UE – “cucerirea puterii” sau “exercitarea puterii”

Chiar dacă suntem cu un picior în vacanţă, observăm că dezbaterea pe marginea votului irlandez continuă. Preşedintele francez Nicolas Sarkozy forţează şi Irlanda răspunde cu un sondaj de opinie care subliniază că peste 70% dintre irlandezi se opun unui nou referendum pe tema Tratatului UE. Următoarele luni sunt dramatice, iar soluţiile – nici măcar cele teoretice – nu se arată pe cerul înnorat al Bruxelles-ului.

Încă de acum 15 ani, Dominique Wolton considera 3 dimensiuni care ne dau măsura exactă a complexităţii proiectului politic pe cale de a se înfăptui (Europa unită politic - cetăţean european - identitate europeană):
1. Observarea importanţei rupturii cognitive, care are loc o dată cu trecerea de la Europa unită tehnico-administrativ, la cea unită politic (cu alte cuvinte, nu putem concepe Europa ca noţiune mai largă, ea este altceva şi necesită alte instrumente politice);
2. Problema de a şti până unde este posibilă construirea în mod voluntar, rapid, şi relativ transparent, a unei noi entităţi politice;
3. Modificarea tuturor acelor categorii de gândire, de reprezentare, de simbolizare, pe care a fost construită Europa de către minoritatea tehnocraţilor, astfel încat aceste categorii să devină viabile şi funcţionale atunci când “este vorba de a mobiliza milioane de cetăţeni” (trecerea, de facto, de la un model elitist, la unul înrădăcinat în conştiinţele şi voinţele populaţiei.

Uniunea Europeană se joacă de-a puterea, iar comunicarea sa, puţin confuză, oscilează între “cucerirea puterii” şi “exercitarea puterii”.

Dan LUCA / Bruxelles

BBC – mai mult decât o presă britanică…

În câteva zile BBC România îşi va închide porţile, prilej cu care vreau să felicit profesionalismul echipei BBC, chiar dacă îi cunosc prea puţin pe cei de la Bucureşti.

Cunosc mai bine echipa BBC de la Bruxelles, lucrăm în aceeaşi clădire – International Press Center - iar metodele lor de a reflecta realitatea inspiră încrederea. Sondaje de opinie recente, poziţionează BBC (TV & online) printre cele „mai respectate” media în afacerile europene, depăşind cu mult percepţia că este doar o presă britanică.

În toamna anului trecut, avându-l ca invitat la o conferinţă, Marc James, coordonatorul biroului BBC Bruxelles, preciza: “BBC is dedicated to adding a human dimension to EU affairs, presenting the news in an interesting and lighter way".

Oana Lungescu (Ana Maria Bota – nume de microfon la BBC România) e fără doar şi poate cel mai faimos ziarist român din capitala Europei. Iată cum descria munca sa de la Bruxelles într-un material publicat recent: „Vorbim despre instituţii, bărbaţi în costume negre sau gri, care discută despre lucruri abstracte şi iau decizii care se aplică, adesea, în luni şi ani. Deci, discutăm despre ceea ce se numeşte proces. Nu sunt lucruri spectaculoase, în general. Sunt paşi mici, care se fac într-o anumită direcţie. Astea nu sunt lucruri uşor de vândut într-un peisaj mediatic care devine tot mai obsedat de spectaculos”.

Încă o dată, felicitări BBC!

Dan LUCA / Bruxelles

Media – de la “informare” la “trăire”

Recent am citit câteva cărţi, articole şi eseuri despre evoluţia presei. Este foarte interesant de urmărit inserţia ”noului” în acest sector şi care au fost efectele asupra “comunicării”.

Acum 400 de ani apărea primul ziar “Relation”, în Strasbourg, în 1605, publicat de Johann Carolus. Apariţia radioului şi a televiziunii a fost un factor de îngrijorare pentru ziare, acestea temându-se că vor pierde teren. S-a dovedit însă că această apariţie a sporit calitatea ziarelor.

În 1994 apare primul ziar “on-line”, Electronic Telegraph. În anul 1997, au apărut ordinatoarele de buzunar, iar în curând va fi posibilă consultarea instantanee a informaţiilor în locuri dintre cele mai diverse. Acest lucru ar trebui să favorizeze apariţia unor noi practici de comunicare, aşa-zis nomade, dar şi a unor noi tipuri de relaţii sociale. În opinia specialiştilor, în următorii 5 ani internetul va deveni sursa principală de ştiri, în dauna televiziunii şi a presei scrise.

În prezent tinerii nu mai citesc ziare, sau cel puţin nu cele “tipărite”. Generaţia tânără asimilează rapid noua tehnologie. Apare tot mai des expresia: “Tinerii nu folosesc noile media, ci le trăiesc”.

Web 2.0 înseamnă mai mult decât o serie de tehnologii, este un nou mod de gândire. “Efectul YouTube”, alături de “efectul CNN”, a schimbat modul în care privim lumea prin ochii media. În Corea de Sud o publicaţie este realizată integral de către cetăţeni şi jurnalişti amatori (26.000 de cetăţeni reporteri şi 2 milioane de cititori zilnic). Putem vorbi clar de apariţia fenomenului “citizen journalism”.

Miniaturizarea continuă a componentelor, antrenează reducerea dimensiunii terminalelor, crescându-le capacitatea de portabilitate. Pe de altă parte, au fost implementate tot mai multe reţele reemitoare, la care te poţi conecta fără fir, ceea ce reprezintă mobilitate.

Recent, importante grupuri de presă din Europa s-au reunit la Viena pentru a studia posibile răspunsuri la dezvoltările presei contemporane. La European Newspaper Congress, discuţiile despre integrarea online cu offline, au ocupat un loc important. Christoph Keese, redactor-sef al cotidianului german Die Welt a făcut apologia Internetului. Studiul de caz pe acest ziar este edificator pentru modul în care o publicaţie a reuşit să se dezvolte simultan şi unitar în mediul online şi offline. După ce a prezentat unele studii realizate de Gartner şi Eurostat pe tema publicităţii online, Keese a prezis că, în jurul lui 2015, publicaţiile pe Internet vor avea profit din publicitate în aceeaşi măsură în care au ziarele tipărite astăzi. „Ziarele tipărite nu mor, ci prosperă”, a tras concluzia Keese. Varianta online a ridicat noi provocări, principala fiind optimizarea conţinutului în aşa fel încât textele să fie mai bine captate de Google. Keese a precizat că în jur de 50% dintre vizitatori vin din Google, restul vizitând site-ul direct. „Google News ne face reclamă gratis printre celelalte titluri de limba germană, preluându-ne articolele”, a spus Keese.

Wolfgang Luenenbuerger, Şeful Departamentului Social Media de la Edelman Europe, preciza: “Mass media nu mai este afacerea oamenilor de PR. Micro-audienţele şi micro-temele sunt ceea ce contează acum.” Tim McMahon, de la Universitatea din New York, adauga: “De când cu Internetul, nu mai trăim într-o lume liniară. Oamenii de PR sunt experţii de relaţionare, nu mai sunt cei care controlează sistemul. Social media este oportunitatea pentru cei din PR să prezinte mesajul natural şi autentic, ca de la inimă.”

Trăim într-o perioadă în care resursele intangibile (cunoştinţele) câştigă din ce în ce mai mult teren. Cunoaşterea în sine nu este suficientă dacă ea nu este şi răspândită, dacă nu devine un „bun” al tuturor. Pentru ca o societate să poată progresa este necesar ca întreaga gamă de cunoştinţe să fie valorificată în plan social. În acest scop, comunicaţiile reprezintă mijloacele prin care se realizează şi se fructifică, în orice domeniu, cunoaşterea.

Dan LUCA / Bruxelles

Jurnalism european. Corespondenţi la Bruxelles

Anul trecut am avut o interesantă conversaţie cu Liana Ionescu de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din Bucureşti, despre cum vede ziaristul român relaţionarea în capitala Europei. Am observat recent că există un material publicat în Sfera Politicii pe această temă.

Un paragraf din text, la care mi-am adus şi eu contribuţia:

Selectarea informaţiei este îngreunată de complexitatea sferei politice europene, ca şi din mecanismul de funcţionare a instituţiilor europene: structuri instituţionale complexe, procese decizionale complicate. Acoperirea corectă a informaţiei europene, reclamă, în opinia jurnaliştilor intervievaţi, cunoaşterea temeinică şi înţelegerea mecanismelor de funcţionare şi de decizie ale UE. De aceea, ei sunt de părere că familiarizarea cu mediul politic, instituţional, jurnalistic de la Bruxelles durează între şase luni şi un an. „Trebuie să înţelegi un sistem şi să-ţi faci loc în acest sistem. Contează foarte mult să înţelegi mecanismul, să înţelegi de unde poţi să culegi informaţia şi, după aceea, să înţelegi ce informaţie îţi este utilă” (D.L.).

Pentru cei care vor să citească intregul studiu le recomand articolul Jurnalism european. Corespondenţi români la Bruxelles.

Dan LUCA / Bruxelles

Grupurile de interes din Bruxelles-ul european: AGRICULTURA (2)

Recent prezentam principalii actorii europeni din politica agricolă, începând cu federaţiile mari. În acest mesaj voi încerca să identific federaţiile mici sau de nişă din această politică sectorială. În paranteze adaug membrul din România, dacă acesta există.

AAF – Association des Amidonniers et Féculiers
(fără membru în România)

AIJN – Asociaţia Europeană a Producătorilor de Sucuri din Fructe
(fără membru în România)

AIPCE – Asociaţia Europeană a Procesatorilor de Peşte

ASSUC – Asociaţia Europeană a Comercianţilor de Zahăr
(fără membru în România)

CEEREAL - Asociaţia Europeană a Cerealelor pentru Micul Dejun
(fără membru în România)

CEJA – Consiliul European al Tinerilor Fermieri
(fără membru în România)

CEPF - Confederaţia Europeană a Proprietarilor de Păduri
(fără membru în România)

CESPU – Comitetul European al Uniunilor Producătorilor de Amidon din Cartofi

CIUS – Comitetul Utilizatorilor Industriali de Zahăr
(fără membru în România)

CPIV – Comitetul Permanent International a Oţetului de Vin

EDA – Asociaţia Europeană a Laptelui
(APRIL- Asociaţia Producătorilor Români din Industria Laptelui)

EFEMA – Asociaţia Europeană a Producătorilor de Emulgatori Alimentari
(fără membru în România)

EISA – Iniţiativa Europeană pentru Dezvoltarea Durabilă în Agricultură
(fără membru în România)

ELO – Organizaţia Europeană a Proprietarilor de Terenuri
(Asociaţia Proprietarilor de Păduri din România, Sindicatul Naţional al Ţărănimii Române şi Asociaţia Fermierilor din România)

ensa - Asociaţia Europeană a Producătorilor de Alimente din Soia Naturală
(fără membru în România)

ESA – Asociaţia Europeană a Seminţelor
(fără membru în România)

EUROPECHE – Asociaţia Organizaţiilor Naţionale a Întreprinderilor de Pescuit din U.E.
(fără membru în România)

euvepro – Asociaţia Europeană a Producătorilor, Distribuitorilor şi Utilizatorilor de Proteine Vegetale, pentru Consum Uman
(fără membru în România)

FEDIMA – Federaţia Europeană a Uniunii Producătorilor şi Furnizorilor de Ingrediente pentru Industria de Panificaţie, de Cofetărie şi Patiserie
(fără membru în România)

FEDIOL - Federaţia Industriei Uleiurilor
(fără membru în România)

FEFAC - Federaţia Europeană a Producătorilor de Alimente Compuse
(fără membru în România)

FIC – Federaţia din Industria Condimentelor şi Sosurilor

Frucom
(fără membru în România)

aebiom- The European Biomass Association
(fără membru în România)

AMFEP - Association of Manufactures and Formulators of Enzymes Products
(fără membru în România)

OEICT – Organizaţia Europeană a Industriilor de Conserve din Tomate

OEITFL
(fără membru în România)

E drept avem multe federaţii la nivel european care “surprind” prin obiectul de activitate principal: “conserve de tomate”, “uleiuri”, “seminţe”, “oţetul de vin”, dar cred că trebuie să privim cu mai multă seriozitate aceste “coagulări europene”. Dacă e nevoie de o expertiză tehnică, pe sector, aceste organizaţii sunt primele “chemate” să prezinte situaţia la nivel european. E păcat ca acestea să nu aibă puncte de contact în România, pentru a include şi “unghiul românesc” în dezvoltările legislative comunitare.

E momentul pentru a trage un semnal de alarmă – nu reuşim în agricultură să cooperăm eficient la nivel naţional şi asta se vede clar în radiografia racordării la politicile europene.

Dan LUCA / Bruxelles

Localizarea politicilor europene cu ajutorul expertului sectorial

Povestisem într-un mesaj anterior că la începutul lunii iulie am petrecut câteva zile la Cluj. După ploile de la Bruxelles, bucurându-mă de vremea bună, mi-am luat familia şi am vizitat Grădina Botanică. M-a surprins plăcut să aud că cel care coordonează acum “acest simbol al Clujului” este renumitul profesor universitar Vasile Cristea. Combina de ani buni experienţa sa de profesor universitar din cadrul Catedrei de Taxonomie şi Ecologie a Facultăţii de Biologie şi Geologie din Cluj-Napoca, cu funcţii de mare responsabilitate precum: 1993-2000 – decan al Facultăţii de Biologie şi Geologie, 2000-2001 – cancelar general al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca iar în perioada 2001-2004 – prorector.

Subiecte precum schimbările climaterice, situaţia pădurilor, biodiversitate, organismele genetice modificate şi biocarburanţii sunt la ordinea zilei la Bruxelles. Spontan, am decis să îl abordez pe profesorul Cristea, pentru a avea expertiza unui biolog român pe aceste subiecte. L-am rugat ca în prezentare să aibă, pe cât posibil, o abordare politică, frustrantă de multe ori pentru un cercetător, şi ce a iesit nu este rău deloc. Vă recomand materialul publicat sub forma unui interviu, în două părţi, de către EurActiv România.

Prof. Dr. Vasile Cristea: "Defrişările masive au declanşat şi accentuează criza ecologică la nivel global"

Prof. Dr. Vasile Cristea: "În România s-a făcut foarte puţin pentru informarea publicului asupra organismelor modificate genetic"

Dan LUCA / Bruxelles

Patronatul romanesc si mai aproape de Bruxelles...

In 2004 a fost o discutie foarte “aprinsa” despre ce organizatie patronala din Romania sa fie recunoscuta ca partenerul oficial al patronatului european.

Recent publicasem un articol despre importanta patronatelor in procesul legislativ european.

De cateva zile, ACPR (Alianta Confederatiilor Patronale din Romania) a devenit membru deplin al patronatului european (BusinessEurope), prilej cu care am realizat un interviu cu Mihai Paun, cel care reprezinta de 4 ani patronatul romanesc la Bruxelles.

Felicitari Mihai!

Dan LUCA / Bruxelles

Grupurile de interes din Bruxelles-ul european: AGRICULTURA (1)

Până acum am prezentat grupurile de interes din Bruxelles-ul european din politica energetică, mediu înconjurător, transporturi, sănătate, finanţe şi cele din “societatea informaţională”.

Prezint azi actorii europeni activi în politica agricolă, începând cu federaţiile mari. În paranteze adaug membrul din România.

BREWERS OF EUROPE
(Berarii României)

CEEV - Comitetului European al Întreprinderilor Vinicole
(PNVV - Patronatul Naţional al Viei şi Vinului)

CEFS – Comitetul European al Producătorilor de Zahăr
(Asociaţia Română a Producătorilor de Zahăr)

CEPS- Asociaţia Producătorilor Europeni de Alcool şi Băuturi Spirtoase
(GARANT - Asociaţia Producătorilor de Alcool şi Băuturi Spirtoase din România)

CIAA – Confederaţia Industriei Alimentare şi a Băuturilor în UE
(ROMALIMENTA - Federaţia Patronală Română din Industria Alimentară)

COCERAL - Comitetul Comercianţilor de Cereale
(ARCPA – Asociaţia Română a Comercianţilor de Produse Agricole)

COPA-COGECA
(FNPAR - Federaţia Naţională a Producătorilor Agricoli din România)

ECPA – Asociaţia Europeană a Industriei de Protecţie a Plantelor
(AIPROM - Asociaţia Industriei de Protecţia Plantelor din România)

EFMA – Asociaţia Europeană a Fabricanţilor de Produse de Fertilizare în Agricultură
(AZOMUREŞ)

De asemenea sectorul neguvernamental este bine reprezentat în această politică sectorială, prin:

Oxfam

Eurogroup for Animals
(APAR - Alianţa pentru Protecţia Animalelor din România)

BirdLife International
(SOR - Societatea Ornitologică Română)

FACE – Federaţia Asociaţiilor de Vânătoare şi Protejare a Naturii din UE
(Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România)

Suntem bine reprezentaţi în organizaţiile europene de profil, dar totuşi ne situăm pe ultimele locuri între statele membre când este vorba de nivelul performanţelor în agricultură.

Cea mai mare parte a bugetului Uniunii, circa 40%, este destinat finanţării producţiei agricole a UE. România dispune de suprafeţe însemnate de teren agricol. Lipseşte însă ceva pentru a face acest “mecanism” mai eficient – avem terenuri, avem condiţii, se găsesc şi investitori, avem şi pieţe de desfacere.

Dan LUCA / Bruxelles

Cluj-ul, infrastructura şi parlamentarii europeni

Recent am vizitat Clujul, după o pauză de aproape un an. Citisem acum câteva săptămâni despre siguranţa rutieră din România şi credeam că statisticile dramatizează exagerat situaţia. Credeţi-mă, realitatea e dură la Cluj. E drept, sunt câteva drumuri principale care se compară cu ceea ce este prin vestul Uniunii Europene, dar infrastructura este o problemă. Marcajele lipsesc în marea majoritate, iar semnalizările de pe marginea şoselelor sunt total neadaptate traficului actual. Prea este haos şi implicit nervi.

Scriu acest mesaj nu pentru a critica administraţia clujeană, sau pentru a sublinia ceea ce se întâmplă în Cluj, în comparaţie cu alte oraşe din România, dar chiar dacă locuiesc acum la două mii de kilomentri de Cluj, mă doare când văd că nu se poate face mai mult pentru cetăţean sau pentru cei care vizitează oraşul. Infrastructura este ceva obositor în România, iar Clujul nu face excepţie. E păcat ca o capitală a Ardealului să piardă turişti din cauza infrastructurii. E păcat să nu înţelegem cât mai repede cu putinţă că situaţia actuală afectează grav calitatea vieţii.

O veste bună pentru clujeni, se pare că alegerile locale, proaspăt încheiate, au avut şi un ricoşeu european, Clujul are acum doi parlamentari europeni, lui Rareş Niculescu, alăturându-i-se Flaviu Călin Rus. Mult succes Călin!

Dan Luca / Bruxelles