Investițiile în handbalul mare sunt consistente pe plan european, dar de bun simţ. Vedem cum abordează CSM București, Rapid sau Dinamo acest segment. La fotbal e aproape imposibil să mai intri pe harta mare a echipelor de club, dar la handbal este altceva. Există posibilitatea ca un club să devină campion european în doar 5 ani de la lansarea unei strategii realiste, bine finanțate, în special de de la bugetul local.

O echipã de cotã europeană ar aduce o valore adăugată Clujului, cu impact pe diverse zone. Vom avea BT Arena plină la meciurile de handbal, vor veni la Cluj numele grele ale acestui sport. Tinerii vor veni să vadă handbal și vor începe să practice acest sport. Încă ceva, care să fim sinceri lipsește României hanbalistice contemporane. Vom putea relansa de la Cluj școala de handbal românesc cu obiectiv declarat de a conta din nou la medaliile europene sau mondiale.

Discutăm despre asta? Ne punem la o masă și clădim acest proiect benefic tuturor?

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol publicat în Ziarul Financiar : ˝Sferele decizionale ale politicilor sectoriale˝

Despre puterea sferelor sectoriale europene în articolul meu din Ziarul Financiar.

 

---

 

Distincția dintre politici sectoriale și politică e greu de identificat într-un spațiu românesc care dorește rezolvarea instantã a tututor problemelor societale. Există bineînțeles o legătură între acești temeni, în fond deciziile politice influențează abordările de sector.

Totuși, doresc să explic un concept puțin decriptat la noi. Politicile nu sunt făcute doar de către cei care alcătuiesc aparatul politico-administrativ național. O contribuție la aceste dezvoltări o au și alți actori, amintiind aici sectorul de afaceri sau cel al societății civile. Iar pentru ca poza să fie și mai complexă, România, ca stat membru UE, are un proces decizional integrat cu celelelate 26 de țări europene. 

Aderarea României la UE permite, atât sistemului administrativ, cât și operatorilor economici, să își reducă vulnerabilitatea, având oportunități suplimentare și acces la o piață mai mare. Dar să nu ne facem iluzii că acest lucru se întâmplă de la sine. Este nevoie de voință, determinare și resurse alocate corespunzător.

Treptat, începând cu negocierile de aderare ale României la UE, s-au format grupuri dinamice de experți, grupați în jurul anumitor subiecte sectoriale. Există, să zicem, această sferã publică națională a experților în sănătate, care pe lângă cei din instituții, cuprind oameni de la asociații patronale, organizaţii neguvernamentale, sindicate, doctori, profesori sau chiar ziariști care scriu constant despre dinamica politicilor de sănătate.

S-a format desigur și o sferã publică europeană a experților din sănătate, care are grupaţi experții la nivel european pe acest sector. Pe lângă capitalele statelor UE, Bruxelles-ul găzduiește mulți dintre aceștia, asigurând practic dinamica pentru identificarea politicilor de sănătate mai bune pentru cetățeni. Teoretic, sferele publice naționale fac parte din sfera publică europeană, dar acesta este un subiect cu mult mai larg de analizat decât obiectivul acestui articol.

Datorită complexității subiectelor, dar și a diverselor interese de reprezentare, e dificil să avem o transparență totală a proceselor de decizie. Acestã fluiditate nu poate să fie asigurată de instituții, din motive ușor de dedus. Aici apare ca și catalizator un segment de presă greu de încadrat în echişierul mediei europene. Este o presă a UE, care realizează un liant între cele 3 surse principale: instituțional, business și societate civilă. Vorbim aici de ziariști care înțeleg mecanismul institional european, stakeholderii unei politici sectoriale și urmăresc constant agenda publică europeană.

E tot mai multă nevoie de această atitudine constructivă în media. Desigur, pare plictisitor și nu este nimic senzațional, dar UE nu înseamnă doar temele mari ale politicii externe. Lumea afacerilor europene este locul de desfășurare a unei activități laborioase, prin care aleși și funcționari europeni încearcă fără glorie mediatică să contribuie prin legislație și politici la ameliorarea vieții noastre și a familiilor noastre. 

 

Atât în Uniunea Europeană, cât și în România, există un cadru formalizat și complex în care se derulează comunicarea dintre diferiții stakeholderi și instituții, unele organizații făcând parte din structuri consultative permanente ce funcționează în cadrul administrației.

 

Există însă diferențe semnificative între România și UE în ceea ce privește intensitatea și calitatea comunicării între administrație și stakeholderi, dar și cu privire la capacitatea și disponibilitatea acestora de a susține dialogul pe termen lung.

 

Prin afilierea la organizații europene, unii dintre stakeholderii din România sunt expuși la dimensiunea europeană, dar numărul acestora este redus și, implicit, capacitatea României de a se conecta la tendințele europene dar și de a influența politică publică la acest nivel este diminuată. În același timp, instituțiile din administrația publică din România sunt adesea slab conectate cu organizații de anvergură de la nivel european, ceea ce le reduce accesul la informație relevantă. Procesul de formulare a politicilor publice este astfel, vulnerabilizat, din două perspective: pe de o parte, organizațiile din mediul privat, asociativ nu pot susține administrația publică nici prin informație și nici prin susținerea intereselor pe plan european, iar propunerile și deciziile de politică publică venite din partea administrației nu reflectă întotdeauna pe deplin nevoile și așteptările grupurilor țintă vizate, fiind percepute adesea ”în contra-timp” cu cele de la Bruxelles.

 

Dan LUCA /Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Mergem până în Vietnam?”

Despre Vietnamul anului 2023 în editorialul meu de astăzi din Făclia. Două săptămâni în această țară m-au ajutat enorm pentru a descrie o lume surprizatoare.

 

---

Informațiile despre Vietnam ne vin greu. Unii vor zice că de fapt nici nu ne sunt necesare în tumultul vieții românești la periferia unei Uniuni Europene în plină transformare.

Desigur, putem să discutăm doar despre crizele pe care le simțim sau despre vacanțele din Grecia care fac deliciul turiștilor români. Din când în când însă vã propun să ridicăm capul spre cer și să vedem mai mult decât rutina de zi cu zi. Ce ziceți de o vacanță în Vietnamul anului 2023?

Acum vreo 50 de ani, țara a trecut printr-un război feroce, iar din 1975 comuniștii sunt la putere. Avem vreo 100 de milioane de vietnamezi, iar 10% dintre aceștia trăiesc în capitala țării, Hanoi. Dacă vã plac motocicletele, aici e de ajuns. Parcă fiecare e pe un scuter, într-un zgomot asurzitor și haotic. Vã amintiți de Grădina Botanică clujeană, partea cu serele sau nufărul? Exact, umiditatea aceea sufocantă! Așa e în Vietnam de la ora 7 dimineața până la 7 seara... cel puțin vara, în sezonul ploios.

Vizităm o țară săracă, desigur, dar oamenii sunt foarte muncitori, primitori și respectuoși. Te simți fantastic, fie în oraș sau în satele izolate. Poți să circuli în siguranță, în plină noapte, în orice colț de Vietnam.

Țara agricolă își are forța de muncă fantastic de bine mulată pe cultură orezului, dar și pe creșterea animalelor. La ora 6 dimineață dealurile sunt înţesate de ţãrani sub conurile pălăriilor inconfundabile.

Dacă până acum vreo 25 de ani peștele era trimis în China, la export, acum totul s-a schimbat. Datorită turiștilor care vizitează țara, peștele este doar pentru consumul intern, cererea e mare. Iar dacă zicem de turiști, să vedeți aici plaje cu nisip fin și apă cristalină, înconjurată de palmieri și bananieri. Un fel de Caraibe la Marea Chinei de Sud.

Dacă vã întrebați unde se mai poate trăi ieftin în lume, treceți pe listã cu siguranță și Vietnamul. Doi euro un prânz cald, 10 euro pentru un pat de motel pe noapte, 5 euro un bilet de autobus între două orașe sunt doar câteva repere dacă înmuguriți idei în direcția Asiei de Sud-Est.

Să vorbim și de politica mare, că e de discutat. Vietnamul nu este subordonat Chinei, iar dinamizarea dosarului Taiwan va aduce țara din nou în prim plan. Deja administrația Biden are planuri de cooperare mai mari cu țara comunistă, iar asta încă de anul acesta.

Autorul acestui articol a trăit o vacanță de vis în Vietnam. 15 zile în vreo șapte locații au fost inimaginabile și surprinzător de plăcute. Junglă tropicală și mare, spectacol de teatru de păpuși pe apă în Hanoi și joc de lampioane în Hoi An, solemnitatea mausoleului lui Ho Chi Minh și ferme piscicole plutitoare, paralela 17 care separa în trecut cele două Vietnamuri și orașul imperial Hué, salată de mango și supe cu paste din orez, cafea cu ou și clătite cu banane.

Recomand? Din toată inima, dar pregătiți totul din timp, cel puțin cu șase luni înainte. Vaccin, vizã, bilet de avion convenabil, rezervări prin booking. Iar dacă tot ajungeți în zonã vizitați o săptămânã și Laosul. Asta dacă aveți poftă să înotați cu elefanții domestici în fluviul Mekong. 

 

Dan Luca / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: ˝Întrebările toamnei˝

În articolul semnat astăzi în Făclia creionez principalele subiecte ale toamnei europene.

 

---

 

Sună clopoțelul și ne întoarecem la dosarele noastre fierbinți, fie că vorbim de probleme globale sau de subiectele strategice ale Europei.

 

Războiul din Ucraina domină agenda, iar ramificațiile conflictului depășesc cu mult predicțiile de acum câteva luni. Chiar și această extindere a BRICS este surprinzătoare ca amploare și să fiu sincer sunt sceptic asupra reușitei. Dar, desigur, discuția politică este aceleratã, iar tema multilateralismului a intrat puternic pe agendã.

 

Revenind la continentul european, subiectul extinderii UE trebuie analizat ca un proiect fundamental al următorilor 10 ani. Se dorește consolidarea stabilității pe continentul european prin înglobarea în Uniunea Europeană a țărilor care vibrează la proiectul european. Sunt practic două orizonturi geografice clare. Ucraina și Moldova pot la sfârșitul anului să deschidă oficial negocierile de aderare. Un proces paralel are loc în Balcani, chiar și țări precum Serbia sau Kosovo fiind așteptate să între în federația europeană. Treptat, narativa securității devine tot mai importantă pentru Uniunea Europeană. Soluția este o societatea europeană completă și prosperă. O formă de relaționare regională responsabilă, prin intermediul unei Uniuni Europene extinse, este și un răspuns la lipsa unei guvernanţe mondiale adaptate acestui secol.   

Apararea europeană se dezvoltă pe binomul UE-NATO. Dacă până acum NATO asigura securitatea, iar UE prosperitatea economică, cele două structuri și concepte se suprapun acum în unele cazuri. Este un dosar foarte dinamic, iar următoarele luni vor aduce cu siguranță multe clarificări.

 

Prosperitatea spațiului european are nevoie de un nou proiect politic îndrăzneț. După piața internă de acum 30 de ani și adoptarea monedei comune euro în 1999, preconizăm al treilea salt european. Un buget comun al țărilor care formează zona euro pare o soluție integratoare care ar da multă putere unei economii europene sincronizate. Următoarele luni vor da semnale despre un asemenea proiect, iar pașii comisarului Thierry Breton sunt bine de urmărit pentru a înțelege economia europeanã a anului 2030.

 

Chiar dacă nu se spune deschis, suntem deja în campania electorală pentru alegerile europene din iunie 2024. Congresele partidelor politice europene din toamna lui 2023 vor clarifica prioritățile agendei 2024-2029, dar vor contura şi principalele locomotive electorale. Este de urmărit, în special, congresul Partidului Popular European, în care disputa dintre Manfred Weber și Ursula von der Leyen oferă multã culoare politicii europene.

 

Următoarele luni sunt interesante și din punct de vedere al alegerilor naționale din Polonia și Olanda. Pot să existe schimbări majore din punct de vedere al reprezentării pentru Consiliul European care va decide în iulie 2024 viitorul președinte al Comisiei Europene.

 

Gruparea forțelor eurosceptice sau chiar anti-europene ia amploare, iar partidele proeuropene au mult de structurat și comunicat pentru a convinge cetățenii că Uniunea Europeană are viitor. Următoarele luni vor da tonul acestor mesaje pentru  a anticipa mai bine rezultatul alegerilor pentru Parlamentul European de anul viitor.

 

Dan LUCA / Bruxelles