Recent am fost
la Cluj pentru a-l sãrbatori pe tatãl meu. Clipe unice, amintiri puternice.
--------------
De-a lungul timpului redacţia noastră
a intervievat personalităţi locale, venite din sfera politică, academică sau
culturală. Astăzi l-am avut invitat pe Ion LUCA, un cetăţean al Clujului, aşa
cum sunt mulţi în urbea noastră.
Făclia
de Cluj: Domnule Luca, în primul rând “La Mulţi Ani!”, exact astăzi, 18
mai, împliniţi 80 de ani. Sunteţi fericit?
Ion Luca: După o viaţă plină, e normal
să ne bucurăm că suntem sănătoşi la 80 de ani. Am doi copii, unul la Ploieşti
şi altul la Bruxelles… globalizarea a prins pregătită familia noastră. Fata s-a
măritat cu “un sudist”, aşa cum zicem noi ardelenii, iar băiatul s-a căsătorit
cu o olandeză şi trăiesc în Belgia. Am 5 nepoţi între 9 şi 13 ani cu care mă
mândresc. Dacă merge totul bine la anul sărbătoresc şi 50 de ani de căsătorie…
doar să ne ţină balamalele.
Făclia
de Cluj: Când aţi ajuns la Cluj? În ce domeniu aţi lucrat?
Ion Luca: Sunt în Cluj de 52 de ani,
din 1966, de loc fiind din Ocna Sibiului. Am lucrat peste 30 de ani, până la
pensionare, în serviciul tehnic al Universităţii de Medicină şi Farmacie. De
fapt Institutul de Medicină şi Farmacie, IMF, că aşa era numele pe vremuri.
Extraordinari oameni… şi acum când trec pe acolo mă văd cu ei, mă recunosc,
chiar dacă nimeni nu mai e la prima tinereţe…
Făclia de Cluj: Recent, aţi lansat o
carte despre istoria Transilvaniei?
Ion Luca: Am
intrat în posesia unui manuscris de nepreţuit pentru familia mea. Este
o carte istorică scrisă în perioada 1978-1982 de către unchiul meu, economistul
Simion Luca. Printr-o lucrare despre istoria Transilvaniei la începutul
secolului al XX-lea, este povestită şi o istorioară petrecută în primăvara
anului 1914, în Ocna Sibiului, în care bunicul meu, Lazăr Luca, a demarat o
acţiune de mare impact, împreună cu alţi 5 camarazi. Despre modul în care cei 6
şi-au riscat viaţa pentru a salva pământul ţăranilor români din Ocna se poate
citi acum în cartea “Revolta ţăranilor români din Ocna Sibiului împotriva
comasării terenurilor agricole din primăvara anului 1914”. Ca urmare a acestei
acţiuni, bunicul meu a fost declarat acum erou al oraşului. Mă bucur nespus că
am avut puterea la vârsta mea să coordonez o întreagă echipă pentru a publica o
carte de suflet pentru familia mea şi pentru comunitate.
Făclia de Cluj: Cum era Clujul acum
30-40 de ani?
Ion Luca: E normal să se schimbe mult,
dar îmi aduc aminte cu mare plăcere de cafeaua pe care o beam la Croco, în
Piaţa Păcii. Am înţeles că se redeschide locul şi asta e bine. Mergeam la
Teatru Naţional şi piesele erau plăcute, mai ales dacă venea vreo trupă din
Bucureşti. Eram nelipsit de la meciurile de handbal sau baschet de la Sala
Sporturilor. Ce echipă avea U la baschet fete cu Magda Jerebie! Îmi plăcea să
merg la stadionul Municipal la meciuri, mai ales că atunci se juca la ore
rezonabile, sâmbăta după-masa sau duminică la matineu. Iar amintitile plăcute
sunt legate şi de nunţile de la Belvedere sau Napoca… cred că am fost la vreo
50 si am năşit la vreo 5.
Făclia de Cluj: Dacă amintiţi de
sport, cum vi se par noua sală şi stadioanele clujene?
Ion Luca: Mie
îmi plăcea mai mult la sala mică, la Horia Demian, acolo eram ca o familie. În
cea mare, recent construită, mă pierd, e zgomot mult, şi prefer să văd meciul
la televizor. Iar despre fotbal, să mergi la ora 9 seara la stadion e o nebunie
curată. Cam la ora asta joacă CFR-ul acum…
Făclia de Cluj: Arată bine Clujul?
Ion Luca: Mall-urile
sunt ceva fantastic, iar sistemul de transport public e bine pus la punct. Centrul
Clujului e ca un oraş occidental, iar acum în luna mai e o plăcere o plimbare
de la Catedrală, pe bulevard, până la Matei Corvin.
Făclia de Cluj: Aţi călătorit mult?
Ion Luca: Să nu exagerăm… După
Revoluţie am fost şi eu la Paris, Amsterdam, Barcelona, Roma şi Bruxelles… dar
îmi aduc aminte cu mai mare plăcere de Poiana Braşov, unde mergeam la schi în
ianuarie, de Băile Felix din aprilie sau de Mamaia din august. Avem locuri
frumoase în Romania, iar Băile de la Ocna Sibiului nu le dau nici pentru Coasta
de Azur…
Făclia de Cluj: Un mesaj de încheiere,
ceva “pildă de viaţă” pentru generaţia tânără?
Ion Luca: Viaţa e aşa cum este, nu mai
tot criticaţi. Adaptaţi-vă! Poţi să faci multe dacă eşti serios. Fă-te util,
interacţionează permanent cu oamenii, ajută când poţi şi îţi vei găsi locul tău
în societate.
