Schimbări irlandeze?

Am făcut la timpul potrivit o radiografie a dorinţelor poporului irlandez, manifestate prin voturile negative la referendumurile organizate pentru acceptarea tratatelor Uniunii Europene şi am analizat care au fost cauzele refuzurilor.

Dacă în 2001 a fost respins Tratatul de la Nisa, ca după un an să fie acceptat, iar în iunie 2008 53,4% dintre voturi au fost împotriva Tratatului, afectaţi de criza financiară, se pare ca irlandezii l-ar accepta acum, în proporţie de 51%, potrivit rezultatelor publicate de The Irish Times.

80% din irlandezi consideră că în situaţii de criză ţara lor ar fi mult mai bine văzută ca fiind în interiorul Uniunii decât în exteriorul ei.

Au existat şi alte sondaje care oglindesc acceaşi tendinţă, din care cel publicat luna trecută de Sunday Business Post, conform căruia s-ar regăsi un “DA” sigur, pe 58% dintre buletinele de vot. Aceste rezultate apar în aceeaşi perioadă în care Cehia aprobă Tratatul, deşi şi-au manifestat în repetate rânduri dezacordul pentru actuala formă a acestuia.

După refuzul din iunie 2008, la Summitul din decembrie de la Bruxelles, s-a decis organizarea unui nou referendum până în noiembrie 2009, guvernul irlandez promiţând că acesta va avea loc până la sfârşitul anului 2009. Spuneam atunci că s-ar putea să ne confruntăm cu o nouă respingere.

Noua atitudine manifestată de UE este de a se evita presiunile asupra Irlandei pentru ratificarea Tratatului. După discuţiile de la Dublin, Alexandr Vondra, vicepremierul ceh pentru afaceri europene a declarat într-un comunicat: “Dreptul suveran al Irlandei de a decide când va fi organizat noul referendum trebuie respectat“.

Urmează să vedem care vor fi deciziile, şi dacă într-adevăr criza financiară poate schimba părerea irlandezilor.

Dan LUCA / Bruxelles

Educaţia europeană: progres în ultimii 10 ani?

Acum 10 ani organizam în Parlamentul European o conferinţă pe tema viitorului educaţiei europene. Anticipam încă de atunci importanţa recunoaşterii diplomelor academice în UE, precum şi valoarea adăugată a mobilităţilor europene.

Sunt multe de făcut în domeniul educaţiei europene, aşa cum sugeram recent în dorinţa de aducere a noului. Sunt în contact cu organizaţiile de tineret şi de studenţi precum: European Youth Forum, European Students’ Union, Asociaţia Studenţilor Europeni (AEGEE), dar şi cu Asociaţia Universităţilor Europene (EUA) sau cu Departamentul Educaţie al: BusinessEurope, EuroChambres, UEAPME sau ECAS. Părerea unanimă este că din punct de vedere instituţional, oferta pentru tineri trebuie diversificată.

Nu pot să cred că tot pe faimosul program Erasmus mergem de mai bine de 20 de ani, fără nimic nou în acest sector. Este dureros, ca la 10 ani de la Declaraţia de la Bologna, studenţii nu înţeleg beneficiile măsurilor acestui program şi recurg la acţiuni revoluţionare, aşa cum s-a intâmplat în Spania.

Dan LUCA / Bruxelles

Tendinţe în lobby-ul european

Tendinţele lobby-ului afacerilor europene le-am analizat recent cu o echipă de la Bruxelles şi le-am prezentat în cadrul Adunării Generale a European Public Affairs Consultancies' Association (EPACA) .

Blogurile sunt văzute mai degrabă ca o platformă care poate să aducă împreună experţi şi organizaţii. Consultanţii sunt mult mai orientaţi spre bloguri decât federaţiile industriale şi reprezentanţii corporaţiilor, câtă vreme monitorizarea rămâne principala activitate, asta, în comparaţie cu utilizarea pro-activă.

Corporaţiile sunt mult mai orientate spre inserţii video online decât federaţiile şi consultanţii, atitudine datorată probabil faptului că primele amintite utilizează deja această metodă de lucru în interiorul sediilor centrale, iar apoi este mult mai uşor să le controleze conţinutul decât blogurilor.

Dan LUCA / Bruxelles

Oportunitate pentru Stânga europeanã

Ne apropiem cu paşi mari de alegerile europene. Pãrerea mea despre cum poate Stânga sã câştige este prezentatã în articolul de azi din Cronica Românã.

Vreau sã îi multumesc pentru colaborarea în redactarea materialului Mihaelei Mereşi, colega mea de la Organizaţia Social Democraţilor Români din Bruxelles.

Dan LUCA / Bruxelles

Grupurile de interese europene şi comunicarea

Recent am prezentat câteva din rezultatele unui nou sondaj de opinie în care analizam, împreună cu experţii de la Kellen Europe, tendinţele în comunicarea grupurilor de interese din Bruxelles-ul european.

170 răspunsuri primite şi câteva concluzii interesante:
“Presa specializată în afaceri europene” şi “presa tehnică” sunt o prioritate pentru federaţiile industriale (65% şi respectiv 63%), doar 18% considerând important să interacţioneze cu presa mare din capitalele europene;
Se observă că blogurile sunt considerate o oportunitate în comunicarea externă doar pentru 25% dintre asociaţii, aproximativ la fel ca şi acum doi ani;
În schimb, video online este tot mai apreciat ca “tool” de comunicare extern (creştere de la 5% la 17% în ultimii doi ani);
Abonarea la Newslettere este preferată de 76% dintre asociaţii, doar 23% preferând RSS-ul.

Mai multe despre această cercetare voi prezenta în conferinţa de la sfârşitul lunii aprilie, EuroConference 2009.

Celor interesaţi de rezultatele EuroConference 2008, le recomand ceea ce am publicat pe blog anul trecut.

Dan LUCA / Bruxelles

Comunicarea în momente de criză

În contextul crizei financiare, pentru eficientizarea bugetelor de comunicare, apelarea la tehnologia Web 2.0 poate fi cea mai bună soluţie. Astfel, consultantul în comunicare îşi poate desfăşura activitatea, fără să aparţină unei companii de profil. Foarte frumos spunea Victor Kapra că “datorită dezvoltării tehnologiilor de comunicaţie, acum această modalitate de lucru a devenit banală şi permite mobilitatea freelancerului. Biroul meu poate fi practic oriunde mă simt bine, cu condiţia să am acces la Internet mobil.”

Apelarea la un consultant extern oferă mai multe avantaje, printre care: angajare pe perioade scurte de timp, pe proiecte punctuale, se beneficiază de un aport de cunoştinţe dobândite din mai multe locuri.

Şi ca şi completare la sugestiile pe care le dădeam celor ce doresc să îşi facă un site, Victor Kapra sfătuieşte să nu se improvizeze; să se lucreze cu profesionişti; la apariţia unui rezultat mediocru, să nu se abandoneze; să se treacă în planul de perfecţionare a personalului propriu cursuri de pregătire în domeniul comunicării digitale şi mai ales, să nu se prevadă un proiect pentru online, doar pentru că aşa e la modă, fără ca acesta să fie cu adevărat adecvat scopului propus.

Subliniam recent că noua tehnologie implică şi o adaptare a stilului managerial, dificil de imaginat pentru unii.

Dan LUCA / Bruxelles

Nervozitatea consultanţilor pe timp de criză

Recent am făcut parte din colectivul de cercetare care a încercat să evalueze iniţiativa Comisiei Europene în direcţia transparenţei lobby-ului european. Toate acestea le-am prezentat recent în cadrul unui seminar organizat de ECPA, la începutul lunii martie.

Criza financiară, pe care o trăim cu toţii, afectează diferite sectoare de activitate. Cu prilejul acestui eveniment consultanţii europeni au emis anumite strategii pentru a face faţă mai bine actualei situaţii. Principale direcţii sugerate sunt: investiţia în inovaţie; demonstrarea, apelând la cât mai multe argumente, că un client investeşte banii în acţiuni care îi aduc beneficiu clar; sau vizibilitatea firmelor de consultanţă. Mulţi consideră că actuala criză e temporară, iar firmele care rezistă vor ieşi din ea întărite.

Dan LUCA / Bruxelles

Relaţionarea parlamentarilor europeni cu Parlamentul Naţional

Relatam recent despre importanţa recordării României la mecanismul european şi la realitatea europeană actuală. Această necesitate intervine inevitabil dacă analizăm relaţia dintre Parlamentul naţional şi Parlamentul European.

Parlamentarii europeni trebuie să ştie ce se întamplă la nivel european, dar în aceeaşi măsură trebuie să cunoască foarte bine situaţia din ţară. Este mult mai uşor de discutat pe cazuri concrete, iar Camera Reprezentanţilor Parlamentului Olandez, explică foarte bine cum lucrează cu Parlamentul European.

Pentru a exercita o influenţă cât mai mare în procesul de luare a deciziilor europene, membrii celor două instituţii se întâlnesc în fiecare an: membrii Parlamentului naţional vizitează frecvent Parlamentul European, în Bruxelles; participă la conferinţele care au loc de două ori pe an, întâlniri la care se discută cu membrii Comitetelor pe Afaceri europene, din celelalte state UE; se organizează vizite de muncă, pentru păstrarea unei bune legături cu membrii din celelalte parlamente naţionale; Parlamentul olandez are desemnat un reprezentat în Parlamentul European, care în acelaşi timp are rol de observator în cele două camere; Parlamentul European menţine contacte strânse cu membrii partidelor lor, la nivel naţional, cu Comitetele Camerei Reprezentanţilor şi mai mult, participă şi la dezbaterile politice din Olanda.

Dreptul de intervenţie al parlamentarilor europeni în Parlamentul naţional a fost discutat în Olanda încă din 1999 şi implementat în anul 2000. Astfel, de exemplu, un parlamentar european poate să participe la întâlnirile Comisie de Afaceri Europene.
Deciziile luate la nivel european trebuie să îndeplinească condiţiile impuse de principiul subsidiarităţii şi cel al proporţionalităţii, deci trebuie să fie acceptate de membrii parlamentelor naţionale. Principiul subsidiarităţii, aplicat în politica UE prin Tratatul de la Maastricht, spune că deciziile politice trebuie delegate la nivelul cel mai inferior posibil, deci forurilor politice naţionale, regionale sau locale din ţările membre. Uniunea Europeană nu oferă altceva decât asistenţa necesară, în cazul în care nivelurile decizionale inferioare nu au posibilitatea de a soluţiona problemele singure şi într-un mod adecvat. Dacă parlamentele naţionale sunt de părere că anumite propuneri nu trebuie să fie aplicate la nivel european, se pot adresa Comisiei Europene, Parlamentului sau Consiliului European.
Al doilea principiu, cel al proporţionalităţii spune că orice măsură luată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit. Camera Reprezentanţilor participă la dezbaterea anuală la care se discută cu Comisia Europeană propunerile legislative şi agendele de lucru pentru anul următor.
Parlamentul naţional monitorizează deciziile luate la nivel european şi analizează, anual, măsura în care acestea sunt în interesul ţării. O infuenţă indirectă a membrilor Parlamentului naţional se resimte totuşi, deşi nu este una precizată expres, în negocierile de la Bruxelles, unde se ţine seama de opinia membrilor Camerei Reprezentanţilor.

Dacă aşa stau lucrurile, e corect ca membrii Parlamentului European să fie consideraţi doar nişte anexe ale politicii naţionale? Pentru că, din păcate, cam asta se întâmplă la noi.


Dan LUCA / Bruxelles

Un proiect mult-aşteptat

Este imperativ ca tinerii din România să poată avea locuri de muncă sezoniere oriunde în Uniunea Europeană. Îndeplinirea acestui lucru urmăreşte şi proiectul prezentat de noua ministră a Tineretului şi Sportului, Monica Iacob-Ridzi.

Aceasta spunea în faţa oficialilor europeni: “Trebuie să ne asigurăm că legatura între ceea ce se învaţă în universităţi şi ceea ce este cerut în economie se face cât mai repede. De aceea, îmi doresc ca un număr cât mai mare de studenţi şi tineri să dobândească experienţa practică cât mai devreme".

Monica Iacob-Ridzi a mai solicitat ca bugetul european pentru tineret să creacă, în prezent el nereuşind să atingă nici măcar pragul de 1% din bugetul comunitar, iar condiţiile de eligibilitate pentru studenţii români să fie revizuite, în condiţiile în care prea puţin reuşesc să beneficieze de programele europene.

Tinerii au nevoie şi au dreptul, să se pregătească în cele mai bune centre din Europa. Soluţionarea problemelor actuale ar facilita mobilitatea tinerilor pe perioada verii.
Dan LUCA / Bruxelles

Liderii de la Bruxelles

Menţionam recent că aproximativ 100.000 de oameni îşi desfăşoară activitatea în Bruxelles-ul european şi dintre aceştia doar 50% lucrează în instituţiile europene. Încă de acum un an am încercat să descriu prin intermediul blogului, care sunt organizaţiile din Bruxelles-ul european, realizând o clasificare a “jucătorilor” pe politicile sectoriale comunitare.
Grupurile de interes industriale dispun în Bruxelles de aproximativ 3.000 de entităţi juridice. Fiecare structură este coordonată de o persoană purtând fie titlul de Secretar General, Director General sau Head of Office. Sunt oameni foarte influenţi în mecanismul legislaţiei europene, calităţile lor fiind de multe ori determinante pentru ramurile industriale pe care le reprezintă.

Să luam un exemplu, foarte la modă în perioada crizei, cel al industriei de automobile europene. Aceasta este reprezentată la Bruxelles de ACEA - Asociaţia Europeană a Producătorilor de Maşini, din care fac parte şi BMW, şi Renault, şi Fiat, dar şi alte mărci binecunoscute. Secretarul General coordonează activitatea unui Secretariat, în acest caz de aproximativ 20 de persoane, luptând pentru interesul industriei auto europene în dinamica legislativă.

Salariile acestor persoane sunt excelente, în concordanţă cu reponsabilitatea pe care o au, atingând 5.000 euro sau chiar 10.000 euro pe lună, în funcţie de industria pe care o reprezintă.

Lipsa specialiştilor de politici sectoriale în domeniul european, lipsa unei prezenţe industriale româneşti integrate în federaţiile europene şi statulul de nou membru UE pentru România fac ca nici un român să nu ocupe o astfel de poziţie de vârf în Bruxelles-ul european.

Poate în timp este important să avem în vedere şi astfel de oportunităţi, nu doar cele de “senior” în cadrul instituţiilor europene (la care stăm de asemnea foarte prost, cu doar 3 directori români în Comisia Europeană, la mai bine doi ani de la aderare).

Dan LUCA / Bruxelles

Cine nu joacă, a pierdut deja!

Recent, liderul socialiştilor din Parlamentul European, Martin Schulz, zicea: “Cine luptă poate să şi piardă, dar cine nu luptă, a pierdut deja”!

Pe acelaşi palier se înscrie şi recentul interviu publicat în Făclia de Cluj.

Dan LUCA / Bruxelles

Este România pregătită de globalizare?

Îmi pun această întrebare, în condiţiile în care România este percepuă ca un dezastru, privită atât din interior, de cetăţenii care continuă să locuiască şi să muncească în ţară, dar şi de cei care au decis să lucreze în afara teritoriului ţării.

Spuneam ce aşteptări are diaspora românească de la autorităţi, şi care sunt factorii care îi reţine pe românii plecaţi să se întoarcă acasă.

Dar, revoltele recente de la Ambasada Chinei din Bucureşti, demonstrează că aici se petrec lucruri care nu ar trebui să apară într-o România a anului 2009. Cele câteva sute de muncitori chinezi trăiesc în condiţii greu de imaginat, după cum descrie publicaţia International Herald Tribune. Asta după ce câteva companii din industria construcţiilor au renunţat să le plătească salariile, care oricum erau mai mici decât le fusese promis iniţial.

Prea puţin se discută politic în România despre emigranţii economici care s-au instalat în ţară. Ce face România cu ei? Cum îi integrăm social? Ce drepturi au aceştia?

În condiţiile actuale de pe piaţa muncii, deşi în România ajung să lucreze din ce în ce mai mulţi muncitori străini, aceştia nu beneficiază de multe drepturi politice şi sociale pe care le au cetăţenii români, nu sunt reprezentaţi de sindicate, fiind adesea nevoiţi să îşi creeze propriile forme de organizare cu ajutorul cărora să încerce să îşi apere drepturile în faţa angajatorilor, dar totodată şi dreptul de şedere în România.

Datorită portiţelor existente în sistemul birocratic şi a lipsei unor structuri care să îi protejeze pe muncitorii imigranţi, nu se rezolvă favorabil problemele acestora, chiar şi în cazul în care situaţiile de exploatare a muncitorilor devin evidente şi sunt făcute publice prin intermediul canalelor media.

Un studiu realizat de Fundaţia Soros, a evidenţiat una dintre cauzele majore ale apariţiei diferenţelor dintre condiţiile promise angajaţilor străini, şi cele de care aceştia beneficiază în realitate - sumele mari pe care angajatorii trebuie să le plătească pentru fiecare angajat în parte.

Exact aşa cum foarte bine concluziona coordonatoarea proiectului Fundaţiei Soros, Mihaela Ştefănescu, imigraţia este singura soluţie, pe termen scurt şi mediu, însă este şi cea care prezintă cele mai multe riscuri. “Este necesară o politică naţională privind imigraţia, care să permită acoperirea deficitului de forţă de muncă pe cale legală, dar care, în acelaşi timp, să asigure protecţia drepturilor imigranţilor”.

Dan LUCA / Bruxelles

UE se va schimba foarte mult!

Romania are nevoie de o strategie de stat membru UE, cu analize sectoriale, toate gândite pentru un sistem românesc, cel mai potrivit pentru a rezolva problemele româneşti.

Cam asta doreşte să transmită şi Vasile Puşcaş în interviul acordat ziarului Adevărul. Ministrul delegat pentru Afaceri Europene, îşi prezintă viziunea în legătură cu mentalităţile învechite care împiedică România să urce în clasamentul membrelor UE. La doi ani de la aderare, noi nu ne-am schimbat încă politicile, de la cele de preaderare, la cele de aderare propriu-zisă, deci, cum spuneam trebuie să privim mult mai realist situaţia actuală.

Răspunsurile pe care le oferă sunt clare şi bine argumentate. Este foarte bine punctat faptul că încă nu am scăpat de prostul obicei de a ne scuza de greşelile făcute, prin nominalizarea altora care au făcut aceleaşi greşeli. Nu am ajuns încă la capacitatea de a învăţa din greşelile altora.

La capitolul absorbţia fondurilor europene, aşa cum au mai sugerat şi alţi practicieni, este nevoie de o internalizare a mecanismului. Să nu uităm de necesitatea reformei administrative, fără de care România nu poate supravieţui ca stat al Uniunii Europene, de trecerea, de facto, de la modelul elitist, la unul înrădăcinat în conştiinţele şi voinţele populaţiei.

Problema relaţiei cu cetăţeanului nu este trecută cu vederea, “comunicarea trebuie să fie în dublu sens”. Iar pentru campania pentru Parlamentul European, partidele au o nevoie strictă, aceea de a-şi “europeniza limbajul, programele şi acţiunile”.

Dacă am amintit de nenumărate ori care sunt dificultăţile cu care ne confruntăm în contextul actual, la nivel european, în ceea ce priveşte problema alegerilor democratice a liderilor, părerea ministrui este că “Uniunea Europeană va exista, dar se va schimba foarte mult, în sensul că va trebui să accepte această coordonare, inclusiv la nivel politic”.

Dan LUCA / Bruxelles