Dan LUCA – în Topul Foreign Policy Romania „100 de nume care mișcã România”

Zilele acestea am avut o incredibil de placutã surprizã, când mi-am vazut numele menţionat în Top 100 FP Romania, „o listã cu peste 100 de nume din România care mișcã ţara cu puterea ideilor sau exemplului. Anul de referinţa: 2013”.

Mentionarea mea la capitolul Relaţii Internaţionale – activitate de urmãrit în anul 2014, este onorantã, ambiţionându-mã și mai mult sã lansez în spaţiul public românesc idei realiste pentru o mai bunã relaţionare a României cu structura europeanã, dar și pentru implicarea cu adevãrat a românilor în ceea ce înseamnã statutul de cetãţean european.

Mulţumesc redacţiei Foreign Policy Romania pentru nominalizare și sper sã nu-i dezamãgesc pe viitor.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Jurnal de Dâmboviţa – “E posibilă implicarea politică a românilor de dincolo de graniţe”

Vineri 28 februarie, Jurnal de Dâmboviţa publica un nou editorial pe care l-am pregătit pentru cititorii dâmboviteni, pornind de la convingerea că diaspora românească, poate ajuta România prin implicare politică.

Redau în continuare articolul integral:

............

Trăiesc în afara teritoriului statului român, dar sunt român. Din România însă nu a dispărut încă mentalitatea „salam cu soia”, sau cel puţin nu de peste tot: „românii din străinătate sunt laşi că au plecat şi drept urmare nu au nici un drept să se implice la nivel intern”, „românii din străinătate ar trebui să fie mulţumiţi că le e bine acolo unde sunt”. Chiar aşa?

Deşi fac parte dintr-o diasporă mai specială – cea a românilor inseraţi în structura unică a capitalei comunitare – îi cunosc bine în Belgia pe compatrioţii noştri care lucrează în construcţii sau menaj. Sunt oameni extraordinari, poate mai români ca mulţi care se bat cu pumnul în piept în ţară că sunt români. Aceştia sunt însă prea puţin conectaţi la dezvoltările din România, iar greşeala nu este doar a lor.

România are nevoie de toţi românii. Dacă unii dintre noi am ales drumul Diasporei, asta nu înseamnă că nu mai suntem români sau că nu ne mai pasă de România, ci dimpotrivă. Din fericire însă, sunt şi percepţii pozitive, deschise spre o politică de integrare socială a românilor din diasporă. Cea mai importantă susţinere vine din partea oamenilor de rând, cei care au nevoie de o asemenea politică şi de răspunsuri concrete.

Aflaţi la Bruxelles de ceva vreme, capitala ne-a găzduit tocmai în mijlocul comunităţii muncitorilor în construcţii şi al celor care cresc copii şi îngrijesc casele celor din Bruxelles. Viaţa lor nu a fost uşoară nici o clipă, iar deschiderea graniţelor în anul 2007 nu a constituit o rezolvare automată a problemelor lor. Muncitorii în construcţii care au devenit liber-profesionişti se izbesc de o multitudine de neclarităţi privind accesul la pensii, chestiunile de natură fiscală, reunirea familiei.

Copiii lor nu cunosc procedura de echivalare a diplomelor, posibilitatea continuării studiilor, nu ştiu că piaţa muncii le poate oferi stagii de pregătire extrem de valoroase, cu sau fără plată, se limitează de multe ori în a rămâne deschişi locurilor de muncă pentru care nu este nevoie de o pregătire intelectuală asiduă; mamele lor, cu ani grei de şcoală şi diplome în economie, încă dichisesc casele străinilor fără să-şi cunoască oportunităţile în Diaspora.

Trebuie să vedem care sunt oportunităţile reale, mai ales acum, după deschiderea pieţei muncii. Doresc să accentuez aici şi a românilor plecaţi importanţa implicării în politica românească şi în crearea imaginii de ţară. Românii din Diaspora trebuie să aibă o voce politică în România. Trebuie să recunoaştem că migraţia are un rol pozitiv pentru ţările europene adoptive. Milioanele de români care lucrează în străinătate au trimis şi trimit încă în ţară bani, dar contribuie în acelaşi timp şi la dezvoltarea economiilor în ţările în care lucrează.

Dacă forţez puţin comparaţia, cred că românii se găsesc pe un fel de panglică Möbius, concept matematic în care există aparent două părţi (în cazul nostru românii din România şi românii din afară), dar în realitate panglica nu are decât o faţă (românii în general). E puţin abstract, dar îmi place conceptul. Să nu uităm, românii plecaţi au capacitatea de a ajuta ţara de origine, aşa cum au făcut-o la începutul secolului al XX-lea, când Diaspora românească a jucat un rol crucial în crearea Statului român modern.

Nu este interesul Diasporei româneşti în a blama guvernările din România. Din afara României se doreşte o implicare şi o responsabilizare în dosarele în care poate să se aducă valoarea adăugată. Politica europeană a României are nevoie de românii din afara României. Se pot consolida adevărate Consilii Consultative ale Diasporei, cu o presă care să deservească comunităţile româneşti. Contribuţiile se vor simţi treptat, atât în îmbunătăţirea imaginii României, cât şi în dezvoltarea turismului şi infrastructurii din ţara noastră.

Dan LUCA / Bruxelles

Incepe deja campania pentru Casa Albã – 2016

“Jim Messina, artizanul realegerii preşedintelui SUA, Barack Obama, a prognozat că viitoarea campanie pentru Casa Albă din 2016 va fi cea mai tehnologică din istorie şi că Hillary Clinton este candidata ideală”, conform “La Razon”.

Spre deosebire de campania anterioară, deja în 2012 au apărut şi mesajele de campanie pe reţelele sociale, în 2016 se doreşte însă o reală personalizarea a acestora - “În noaptea electorală din 2008 am făcut o singură postare pe Twitter, pentru că am crezut că este o tehnologie stupidă, care nu va duce nicăieri”, a recunoscut el. “Creierul din spatele campaniei realegerii lui Obama, când s-a recurs mai mult ca niciodată la analizarea datelor şi la tehnologie pentru a câştiga înfruntarea cu republicanii, a prezis că în 2016 vom asista la o campanie mult mai personalizată, în care vor fuziona datele cu tehnologia într-un mod mai sofisticat”, mai precizează materialul.

“Pentru a câştiga în 2012 au fost angajaţi 42 de matematicieni şi ingineri cu doctorat, care au realizat modele de intenţie de vot şi de strângere de fonduri. La acest grup s-au alăturat alţi 86 de experţi în elaborarea de modele, care l-au ajutat pe Messina şi echipa lui să colecteze 1,1 miliarde de dolari pentru a acoperi cheltuielile celei mai scumpe campanii din istorie˝. În anticiparea alegerilor din 2016, consilierul politic a decis să facă un tur prin Silicon Valley, pentru a discuta cu directorii de la Google, Facebook şi Apple, dar nu numai, pentru a gândi o campanie electorală modernă. Concluzia? “140 de aplicaţii diferite la nivel intern” nou create, a asigurat Messina, care a prognozat pentru 2016 o escaladare a cheltuielilor în publicitate şi în campanii de mobilizare prin telefonul mobil.

Fără îndoială, putem să ne aşteptăm la o campanie dinamică, la fel ca şi în 2008. Despre cum se desfăşoară alegerile în SUA, am scris însă şi mai recent:

Vizibilitatea alegerilor din SUA în 2010

Facebook sau Facelift european?

Cum s-ar adapta Obama sistemului european?

De ce un nou NU în Irlanda?

 

Dan LUCA / Bruxelles

Generaţia Erasmus la putere în Italia. Urmează UE?

Matteo Renzi, la doar 39 de ani, este noul premier italian, nu însă fără a atrage controverse. Dincolo de convingerile politice, unul dintre atuurile sale a fost, aşa cum spunea chiar el, faptul că este tânăr. Renzi se consideră “un exponent al „generaţiei Erasmus”, alcătuită din tineri care au cunoscut aproape exclusiv doar moneda euro” şi crede în “„valorile europene, cele promovate de fondatorii Uniunii”.

Succesul şi ascensiunea rapidă a noului prim-ministru italian este o reală încurajare de implicare politică pentru “generaţia Erasmus”. Spuneam recent în cadrul unui interviu că participarea acestei generaţii nu este încă suficient de vizibilă. “Generaţia Erasmus”, a acumulat multă experienţă şi este păcat că nu iese în faţă. Preferă să rămână mai în urmă, în structuri ONG-iste, în federaţii industriale, în administraţia publică, deşi se bucură de o bună pregătire europeană. Implicarea acestora ar fi un beneficiu pentru politică, ei reprezentând o resursă extrem de valoroasă. Clasa politică tânără a început să prindă, dar “generaţia Erasmus”, educată european, lipseşte încã.

Nu înseamnă că dacă eşti tânăr reprezinţi generaţia Erasmus. Nu înseamnă că eşti “generaţia Erasmus”, nici dacă ai călătorit în Europa. “Generaţia Erasmus” este un mod de gândire, în care discursul naţionalist nu are ce să caute, în care distrugerea (chiar şi involuntară) din discurs, nu ajută. Toleranţă europeană, viziune, deschidere către alţii - asta e Generaţia Erasmus!

Mă bucur că am reuşit să trăiesc o astfel de senzaţie – o experienţă de 4 ani la Asociaţia Studenţilor Europeni (AEGEE) Cluj şi apoi doi ani fiind ales în Biroul Executiv de la Bruxelles. În această formulă am lansat proiecte împreună cu colegii de diferite naţionalităţi, am participat la discuţii în limba engleză, dar am lucrat şi în franceză. Activitatea a însemnat lucru în echipe multinaţionale, evenimente în capitale europene, implicare în viitor - proiectul Europa 2020 îl discutam deja în anii '90.

Avem nevoie de lideri în UE, nu activişti-naţionalişti, birocraţi sau afacerişti de duzină!

... şi poate prin acest mesaj m-am făcut înţeles şi am răspuns şi celor care nu au înţeles încă foarte bine ce înseamnă “generaţia Erasmus”.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în ziarul Prahova – “Diaspora – ingredient de baza in dezvoltarea Romaniei”

Ziarul Prahova publica miercuri, 26 februarie, o nouă corespondenţă pe care am trimis-o de la Bruxelles, pe care am dedicat-o unui subiect care mă preocupă în mod deosebit – Diaspora.

...........

De câţiva ani se vorbeşte şi se scrie mult în presă despre diaspora românească. Însă abordarea nu este completă de fiecare dată. Pe de o parte, ne pare rău că pierdem oameni de valoare, forţă de muncă activă, pe de altă parte, nu facem nimic ca să le oferim oportunitatea românilor plecaţi de a reveni în ţară şi ne plângem când scad sumele trimise de românii din străinătate “acasă”. La fel este şi cazul diasporei: pe de o parte e dragoste de România şi dor, pe de altă parte apare de multe ori indignarea faţă de ceea ce se întâmplă la Bucureşti. Aş putea spune că suntem la începutul aventurii dintre diaspora şi România, depinde doar de noi cum ştim să o gestionăm, în interes reciproc.

Mulţi se întreabă poate cu ce pot fi românii din diaspora de folos României. Răspunsul e simplu: în primul rând, prin ajutorul acordat familiilor lor, căci dacă familiile lor trăiesc mai bine şi cheltuiesc banii în România, şi ţara şi economia înfloresc. În al doilea rând, prin contactele lor şi prin informaţia de care dispun: cine face o hartă a românilor aflaţi în companii de top în lumea întreagă, în organizaţii internaţionale sau la Uniunea Europeană /Bruxelles, vede că sunt mulţi. Aceste informaţii, atât timp cât ambele părţi au de profitat de pe urma împărtăşirii lor, pot fi începutul unei prietenii de lungă durată, pragmatice, care ţine cont şi de interesele personale şi de cele româneşti. În al treilea rând, prin experienţa pe care o aduc cei care revin periodic în ţară: orice nouă experienţă ne poate ajuta să ne ridicăm mai repede şi mai bine; autosuficienţa nu e aliatul nostru. În al patrulea rând, elitele româneşti din diaspora ne pot ajuta ridicând standardul naţional în media străină şi în cercurile de elită din ţările de adopţie. Nu în ultimul rând, merită discutat de un proiect de influenţă politică în ţările în care e activă diaspora: acolo unde avem comunităţi mari, precum Spania şi Italia, dar şi în alte locuri unde românii încep să se ridice pe listele partidelor locale, cum ar fi primul român din Bundestag, în CDU, şi primul consilier român din Bruxelles.

Românii din diasporă doresc să fie implicaţi în proiecte de modernizare a ţării, dar nu doar ca muncitori necalificaţi, ci şi ca manageri de proiect. Experienţa lor managerială în atâtea şantiere din Italia şi Spania poate să fie benefică pentru România. Dar cred că autorităţile româneşti au decis deja, facem autostrăzile patriei cu chinezi şi pakistanezi, iar compatrioţilor plecaţi nu le propunem niciun plan concret de implicare.

Cercetarea – un alt domeniu în care diaspora îşi are rolul ei, dar trebuie ajutată de sistem pentru a-l îndeplini. Existenţa membrilor diasporei ştiinţifice este un atu extraordinar. “Ei sunt sursă de experienţă şi cunoaştere, puncte de contact în Europa şi în lume, parteneri în consorţiile mondiale de cercetare”, spunea Jose Manuel Silva Rodriguez, pe când era director general al Direcţiei de Cercetare a Comisiei Europene.

În concluzie, sarcina reprezentanţilor diasporei româneşti nu este deloc uşoară– ei sunt adevăraţii mesageri ai României. Prin ceea ce fac pot schimba felul în care România este văzută în afară, dar vocea lor trebuie auzită şi pentru asta, potenţialul lor trebuie în primul rând recunoscut. Românii din afara ţării au nevoie de românii din ţară, aşa cum şi România nu este completă dacă nu consideră românii din diaspora parte a dezvoltării sale.

Statul român trebuie să găsească soluţii pentru a implica românii din diaspora în dezvoltarea României. În România este nevoie de o dezbatere politică reală despre potenţialul diasporei româneşti şi ce implică aceasta atât la nivel economic, cât mai ales la nivelul oamenilor.

Dan LUCA / Bruxelles

Care este viitorul pieţei muncii?

Rata ridicată a şomajului la nivel european este o provocare pentru instituţiile UE. În acest context, potrivit datelor Eurostat, România înregistrează un grad de ocupare al forţei de muncă de 63,8%, aflat oarecum aproape de media europeană (68,5%), şi ar trebui să ajungă la 70% până în 2020.

Comparativ cu țările din Europa Centrală și de Est, stăm mai bine decât Ungaria (62,1%) și decât Bulgaria (63%), însă suntem depășiți de Polonia (64,7%) și de Cehia (71,5%). Fruntașe în acest top european sunt țările nordice – Islanda (81,8%), Norvegia (79,9%), Suedia, membră UE (79,4%).

Revista Capital prezenta recent şi meseriile la mare căutare acum, şi în perspectivă, astfel. “pe primele locuri se află ocupaţii care implică relaţiile interumane: vânzări, training, îngrijire personală, relaţii cu clienţii, psihologi. Pe scurt, serviciile vor acapara cea mai mare parte a joburilor viitorului. Aceia dintre noi care se vor adapta la această realitate vor reuşi, ceilalţi vor fi probabil înlocuiţi de maşini fără suflet, care vor livra date sau vor presta aceeaşi activitate de mii şi mii de ori”, preciza materialul.

Merită subliniat că “abilitățile de comunicare, flexibilitatea, orientarea către rezultate sunt cele mai prețuite abilități care se caută pe piața muncii. În consecință, pregătirea pentru viitor ar trebui să înceapă încă de acum, atât pentru actualii specialiști, cât și pentru cei aflați la începutul carierei, dar chiar și pentru părinții care se întreabă cum să-și ajute copilul pentru a avea succes peste zece sau douăzeci de ani”, chestiuni pe care am insistat mult în ultima perioadă.

Dan LUCA / Bruxelles

Euroscepticii de pe “Axa Răului”

El Mundo publicã recent un material despre ˝Axa Răului˝, aşa cum este numită ameninţarea asupra construcţiei europene din partea euroscepticilor care ar putea intra în componenta viitorului Parlament European.

˝Normele electorale obligă la însumarea a cel puţin 25 de mandate din cel puţin şapte state membre pentru a putea forma un grup parlamentar propriu. Wilders şi lidera FN, Marine Le Pen, au anunţat că vor merge împreună la alegerile europene, dar nu este clar ce alte partide de tendinţă electorală venite din alte ţări le vor însoţi. Partidul Libertăţii (FPO) austriac, radicalii flamanzi Vlaams Belang, Partidul Popular suedez, Zorii Aurii greci sau Liga Nordului italiană ar putea transforma în realitate această ameninţare˝. Potrivit purtătorului de cuvânt al uneia din aceste forţe politice, “este ciudat că în condiţiile crizei din Spania nu a apărut şi acolo un astfel de partid”, precizează publicaţia.

Asta nu e tot, pe lângă ameninţările externe, “este evident că în UE discursul politic s-a schimbat. Atât în bine (de exemplu, cei care reclamă o mai mare integrare economică), cât şi în rău: dezbaterea privind restricţionarea liberei circulaţii a persoanelor, care a câştigat în intensitate şi care face deja parte din agenda politică. Referendumul din Elveţia, care va obliga guvernul federal să restricţioneze imigraţia cetăţenilor din restul Europei˝, este un alt motiv de îngrijorare.

Despre pericolul cauzat de manifestările grupărilor de extremă dreaptă am mai vorbit însă, şi se pare că fenomenal continua să capete amploare.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în ziarul Argeşul – “Tinerii şi alegerile europarlamentare”

Pe fondul crizelor repetate, electoratul european, dar în special generaţiile mai tinere, s-au îndepărtat de proiectul european. Ȋn noul articol publicat de ziarul Argeşul am încercat să trag un semnal de alarmă în acest sens.

Redau în continuare materialul publicat marţi, 25 februarie:

.................

Europarlamentarele din mai 2014 sunt importante pentru fiecare cetăţean, mai ales pentru electoratul tânăr, în condiţiile în care ceea ce se va decide în 2014 va marca următorii 10-15 ani. Întrebând însă despre alegerile europene, constaţi că nu este un subiect relevant pentru tineri. Şi nu e nimic paradoxal, în condiţiile în care nici alegerile naţionale nu sunt privite cu mai multă încredere, deşi ai putea zice că sunt mai aproape de nevoile lor cotidiene.

Şi dacă tot vorbim de Europa sau Uniunea Europeană, ce e de înţeles din asta, zici tu, ca tânăr european? S-a rezolvat acum vreo 50 de ani şi mai bine cu pacea pe continent, aşa ai învăţat din cărţile de istorie, iar acum unii birocraţi la Bruxelles le impun legi şi reguli ţărilor membre pentru anumite chestiuni tehnice care chiar că nu te interesează.

Dar să nu fim în totalitate negativi! Ai auzit că anumite decizii de la Bruxelles au făcut ca preţul convorbirilor telefonice internaţionale să scadă mult, şi bine că s-a întâmplat aşa. Ai mai auzit iar despre ceva burse europene, Erasmus parcă le zicea, prin intermediul cărora unii prieteni de-ai tăi studiază în alte ţări europene. Că şi-au făcut prieteni pe afară asta e bine, că poate acum reuşesc să găsească un job şi asta e iar bine pentru ei. Dar parcă era doar pentru studenţi, deci iar nu vezi ce să faci tu cu chestia asta.

Nu vrei nimic special de la viaţă, dar parcă prea e complicat totul. E globalizare şi astea sunt consecinţele. E tehnologia care ne împinge să fim mai pragmatici, poate prea pragmatici, cu noi şi în relaţiile interumane. Şi nu ţi se pare că UE rezolvă ceva. Nu-ţi dă nimeni stagii remunerate să te formezi, nu vrea nimeni să te angajeze, că e criză. Încerci o afacere cu doi prieteni, dar parcă nu există bănci dispuse să-ţi împrumute bani de un start-up. Şi te gândeşti să pleci în Statele Unite ale Americii, că acolo ai auzit că se pot face mult mai multe chestii interesante. Idei sunt, dar cine să ţi le asculte.

Îţi place totuşi Europa şi parcă te simţi acasă aici, deci la bază nu e rea ideea cu Uniunea Europeană. Şi, dacă e să fii puţin filosof, încerci să vezi de ce nu te captează cu adevărat proiectul european. E complex şi fără cap şi coadă, deci cu siguranţă trebuie schimbat ceva. Te simţi frustrat, pari mic şi neputincios, nimic nu poţi să schimbi. Un sistem în care tu, unul dintre cele 500 milioane de europeni, eşti pierdut fără speranţă. Iar pentru a nu cădea psihic, te izolezi în colţul tău refuzând interacţiunea cu mesaje la care nu le vezi utilitatea. Şi nu eşti singurul tânăr din Europa care gândeşte la fel!

Activiştii partidelor se vor activa din nou, ca de fiecare dată într-o confruntare electorală. Aceleaşi feţe, cu ceva nume noi poate. Dacă te-ar asculta, ai dori să le spui să nu mai dea vina unii pe alţii. “Că nu e de competenţa Uniunii, că ţările membre decid, că acum nu ştiu ce partid e la putere în nu ştiu ce ţară, că priorităţile sunt altele”. Nu mai vrei scuze. Vrei lideri, nu propagandişti transformaţi în politicieni. Şi atunci ei îţi cer votul în mai şi strigi: “Faceţi-mă să simt că votul meu contează! Acum şi peste cinci ani! Întodeauna…”

Dan LUCA / Bruxelles

Islanda renunţă la UE

Conform unei recente ştiri transmisă de Mediafax, Partidul Progresului (de centru) şi Partidul Independenţei (de dreapta), care au obţinut victoria în ultimele alegeri parlamentare din Islanda, au ajuns la un acord în proiectul de lege care solicită Guvernului "să retragă candidatura de aderare la Uniunea Europeană", depusă în 2010.

Activitatea organismelor irlandeze de negociere cu UE a fost suspendată la începutul campaniei legislative din 2013. După ce în mai 2013, cele două partide au ajuns la un acord pentru organizarea unui referendum privind aderarea ţării la UE, s-a anuntat că acesta nu va mai avea loc. "O altă candidatură nu va fi depusă fără organizarea unui referendum", anunţă proiectul de lege.

Islanda are divergenţe cu UE asupra problemei drepturilor de pescuit şi asupra problemei vânătorii de balene. Industria pescuitului constituie o activitate vitală pentru această insulă din Atlanticul de Nord şi pentru cei peste 320.000 de locuitori, mai precizează articolul.

"Mi-aş fi dorit un rezultat diferit. Dar grupul parlamentar a hotărât să retragă candidatura în acest mod", a declareat ea pentru site-ul de ştiri Visir.is, pPreşedinta grupului parlamentar al Partidului Independenţei, Ragnheidur Rikhardsdottir.

Marele avantaj al aderării Islandei la UE ar fi adoptarea monedei euro, care ar contribui la stabilitatea economiei ţării, potrivit social-democraţilor şi unei minorităţi din cadrul partidelor aflate la guvernare, însă, încă de vara trecută, deşi se aştepta organizarea unui referendum, expertul rus, Tatiana Şeniavskaia afirma faptul că “cetăţenii islandezi nu au observat vreo legătură între integrarea europeană şi îmbunătăţirea situaţiei economice. Dimpotrivă, în ultimii ani atitudinile eurosceptice s-au accentuat”.

Dan LUCA / Bruxelles

Money in European affairs, not just EU funds

Many of us think of EU funds, when they think of Europe, after which they quickly go from ecstasy to agony thinking about the bureaucratic process and their success rate, although it’s might have been growing in the last year. But Brussels goes beyond European funds as a legislative pole of power and a business opportunity. Like any opportunity, however, it does not only appear in front of just anyone who is interested in getting "fast business", but it aqiures a more medium and long term vision approach.

Indeed Brussels represents all the interests that matter in Europe, from the industries to the unions, from international to local, from the political to the civil society. And the political-legal agenda is always relevant for business interests because business is influenced by the quality of legislation, and it is therefore normal to be concerned about a successful legislative route. For influencing such a process, you cannot succeed alone: it means appealing to experienced consultants in the city, specifically trained in public affairs, but who also have technical expertise. They need to be practical people who can loud and clear translate the impact of legislative decisions on an industry and by default the jobs - the effects on people. But a journey towards success means a policy of alliances.

Given these means at its disposal, Romanian interests, whether industrial or otherwise, should benefit. Whether it entails appealling to European business consulting to maximize their interests (meaning: appealing to people, making contacts, networking in the city), or through alliances with counterparts, legal or personal. Alliances give rise to solidarity and maximizes the potential of collaboration: a legislative ally, with which to do business and find new opportunities for collaboration. Also keep up your friendships through visits, and make substantive contributions to a debate by supporting key moments through participation or joint organization of events, because lets not forget: out of sight, out of mind.

Most people understand that the interests of the Romanian community need a presence in Brussels. Information or representation is essential to meet the challenges of the EU legislative and market pressures - and Romania has already made a big step forward as an adult member of the European Union. It's important not to catch another "European population" Romanian Presidency of the EU Council in 2019. Hopefully by then we will have overcome the fear of the European lobby: it's normal to protect your interests, it is not immoral.

Dan LUCA / Brussels

Intâlnirea cu Ministrul Diasporei la Bruxelles

Cristian David, Ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, a participat recent la întâlnirea Forumului „Diaspora şi dezvoltarea”, organizat la Bruxelles, joi 20 februarie 2014.

A fost o dezbatere interesantă şi plină de conţinut, axată pe rolul major al diasporei, ce aduce beneficii atât pentru țările de destinație, cât și pentru cele de origine. Aşa cum sublinia Cristian David, “Comunitățile de imigranți au o contribuție semnificativă la îmbogățirea vieții culturale, sociale și economice a comunităților din țările gazdă și reprezintă, de asemenea, o resursă esențială pentru dezvoltarea țărilor de origine”.

Conferința a fost un succes, iar la finalul acesteia participanții au aprobat promovarea unui document concluziv care să susțină inițierea unei abordări stategice cuprinzătoare în domeniul migrației.

Ieri am avut marea onoare şi plăcere de a lua prânzul la Ambasada României din Belgia, cu ministrul Cristian David şi cu o serie de români implicati în mediul de afaceri din Belgia. Ideea principală pe care s-a insistat a fost aceea că migraţia înseamnă dezvoltare, iar în acest context am reamintit ideea pe care o sugeram încă din 2011 pentru o gestionare cât mai eficientă a problemelor comunităţilor de români, constituirea unui Consiliul Consultativ al Diasporei.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Jurnal de Dâmboviţa - Adaptare în promovarea turismului românesc

Jurnal de Dâmboviţa publica vineri, 21 februarie articolul meu despre necesitatea de adaptare a turismului local românesc.

Redau integral acest material.

…………………….

Conform statisticilor, în primele 11 luni din anul 2013, numărul turiştilor străini care au vizitat România a fost de 1,62 milioane, cu 3,3% mai mult faţă de perioada similară a anului anterior. În prezent România are nouă birouri de promovare turistică în străinătate, la New York, Paris, Berlin, Londra, Roma, Madrid, Moscova, Viena şi Varşovia, şi se intenţionează deschiderea în acest an a încă trei birouri de promovare turistică la Tokyo, Tel Aviv şi Bruxelles.

În luna ianuarie, fiind din nou în România pentru câteva zile, am participat la Cluj la o dezbatere cu autoritaţile locale, în cadrul căreia făceam 3 propuneri pentru a pregăti oraşul pentru anul 2015, când va avea titulatura de Capitală Europeană a Tineretului. Fiecare dintre acestea se poate adapta particularităţilor tuturor localităţilor din ţară, cu şanse mari de a le favoriza imaginea turistică.

Prima se referă la cei 100 de clujeni de la Bruxelles şi alţi 500 de români din capitala Europei care au trecut prin şcolile clujene, ce pot să fie angrenaţi în acest proces de dezvoltare a oraşului. Trebuie profitat de românii din Diaspora, sunt oameni care au plecat, dar vor să facă ceva pentru ţară. Trebuie create structurile necesare pentru aceste legături!

Chiar propuneam întâlniri între românii din Bruxelles şi autorităţile locale, în ţară, precum şi discuţii la Bruxelles, prin deplasarea unor consilieri locali în capitala Europei. Ar trebui activate parteneriatele externe. Multe dintre localităţile din România au anumite înfrăţiri cu oraşe din lume, şi nu în ultimul rând, trebuie văzut cum împachetăm totul în „ambalajul turistic” potrivit. De exemplu, Clujul, ca oraş, nu are portenţial ca un turist să vină să stea o săptămână, ci trebuie un pachet de 2 zile.

Apropo de noul birou de la Bruxelles, celor din Bruxelles le place să călătorească, au bani, dar nimeni nu îi cheltuieşte pe oferte exagerate. Chiar şi cei cu salarii de peste 5.000 euro pe lună nu vor „accepta” să plătească 300 euro pe un bilet de avion până la Bucureşti.

Trebuie gândită o ofertă de genul „pachetului de week-end pentru două persoane”: avion joi noaptea, cazare la hotel pentru 3 nopţi, program vineri şi sâmbătă, întoarcerea duminică în jurul orei 11. Pot să existe avioane care pleacă direct spre marile oraşe. Important este să fie un preţ decent pentru întreg pachetul, să zicem 500 euro pentru două persoane.

Se poate realiza aşa ceva? Putem să avem o politică naţională pe această ofertă turistică? Putem subvenţiona astfel de iniţiative? ...Sau poate că vom putea debloca şi ceva fonduri europene în acest scop... Sunt oraşe europene care candidează pentru titlul de „capitală verde”, şi am văzut recent candidatura oraşului Piteşti, dar sunt diferite clasamente ale localităţilor care se fac la nivel european, şi se poate profita de această „publicitate gratuită”, după câştigarea unei titulaturi europene. Dacă e să ne referim la judeţul Dâmboviţa, potenţialul turistic este incontestabil şi merită făcut cunoscut!

Dan LUCA / Bruxelles