Cât de solidă e axa Bucureşti – Bruxelles – Washington?

Am insistat mult pe axa Bucureşti-Bruxelles, în special în ultima perioadă, în perspectiva Preşedenţiei UE, pe care România o va deţine în a doua jumătate a anului 2019. Dar, inevitabil, trebuie să privim într-un context mult mai larg poziţionarea ţării.

Recent, Eduard Hellving declara că pentru noua guvernare din România, “prioritatea fundamentală a anului 2015 este... ancorarea mai pronunţată şi activă a României în ecuaţia securităţii euro-atlantice, pe axa Washington - Berlin - Bucureşti", înlocuind astfel Londra din vestita axă. Ca reacţie la această declaraţie, unii chiar glumeau (sper) cu axa Bucureşti-Roma-Washington.

Eu cred însă că axa de colaborare evidentă pentru România este Bucureşti (=România) – Bruxelles (=UE) – Washington (=NATO). Criza pe care o trăim ne face să fim mai pragmatici şi să calculăm cu exactitate ce variante avem. În contextul negocierilor macro, România joacă, România e în Uniunea Europeană, e în NATO. Însă totul trebuie dezbătut în contextul parteneriatelor pe care România le are, cu Uniunea Europeană, şi în contextul parteneriatului strategic cu SUA.

Dan LUCA / Bruxelles

The programme "Experts for a European Romania" takes shape

We talk a lot about how Brussels affects us, however when we hear stories about the hassle of the European system and Romania we should try to understand the causes. I do not refer at absorbing sufficient EU funds or not, I am talking about that feeling of belonging, that feeling of being connected to a real community environment.

It is said that 75% of Romanian law "comes from Brussels". Well, ladies and gentlemen, that’s a lot! But do we really care what laws (and indirectly lives) we have in the supranational structure that is the (rather integrated) European Union? It creates a big distance when we use terms such as "us and them". We are together, whether you want it or not, and we must suffer the consequences (including positive ones as well). Don’t you think it doesn’t make sense as well, and that time is pressing us to get involved? And I do not mean Romanian MEPs, or the Romanian government, but I am referring to us ordinary people, whether they come from business, academia or NGO sector.

Romania doesn’t understand how to allocate sufficient resources to fully understand what EU membership means. The Romanian citizen is also confused by the current EU, which is too far from his or her everyday reality. Aware of the importance of human resources in this mechanism, I actively get involved to outline concrete actions to Romania's European development. Political will is important, but it must be supported by a technical component. Unfortunately we lack expertise.

Undoubtedly, there is a problem in Romania regarding how to allocate human resources and how to finance this project on "calibration of Romania to the European Union". On March 19, 2015, I participated in Bucharest to perhaps the most profound discussion of opportunities to streamline the system of Romania in the EU context. This can be done only by launching a new governmental program, similar to the one launched in 2002 in the pre-accession stage (with the euro-advisers). Through this mechanism we can strengthen our expertise at the ministry level, but also at the local level.

The Romanian Universities have a fantastic potential to provide what is missing to this "project". "We try to be the catalyst of beneficial projects for Romania, and partners are crucial to succeed," stated Vice-rector of SNSPA, Alina Bârgăoanu, at the March event.

I am pleased that the Government is already designing a strategy for Romania's EU Presidency, of 2019. "We'll probably set up a Reflection Group at the Foreign Ministry to prepare the EU Presidency. For us, 2019 is tomorrow", we shared Luminiţa Odobescu - Councillor of State, Prime Minister's Office. And the support of Romanians elected in Brussels is already present as stressed by MEP Ramona Mãnescu: "Brussels is the second pole power in the world and Romania should have a clear strategy on this level."

What’s next? It remains to see how, in practical terms, Romanian institutions, in particular the Government and the Presidential Administration, will involve segments of Romanian society, like business, civil society, academia, in designing a mechanism to prepare and become an effective Romania on the European level. Of course the use of the 2500 Romanians living in Brussels is a priority, but should be managed through clear and realistic procedures. Inertia of the system does not resolve the gap that we have in our country as we are still fine-tuning the European structure.

Dan LUCA / Brussels

Alegerile naţionale, cu impact asupra hărţii UE?

Marine Le Pen, liderul partidului de extremă-dreapta, Frontul Național din Franța, a declarat că ea va cere poporul francez să voteze scoaterea ţării din UE, în cazul în care în 2017 va ajunge președinte.

Mai multe sondaje de opinie au prezis victorie pentru Le Pen, al cărei partid este caracterizat de convingeri anti-UE și anti-imigrație, după ce, în primul tur al alegerilor parlamentare franceze, Frontul Naţional a fost pe locul al II-lea, votat de peste 25% dintre alegători.

Să nu uităm că Le Pen a cerut de asemenea Greciei să negocieze propria ieșire din zona euro, mai degrabă decât să răspundă cererile creditorilor și Bruxelles-ului, salutând de asemenea ascensiunea SYRIZA, după alegerile din ianuarie.

Cât de realist pare un asemenea scenariu, de altfel neprevăzut de specialişti în lucrările vizibile pe tema viitorului UE?

Spre sfârşitul acestei primăveri vom vedea şi ce se va întâmpla cu Marea Britanie şi cu, din ce în ce mai probabilul „referendum de exit”. David Cameron a promis un vot similar privind aderarea țării sale la UE în 2013. Dacă inițial acest referendum se referea la anul 2017, recent, premierul britanic anunţa că are intenţia de a grăbi acest evenimiment, în cazul în care va câştiga alegerile din 7 mai 2015.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Cariere – “Conectarea reală a României la UE creează joburi pentru tineri”

Sâmbătă, 28 martie 2015, Cariere publica un material pe care l-am dedicat unui subiect foarte important, relaţia Bucureşti-Bruxelles şi resursa umanã necesarã pentru îmbunãtaţirea comunicãrii pe acest ax.

Redau mai jos textul integral al acestui articol:

..............

România, a şaptea putere din UE – ca pondere numerică a voturilor în Consiliul European şi ca număr de eurodeputaţi –, nu a înţeles perfect că trebuie să joace un rol de membru important în spaţiul comunitar şi nu s-a adaptat încă la jocul foarte complex al afacerilor europene. În perspectiva Preşedinţiei UE pe care România o va deţine din a doua partea a anului 2019, trebuie acţionat acum.

Nu se poate să lăsăm miile de dosare aflate în dezbatere la nivel comunitar pe seama a doar o sută de diplomaţi de la Reprezentanţa Pemanentă a României pe lângă UE de la Bruxelles.

Pentru a face faţă volumului de muncă necesar, România trebuie să-şi dubleze şi perfecţioneze rapid resursa umană instituţională implicată în mecanismul de relaţionare cu Uniunea Europeană. Aceasta se poate face doar prin lansarea unui nou program guvernamental, asemănător cu cel lansat în anul 2002, în perioada de preaderare, cel cu euroconsilierii. Prin acest mecanism se poate consolida expertiza sectorială la nivelul ministerelor de linie, dar şi la nivelul prefecturilor din teritoriu.

Să privim realist şi practic – o racordare corespunzătoare, pe măsura potenţialului, poate crea joburi pentru tineri. Trebuie doar să fim cretivi, şi evident, să avem şi susţinerea politică.

Este necesară în primul rând crearea unor noi poziţii în adminstraţia românească, pe două nivele (local şi naţional), persoane responsabile în a fluidiza relaţia România–UE.

Este nevoie de concursuri transparente în care cei interesaţi pot aplica, indiferent de culoarea politică. Cei care trec examenele devin „experţi pe afaceri europene”. La nivelul fiecărei prefecturi, trebuie angajaţi doi „experţi pe afaceri europene” (raportează direct prefectului). Unul dintre aceştia este „responsabil pentru relaţia cu instituţiile locale” din zona alocată prefecturii respective (primării, consilii locale, consiliul judeţean etc). Al doilea expert este „responsabil cu stakeholderii locali” (industria locală, sindicate, societatea civilă organizată, universităţi, firme de consultanţă etc). La nivelul fiecărui minister de linie, trebuie găsiţi experţi care relaţionează direct cu abinetul ministrului. Unul dintre experţi trebuie să fie „responsabil cu relaţia cu prefecturile” (structurile locale instituţionalizate). Al doilea expert este „responsabil pe relaţia cu stakeholderii naţionali” (structurile naţionale neinstituţionalizate). În plus, pentru o mai bună coordonare a instituţiilor româneşti, este nevoie să existe în fiecare minister un expert pe afaceri europene „responsabil cu relaţia interministerială”.

„Experţii pe afaceri europene” au ca responsabilităţi identificarea şi structurarea activităţii de consultare cu stakeholderii români interesaţi de dinamica legislativă alocată ministerului respectiv (baza de date, pagina web de informare, întâlniri periodice, consultări, help desk etc).

Este foarte important ca aceşti „experţi pe afaceri europene" (locali sau naţionali) să interacţioneze cu Reprezentanţa Permanentă a României pe lângă UE de la Bruxelles, ajutând în fluidizarea mecanismului şi informând în permanenţă despre poziţia stakeholderilor din România.

Dar unde găsim români care să ajute România în UE? Ce pregătire trebuie să aibă un expert naţional în afacerile europene? Este un paradox, avem în România vreo 25 de mastere în studii europene, iar 95% dintre absolvenţi nu îşi găsesc de lucru relaţionat cu diploma obţinută.

Este destul să studiezi la astfel de facultăţi pentru a avea CV-ul perfect ca expert UE? Este foarte important să înţelegi sistemul instituţional comunitar pentru a te face util, dar sunt multe alte calităţi pe care trebuie să le ai în plus. Limba engleză devine canalul de comunicare la nivel european. Tehnologia trebuie stăpânită bine, în sensul că trebuie avută o cultură în care comunicarea electronică primează. Ce ne lipseşte nouă, ca români, pentru a ne afirma mai bine pe plan european este experienţa practică. Deşi suntem competitivi, e nevoie de o abordare mai pragmatică, atât la nivel individual, cât şi în ceea ce priveşte structura învăţământului românesc. Oameni cu pregătire teoretică avem, poate chiar punem accentul prea mult pe amănunte şi „chichiţe” teoretice şi uităm de formarea „la faţa locului”.

Normal, trebuie găsite şi sursele de susţinere financiară. Finanţarea unui program pentru o conectare mai bună a României la UE se poate face fie prin forţe proprii, apelând la bugetul naţional, fie prin activarea unor aplicaţii în cadrul Programul Operaţional Capacitate Administrativă 2014–2020, fie chiar prin Programul Operaţional Capital Uman. Doar voinţă politică să existe.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – interviu în PR Journal – ″Facem lobby întreaga noastrã viaţã″

Felicit redacţia PR Journal pentru conţinutul revistei recent lansate. Mulţumesc de asemenea pentru că mi s-a oferit credit şi ocazia să fac parte din ″exemplele″ acestei ediţii.

Redau mai jos răspunsurile pe care le-am formulat la întrebările adresate de redactor apropo de lobby. Mini-interviul este vizibil în varianta print la paginile 57-58:

.........

În ce măsură proasta reputaţie a lobbyului este meritată?

Facem lobby întreaga noastră viaţă, chiar dacă nu percepem anumite activităţi în felul acesta. Vrem să avem copiii la o şcoală mai bună şi facem lobby pentru asta, vrem să avem o cameră de hotel mai spaţioasă şi facem lobby, vrem să avem un loc de muncă mai bun şi facem lobby în cercul cunoştinţelor să avem recomandări mai bune… Dacă însă intrăm pe noţiunea de lobby legislativ e normal să avem alte coordonate. În mediul european noţiunea de lobby nu mai sperie. Comisia Europeană adoră faptul că anumite grupuri de interese vin să îşi prezinte opiniile asupra anumitor părţi din legislaţie, eurodeputaţii invită periodic reprezentanţii industriei şi societăţii civile la consultări. Au fost şi eforturi instituţionale pe palierul reglementării activităţii de lobby, în special în domeniul transparenţei, iar Registrul Transparenţei este deja în faza operaţională, cu peste 6.000 de înregistrări din 2011 de când a intrat în vigoare.  

Ce calităţi trebuie să aibă un lobbyst de succes?

Un lobbyst bun este o persoană care devine sursă de inspiraţie pentru microsistemul în care activează, e formatorul de opinie pe anumit segment de piaţă. Dacă analizăm pas cu pas sistemul de influenţă, observăm paşii clari, de manual: Definirea obiectivului (propunerea de amendamente); identificarea interlocutorilor: decidenţi, factori de influenţă, aliaţi, opozanţi; crearea de alianţe şi parteneriate; elaborarea argumentelor şi uneltelor de comunicare; strategia de comunicare către factorii de influenţă; monitorizare şi comunicare internă permanentă. Un lobbyst de succes trebuie să aducă valoare adaugată în fiecare domeniu enumerat.

Care este, în opinia ta, industria care face cel mai eficient lobby la Bruxelles?

Sunt zeci de studii care prezintă campanii de succes, unele cu adevărăt de succes, altele prezentate într-o anume formă pentru a-i mulţumi pe anumiţi clienţi. Există la Bruxelles un lobby al industriei, al ONG-urilor, dar cel mai puternic este cel al ţărilor membre UE. Dacă este să apreciez un sector, cel al industriei auto este deja notoriu la Bruxelles, dar şi lobby-ul ONG-urilor verzi, în special al coaliţiei G10 Environment, are rezonanţe puternice.

Ştii vreo glumă bună despre lobbyişti?

E mai mult o situaţie cinică din viaţa unui lobbyst, întrebat de copilul său: ″Tată, tu ce lucrezi de fapt?″, el răspunde: ″Dragă, eu de 5 ani încerc să inserez o virgulă într-un text legislativ″. Totuşi, îmi permit să închei mai optimist, citându-l pe Frank Zappa, care spunea că “Politica este ramura de divertisment a industriei”.

Dan LUCA / Bruxelles

Potenţialul binomului România-Japonia (în contextul parteneriatului UE-Japonia)

Într-o analiză realizată de cãtre Radu Şerban sunt analizate două economii care, se pare, au mai multe asemănări decât am crede la prima vedere - UE și Japonia. “În fapt, nu numai talia le apropie, ci și o serie de trăsături și evoluții asemănătoare. Economii de piață mature, cu standarde ridicate de viață și însemnate sectoare ale serviciilor, ajunse la o anumită saturație a creșterii și împovărate de îmbătrânirea populației, fac eforturi să rămână în zona pozitivă a dinamicii PIB. Zona euro nu a reușit să revină la nivelul PIB din 2008, iar arhipelagul nipon s-a mulțumit cu o cvasi-stagnare în ultimele două decenii”, explica diplomatul român.

Aş putea spune că tocmai aceste asemănări se poate să fi contribuit la un parteneriat economic productiv de-a lungul ultimelor decenii – “Japonia a văzut în UE, de-a lungul deceniilor, o superputere „blândă”, interesându-se de cooperarea în domenii ca gestionarea dezastrelor și crizelor, securitate cibernetică, combaterea terorismului și a epidemiilor și alte provocări globale. La rândul său, UE, ca actor global promotor al unor valori fundamentale, a găsit în Japonia un partener solid de-a lungul timpului. Un rezervor imens de interese comune, complementarități, bunăvoință și talente trebuie să animeze în viitor acțiunea comună euro - niponă pentru a face față provocărilor, inclusiv în domeniul apărării”.

Apropo de parteneriate, este interesat de analizat care este relaţia Japonia-România. Am putea insista pe dezvolatrea acestui parteneriat, “investind” mai mult în crearea unei Japonii - piaţă de desfacere pentru produsele şi serviciile româneşti.

Am putea adăuga Japonia la lista ţărilor care pot contribui la poziţionarea României ca mare “jucător” la nivel european, şi de ce nu, global:

Potenţialul binomului România - Polonia

Potenţialul binomului România – China

Potenţialul binomului România – Germania

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – prezentare la VUB Bruxelles despre oportunitãţile Bruxelles-ului european

Dupã prezentarea din noiembrie 2014, saptãmâna aceasta am avut din nou plãcerea sã expun studenţilor de la VUB Bruxelles noţiuni practice despre cine angajeazã în Bruxelles-ul european și care este procedura pentru a lucra în capitala comunitarã.

Cu siguranţã mulţi dintre masteranzi vor lucra în viitor în centrul afacerilor europene.

Fiind în Bruxelles de aproape 18 ani, mã bucur sã pot prezenta cunoștinţele mele  studenţiilor, fie în cadrul cursurilor acedemice, fie în format de training sau coaching, pentru a-i ajuta în decriptarea Bruxelles-ului. Voi continua și pe viitor sã interacţionez cu tineri atât din Bruxelles, cât și din România.

Dan LUCA / Bruxelles

Ce mai discutã grupul „Prietenii Președenţiei” la Bruxelles?

Politicienii doresc reforma în UE și o mai bună funcționare în folosul cetățenilor. Dar, după cum explică Richard Corbett, reprezentant al laburiştilor britanici, nu există un consens clar asupra a ceea ce este necesar a fi schimbat.

În opinia politicianului, în a doua jumătate a anului trecut s-a întâmplat un lucru ciudat. Ca prim-ministru, David Cameron a transmis poporului britanic un mesaj că dorește un rãspuns clar referitor la o reformă a UE. Înalți reprezentanți ai guvernului britanic au fost implicaţi în discuţii, „de culise”, cu alte țări din UE, pentru a identifica aspectele actuale din procesul de luare a deciziilor europene care au nevoie de îmbunătățire.

Aceste discuții au avut loc în cadrul unui grup puțin cunoscut, numit "Prietenii Președenției". Acesta este format din înalți funcționari din fiecare stat membru, convocaţi din timp în timp pentru a lucra la o problemă deosebit de dificilă sau controversată. Întâlnirile grupul sunt caracterizate de discuții paşnice, deschise, încercându-se identificarea zonelor de consens, ce pot fi ulterior raportate ministerelor naționale. Este o lume departe de dezbaterile încărcate politic ale Consiliului European - și atunci când vine vorba de cele mai spinoase probleme ale dezacord și potențial impas, aceasta e, uneori, exact ceea ce este necesar, explica eurodeputatul britanic.

În 2014, „Prietenii Președinției” a fost însărcinat cu identificarea unor modalități de a face UE mai eficientă în prioritățile sale strategice: promovarea creșterii economice și a competitivității și îmbunătățirea responsabilității democratice. Dacă aceste priorități sună familiar, acest lucru se datorează faptului că acestea sunt şi obiectivele premierului Cameron, citate pe parcursul anului trecut pentru a justifica nevoia de reformă a UE.

Este dificil să găseşti un politician care să nu fie de acord că UE are nevoie de reformă. Întrebarea este ce fel de reformă?, insistă Corbett. Nu sunt suficiente trei domenii vagi: consolidarea parlamentelor naționale, îmbunătățirea funcţionării UE şi "o uniune tot mai strânsă".

În prezent, pentru Partidul Conservator, reforma Uniunii Europene trebuie să se întâmple până în 2017 cel târziu, moment în care va exista un fel „mic tratat de reformă”, urmat de un referendum privind apartenenţa Marii Britanii la UE. Însă, foarte bine sublinia britanicul, „reforma este un proces, (de durată) nu un eveniment”!

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Ziarul Financiar – “Practic, cum pregăteşte România Preşedenţia UE din 2019?”

Am avut plăcerea de a pregăti pentru cititorii Ziarului Financiar un material despre racordarea României la Uniunea Europeană, în perspectiva Preşedenţiei din 2019. Cu această ocazie am subliniat încă o dată importanţa resursei umane specializate şi crearea unui flux de informaţii eficient între Bucureşti şi Bruxelles, şi invers.

Puteţi citi în continuare articolul care a apărut online şi pe site-ul publicaţiei, marţi, 24 martie:

..................

După dezbaterea de succes de la sfârşitul anului trecut de la Bruxelles, recent am animat la Bucureşti poate cea mai profundă discuţie despre oportunităţile României de eficientizare a sistemului în contextul comunitar. Am considerat că o astfel de initiativă trebuie să fie expusă atât Preşedenţiei României, cât şi Guvernului ţării, mai ales că în 2019 România va deţine Preşedenţia UE. Putem gândi un Masterplan naţional, în care să fie implicat sectorul privat, societatea civilă, mediul academic, eurodeputaţi şi lideri de presă.

Preşedentia UE a României este o oportunitate clară de a consolida administraţia României, mai ales că – în cadrul Agendei 2020 – România s-a angajat să îşi reformeze adminsitraţia până la sfârşitul anului 2016.

În 2019 România trebuie să acopere toate dosarele politicilor europene, să aibă o strategie de “ţară mare în UE”. Desigur, trebuie să prioritizăm anumite dosare, ca strategice pentru România. Imperativ este însă să întărim componentele de reprezentare, promovare şi lobby. Trebuie să gândim un program guvernamental, un plan de acţiune, pentru a sprijini administraţia românească. E nevoie să formăm experţi, şi asta nu doar la ministerele de linie, dar şi la nivel local.

Vrem, nu vrem, peste 75% din legislaţia aplicată în România îşi are originea la Bruxelles. Această legislaţie nu priveşte în mod necesar securitatea naţională, politica externă sau apărarea. Este vorba despre consu­mator şi pieţe, despre calitatea aerului, gestionarea apei şi despre alimente. Merită atenţie şi această Europă a noastră, a temelor „mărunte”, ale cărei decizii se adresează mai degrabă cotidianului cetăţeanului decât treburilor de Stat.

Insuficienta consultare a stakeholder-ilor din România în dezvoltările legislative europene are ca important efect negativ faptul că interesul real de fond, neidentificat sau nefundamentat în amonte, cade victimă alianţelor „tradiţionale” la faţa locului (în realitate, exclusiv conjunctural-politice) realizate de palierul decizional atunci când poziţia de apărat este insuficient motivată sau analizată. Aceste alianţe sunt realizate de regulă la Bruxelles de către oamenii din Reprezentanţa Permanentă, a căror activitate este de tip diplomatic şi tehnic deopotrivă, desfăşurându-se uneori şi cinci zile pe săptămână în grupuri de lucru cu membri din toate statele membre. Poziţionarea conjuncturală sau, altfel spus, cea prin raportare la poziţia altor state membre, le este în mod firesc mai la îndemână atunci când poziţia pe care o primesc de la Bucureşti este una insuficientă în argumentare.

Alt efect negativ poate fi faptul că în plan non-guvernamental, lobby-ul individual necoordonat cu „poziţia naţională”, riscă să piardă din eficacitate.

Avem nevoie să gândim România contemporană. E nevoie să dezvoltăm oferte reale în administraţia românescă pentru a pregăti Preşedenţia UE a Românie din a doua partea a anului 2019.

Din cele enumerate în punctele precedente, este clar că inerţia sistemică nu duce la o rezolvare a problemelor actuale pe care le are România cu Uniunea Europeană. Trebuie intervenit rapid, organic, pentru ca actualele tendinţe să fie corectate.

Este necesară în primul rând crearea unor noi poziţii în adminstraţia românească, pe două nivele (local şi naţional), persoane responsabile în a fluidiza relaţia România - UE. Este nevoie de concursuri în care cei interesaţi pot aplica, indiferent de culoarea politică. Cei care trec concursul devin “Experţi pe afaceri europene”.

La nivelul fiecărei Prefecturi, trebuie angajaţi doi “Experţi pe afaceri europene” (raportează direct Prefectului). Unul dintre aceştia este “Responsabil pentru relaţia cu instituţiile locale” din zona alocată Prefecturii respective (Primării, Consilii Locale, Consiliul Judeţean, etc). Al doilea expert este “Responsabil cu stakeholderii locali” (industria locală, sindicate, societatea civilă organizată, universităţi, firme de consultanţă, etc).

La nivelul fiecărui minister de linie, trebuie găsiţi o serie de experţi, care relaţionează direct cu Cabinetul Ministrului. Unul dintre experţi trebuie să fie “Responsabil cu relaţia cu Prefecturile” (structurile locale instituţionalizate). Al doilea expert este “Responsabil cu relaţia cu stakeholderii naţionali” (structurile naţionale neinstituţionalizate). În plus, pentru o mai bună coordonare a instituţiilor româneşti, este nevoie să existe în fiecare minister un expert pe afaceri europene “Responsabil cu relaţia interministerială”. “Experţii pe afaceri europene” au ca responsabilitate identificarea şi structurarea activităţii de consultare cu stakeholderii români interesaţi de dinamica legislativă alocată ministerului respectiv (baza de date, pagina web de informare, întâlniri periodice, consultări, help desk, etc).

Este foarte important ca aceşti experţi pe afaceri europene (“locali” sau “naţionali”) să interacţioneze cu Reprezentanţa Permanentă a României pe lângă UE de la Bruxelles, ajutând în fluidizarea mecanismului şi informând în permanenţă despre poziţia stakeholderilor din România. Din acest motiv, este necesar ca toţi specialişti implicaţi în fluxul decizional asociat problematicilor europene să vorbească ”aceeaşi limbă”, să aibă acces la un corp comun de cunoştinţe şi competenţe şi, prin aceasta, să contribuie la europenizarea societăţii româneşti.

Finanţarea unui astfel de program se poate face fie prin forţe proprii (apelând la bugetul naţional), fie prin activarea unor aplicaţii în cadrul Programul Operaţional Capacitate Administrativă 2014-2020, sau chiar a Programul Operaţional Capital Uman. Doar voinţă politică să existe!

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – în studioul The Money Channel TV din București despre cum “joacă” România la Bruxelles

Cu ocazia vizitea pe care am avut-o în această primăvară la Bucureşti, am reuşit să onorez invitaţia lansată de Ovidiu Nahoi, de a participa la emisiunea “Context”, pe care o realizează la The Money Channel.

Luni, 23 martie, am vorbit alături de Alina Bârgăoanu, Pro-Rector SNSPA despre importanţa axei Bucureşti-Bruxelles. Spuneam că europenizarea României este un proiect al întregii societăţi româneşti, inclusiv sectorul de business, presa, mediul academic, societatea civilă, etc.

România are potenţial şi poate să joace la Bruxelles pe toate dosarele. E drept, unele sunt mai greu de mediatizat în media naţională, înfometată de senzaţional. Avem în prezent 2.000 de români în Bruxelles în instituţiile europene, şi încă 500 în sectorul privat. Este un hibrid încă nedezvoltat suficient şi aici România joacă sub potenţialul său.

Momentul 2019 şi Preşedenţia UE este unul foarte important pentru România, însă trebuie să privim crearea unei strategii naţionale de abordare a Uniunii europene, într-un context mai amplu. Este vorba în primul rând de 7 mai 2015, când vor avea loc alegeri în Marea Britanie, unde se vorbeşte din ce în ce mai mult de un referendum de exit în 2017. Este şi Grecia în discuţie, cu o posibilă ieşire din Euroland, însă nu este o chestiune de amploarea celei britanice.

Noi trebuie să ne coagulăm reprezentanţe permanente la Bruxelles, cu experţi sectoriali, atât în ceea ce priveşte administraţia naţională (regiuni, judeţe, prefecturi), cât şi în sectorul privat. Ei sunt cei care trebuie să se implice în consultare, anticiparea mişcarilor în plan legislativ european. Am sugerat secretariate permanente pentru reprezentarea regională la Bruxelles, în activitatea cărora să fie implicate atât Camerele de Comerţ cât şi universităţile din teritoriu. Ne lipseşte şi un program de formare a specialiştilor, pentru că deşi avem oameni cu pregătire teoretică, resursa umană românească duce lipsă de formare practică.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – “Cum poate creşte rolul României în politicile europene?” (înregistrare video - Foreign Policy)

Pentru cei care nu au reuşit să mă urmărească în direct, la emisiunea difuzată de Adevărul live vineri, 20 martie de la ora 12.00, recomand înregistrarea disponibilă online.

Am fost invitat în platoul Foreign Policy pentru a discuta despre reprezentarea intereselor României la Bruxelles ca director al Institutului EurActiv şi am răspuns întrebărilor moderatoarei Oana Popescu, alături de Anne-Marie Blăjan, senior editor CursDeGuvernare.ro.

Dan LUCA / Bruxelles

Testează-ţi forţele în Hollywood-ul afacerilor europene!

Pentru al doilea an consecutiv, am ţinut un curs despre "European Media and the Public Sphere" masteranzilor SNSPA de la Master in EU Communication and Governance. Cei 25 de studenţi pot aduce o contribuţie clară unei racordări mai bune a României la Uniunea Europeană. E un potenţial fantastic pentru “fibra europeană a României”.

Cel puţin jumătate dintre ei pot să lucreze mâine în Bruxelles-ul european, doar să dorească! Acest Hollywood al afacerilor europene e complex, dar plin de oportunităţi, iar dacă vrei o “abordare de la Centru”, e locul ideal pentru a încerca!

E nevoie de multă muncă şi sudoare, am simţit-o pe propria piele, încă de acum 20 de ani. Treptat însă, îţi poţi aduce valoarea adăugată, şi chiar să aduci inovaţia în acest sistem al celor 100.000 actori europeni!

Iar de la Bruxelles poţi să ajuţi şi ţara atât de dragă, căci e important să ai verticalitate şi să nu îţi uiţi rădăcinile.

Mult succes studenţilor mei, oriunde v-aţi afla!

Dan LUCA / Bruxelles

 

The “Twitter Journalist” and their financing

The technological developments from the last 20 years have an impact on journalism. In the 90s print publications were in power and to be a journalist particularly meant to write an article for the newspaper of the next day.

Internet was invented and publications have appeared online – some even existing online only, which led to the concept of “online journalist”. The market viewed this move with scepticism. Even the European Commission took years to recognize online publications, and to accredit online journalists to the European institutions. I have still fresh in mind when, back in 2001, EurActiv wanted to accredit journalists and the Commission couldn’t really understand this type of the European media.

Things have evolved gradually, blogs and bloggers appeared. Some bloggers even became very famous, their visibility greater than some publications. Discussions started again about this new form of journalism, the debate covering pro and cons.

For some time now we are witnessing a new dimension of journalism, at least in Brussels. It’s the journalist focused on Twitter. In fact, there are already journalists who are defined as "Twitter journalists". They participate to important events, draft messages of maximum 140 characters, and inform those who follow them on a particular subject. In order to better understand this niche, you should understand that certain journalists are "followed" by thousands of other Twitter users, reaching an enormous audience.

Of course, nowadays anyone can become a "journalist". You buy a web domain and start publishing. You can even give yourself the title "Editor-in-Chief" of the publication once you released it. Many times it may even be successful, reaching hundreds or even thousands of people who are interested in the content presented. The big problem, however, arises around funding. Who pays? Where does money come from? What is the business model? And if you say advertising, and that treats you well, you're wrong!

So welcome “Twitter journalists” in the media landscape! Good luck in finding way to survive financially!

Dan LUCA / Brussels

Dan LUCA – în direct la Foreign Policy/Adevărul Live – despre “Cum poate creşte rolul României în politicile europene”

Fiind în Bucureşti în această săptămână, am avut plăcerea de a răspunde invitaţiei lansate de Foreign Policy de a intra în direct la o emisiune Adevărul Live, vineri, 20 martie, de la ora 12.00. Tema centrală a discuţiei din platou a fost cea a racordării României la Uniunea Europeană.

Am subliniat din nou, şi cu această ocazie, importanţa implicării românilor din structurile europene în dezbateri naţionale, unde să fie aduse în discuţie priorităţile României. Mă bucur să constat că se discută deja Preşedenţia europeană a României din 2019. În acest sens am sugerat o implicare mai largă, inclusiv a sectorului privat, a experţilor din mediul academic, etc.

România are nevoie de un program guvernamental necesar pentru a consolida expertiza în politicile europene pentru administraţia românească, atât la nivel naţional, cât şi la nivel local. Ne lipseşte un mecanism eficient de comunicare - cei care ne reprezintă la Bruxelles au nevoie de date concrete din ţară, pe diferite sectoare, pentru a ne putea susţine interesele în dezbaterile din capitala Europei. Avem nevoie de consolidarea ţesutului european, crearea acestei fibre bine definite în instituţiile naţionale, dar şi în sectorul privat, fără a omite rolul major pe care îl are diaspora în acest context. Apoi, reindustrializarea, o altă chestiune în care trebuie să intrăm cu dezbateri naţionale televizate.  

Trebuie să vedem care ne sunt obiectivele, şi care sunt “şerpaşii” pe care ne putem baza ca să alergăm împreună cu Uniunea Europeană, pentru că noi deocamdată înaintăm “la pas”.

Dan LUCA / Bucureşti

 

La Bucureşti, programul “Experţi pentru o Românie europeană” prinde contur

Pe 19 martie 2015, am participat la București la poate cea mai profundă discuţie despre oportunitãţile României de eficientizare a sistemului în contextul comunitar. Este, de fapt, o continuare a dezbaterii din Parlamentul European din 9 decembrie 2014.

Am început interacţia cu o prezentare despre un posibil program guvernamental, necesar pentru a consolida expertiza în politicile europene pentru administraţia românească, atât la nivel naţional, cât şi la nivel local.

Am considerat că o astfel de initiativă trebuie să fie expusă atât Preşedenţiei României, cât şi Guvernului ţării, mai ales că în 2019 România va deţine Preşedenţia UE. Desigur, am lărgit cadrul dezbaterii, invitând ca panelişti reprezentanţi din sectorul privat, societatea civilă, mediul academic, eurodeputaţi şi lideri de presă.

Câteva idei despre modul de percepţie al acestei iniţiative, dar şi despre ce înseamnă UE în România, în acest mesaj de blog:
 

Alina Bârgăoanu, prorector SNSPA

Ø  Ne bucurăm să putem organiza o astfel de dezbatere în noua clădire SNSPA

Ø  Venim cu idei concrete pentru o Românie mai conectată la nivel european

Ø  Încercăm să fim calatizatorul unor proiecte benefice pentru România, iar partenerii sunt cruciali pentru a reuşi

 

Ramona Mănescu - eurodeputat PPE

Ø  Bruxelles-ul este al doilea pol de putere mondial şi România trebuie să aibă o strategie clară pe acest palier

Ø  Birourile regiunilor româneşti trebuie să prindă viaţă în peisajul capitalei europene

 

Luminiţa Odobescu - Consilier de Stat, Cancelaria Primului-Ministru

Ø  Privim cu mare seriozitate Preşedenţia României, pentru noi anul 2019 este “mâine”

Ø  Dorim să consolidăm administraţia României, iar Preşedenţia UE este o oportunitate

Ø  Parteneriatele sunt foarte importante, facem deja consultări cu mediul de afaceri

Ø  România trebuie să acopere toate dosarele politicilor europene, să aibă o strategie de “ţară mare în UE”

Ø  Desigur, trebuie să prioritizăm anumite dosare, ca strategice pentru România

Ø  Există o problemă de resursă umană

Ø  Trebuie să întărim componentele de reprezentare, promovare şi lobby

Ø  Trebuie să gândim un program guvernamental, un plan de acţiune, pentru a sprijini administraţia românească

Ø  E nevoie să formăm experţi

Ø  Nivelul local este esenţial

Ø  Trebuie să consolidăm relaţionarea cu stakeholderii

Ø  Avem un mecanism complex şi avem nevoie de reacţii în timp real

Ø  Propunerea prezentată este un bun început, trebuie să o aprofundăm

Ø  Probabil vom înfiinţa un Grup de Reflecţie la nivel MAE pentru a pregăti Preşedenţia UE

 

Gabriela Drăgan - Director General, Institutul European din România

Ø  Chiar şi în dosarele în care UE nu are competenţe (educaţie, cultură, sănătate, etc) influenţa europeană este mare

Ø  În 2019, România va deţine “Preşedenţia celor 10 formaţiuni ale Consiliului”

Ø  Anul 2019 este complex: nou Parlament European, o nouă Comisie Europeană, context completat de discuţii despre viitorul cadru financiar european, etc

Ø  Vom avea o preşedenţie în trio, cu Austria şi Finlanda (1 ianuarie 2019 – 30 iunie 2020)

Ø  Trebuie să insistăm pe formarea profesională a experţilor români în domeniul politicilor sectoriale

Ø  Există un cadru legislativ bun de coordonare a afacerilor europene, HG din 2013 şi Legea de cooperare între Parlament şi Guvern (tot din 2013)

Ø  Nu există o reglementare puternică a lobby-ului la nivel european

Ø  Trebuie o comunicare mai bună la nivel interinstituţional

 

Doris Mircea - Reprezentant cu însărcinări speciale cu rang de Director General, Coordonatorul Centrului Infoeuropa, Ministerul Afacerilor Externe

Ø  Anul acesta se împlinesc 10 ani de la semanrea Tratatului de Aderare al României la UE

Ø  E foarte bună dezbaterea de astăzi, e bine că ne punem întrebări, că ne reevaluăm

Ø  Trebuie consolidată comunicarea interministerială – încă nu există o celulă a purtătorilor de cuvânt

Ø  Lobby-ul României la Bruxelles nu există, nu e bine structurat

Ø  Experţii europeni la nivel local sunt necesari pentru România

 

Loredana Radu - Director, Center for EU Communication Studies

Ø  Vom avea calificarea academică de “experţi în afaceri europene”

Ø  Programul centrului Euroantreprenoriat reuşeşte “să ducă” masteranzii SNSPA la stagii de formare în Bruxelles

Ø  Primul master pe EU Communication & Governance a fost lansat în 2013, o premieră în România

 

Gheorghe Şteafan - Vicepreşedinte, Centrul Român al Energiei

Ø  Noi, Centrul Român al Energiei, suntem un exemplu de reprezentare a intereselor la nivel sectorial la Bruxelles

Ø  De 3 ani organizăm Romania Energy Day la Bruxelles – următoarea ediţie fiind programată pentru 26 mai 2015

Ø  Avem o reprezentanţă permanentă activă la Bruxelles şi asta ne ajută mult să fim în realitatea europeană

 

Ion M. Ioniţã – Redactor Şef, Foreign Policy România

Ø  E foarte important să ne întrebăm, cine sunt experţii europeni ai României?

Ø  Trebuie să avem selecţii transparente pentru a aduce valoarea la nivel comunitar

Ø  Trebuie să vedem şi gradul de europenizare al României

 

Iulian Anghel - Editor Politic, Ziarul Financiar

Ø  Pentru ca România să fie influentă la Bruxelles trebuie să fie performantă la ea acasă

Ø  În aceşti ani se decide destinul României pentru următorii 20 de ani, nu putem să fim superficiali

Ø  Polonia – un succes european - şi nu întâmplător fostul premier polonez este în fruntea Europei acum

Ø  Putem finanţa pregătirea experţilor români prin programe europene

Ø  Salarizarea din adminsitraţia românească este o barieră reală în atingerea performanţei

 

Ovidiu Nahoi – Jurnalist, Money Channel România

Ø  România trebuie să îşi propună să obţină mult de la UE şi apoi să şi obţină ceea ce şi-a propus

Ø  Trebuie văzut cine reprezintă România la Bruxelles – ce sector privat mai are România?

Ø  Susţin acest program de a avea experţi în administraţia românească

Ø  În 2003 există o presiune publică pentru aderarea României la UE

Ø  Noi nu am reuşit să internalizăm UE

Ø  Trebuie să avem o dezbatere ca cea de astăzi în Parlamentul României

 

Mariana Gâju, Primarul comunei Cumpăna, membru al Comitetului Regiunilor

Ø  Avem nevoie de experţi tehnici, ca politicieni nu putem face faţă

Ø  E necesar ca legislaţia României să fie aliniată la UE

Ø  SNSPA – aici se formează cadrele pentru mâine

Ø  Să nu uităm să fim autentici în UE

 

Tot pe acest subiect, pe 16 martie 2015, am prezentat proiectul unui nou program guvernamental şi Administraţiei Prezidenţiale. Prin vocea consilierului pe afaceri europene, Leonard Orban, se întăreşte nevoia de a aduce un suflu proaspăt în administraţia românească în pregătirea Preşedenţiei EU.

Ø  Programul Operaţional Capacitate Administrativă 2014-2020 şi Programul Operaţional Capital Uman sunt posibile surse de finanţare

Ø  Să nu uităm că – în cadrul Agendei 2020 – România s-a angajat să îşi reformeze adminsitraţia până la sfârşitul anului 2016

Ø  Sprijin un astfel de program pentru a avea mai mulţi specialişti români în domeniul politicilor europene

În următoarele zile vom interacţiona cu factorii instituţionali pentru a realiza paşi concreţi în lansarea unui program guvernamental “Experţi pentru o Românie europeană”.

Dan LUCA / în general la Bruxelles, acum la Bucureşti