Infrastructură chinezească de-a lungul Dunării

Companiile chinezeşti sunt tot mai prezente la licitaţiile ce privesc infrastructura europeană. “Strategia Dunării”, cel mai interesant proiect de infrastructură din Europa, cu o anvergură trans-europeană (Dunărea trece prin 14 ţări, dintre care 11 state membre UE, şi leagă sudul de nordul continentului) este printre principalele atracţii pentru acestea. În plus, un astfel de proiect oferă oportunitatea chinezilor de a profita de sinergiile ce se pot naşte din derularea proiectelor bi sau trilaterale cu statele riverane.

După cum precizează acelaşi material Forbes, oficialii români au înaintat cinci proiecte majore de investiţii în faţa potenţialilor investitori chinezi, venind în întâmpinarea dorinţei acestora Unităţile 3 şi 4 de la Cernavodă, autostrada de centură a Bucureştiului, canalul Dunăre-Bucureşti şi canalul Dunăre-Siret, precum şi hidrocentrala de la Tarniţa, din judeţul Cluj.

Anticipam de câţiva ani această intervenţie chinezească în dezvoltarea infrastructurii româneşti.

Dan LUCA / Bruxelles

Forţa calificată şi “coloniile muncitoreşti”

Un studiu recent arată că de două ori mai mulţi tineri spanioli au părăsit ţara în prima jumătoate a anului comparativ cu 2011. În ţara vecină, Portugalia, s-a observat acelaşi trend – 50% dintre cei care au părăsit ţara au sub 29 de ani. În timp ce marea majoritate a portughezilor au emigrat în Brazilia, iar boom-ul economic din 2010 din Angola a atras şi aici aproape 92.000 de portughezi.

O analiză asupra migraţiei forţei de muncă din peninsula iberică spre alte state europene mai puţin lovite de criza economică concluzionează – 7.756 spanioli s-au mutat în Marea Britanie şi alţi 4.408 în Germania. La aceştia se adaugă 4.182 care au ales Ecuadorul şi alţi 3.000 s-au îndreptat către Argentina şi Venezuela.

Problemele economice ale acestor state se vor agrava dacă forţa de muncă calificată continuă să părăsească ţara. Reversul medaliei este dezvoltarea şi mai accelerată în “coloniile muncitoreşti”.

Dan LUCA / Bruxelles

EU Funds change economic structures of Member States

Some years ago I was involved in arranging a debate in the European Parliament about the transformation of national administrations in order to maximize the absorption of EU funds. It generated a very interesting discussion and I give you are some quotes from the panel:

“The prosperity of the EU project needs to be explained to the citizens”

(MEP Miguel Angel MARTÍNEZ, Vice-president European Parliament)

“It’s very important that each of the regions develop a strategy for the next 10-15 years” 

(MEP Constanze KREHL, member of the Regional Development Committee)

“The Spanish who work abroad help the development of their country”

“The TGV changed the economic structure of Spain”

“We had the same government in Spain for 14 years: 4 years to prepare the accession into the EU, and 10 years to take advantage of the membership”

“To ensure good coordination, we appointed in Spain ‘super-minister’ already before the accession, responsible for concrete projects for the development of the country. Immediately after accession they went to Brussels with plans for these projects they needed to do”

(MEP Inés AYALA SENDER, Spanish Socialist)

“Before you start to structurally change the administration of a country, it is necessary to do assess the philosophy of that state. The culture and political traditions of each state are important. It’s also important to take into consideration the external conditions, like the opportunities of EU funds”

“In order to have a strong regional development, you need to have strong regions”

(MEP Jan OLBRYCHT, Polish Christian Democrat)

“We need to launch a serious reform in Romania and to go towards a strategic model, a model that transcends the electoral cycles in order to have a better absorption of EU funds”

(MEP Victor BOSTINARU, Member of the Regional Development Committee)

Dan LUCA - Brussels

Irlanda porţilor deschise

Zilele acestea s-a consemnat deschiderea pieţei muncii din Irlanda pentru cetăţenii români. Decizia de ridicare a restricţiilor a fost luată cu un an şi jumătate înaintea expirării automate a restricţiilor pentru români şi bulgari.

Irlanda este o ţară cu 4 milioane de locuitori şi găzduieşte aproximativ 40.000 de români, majoritatea dintre aceştia fiind locuitori ai Dublinului.

Cristi Roman a publicat recent şi un “ghid” pentru românii care sunt atraşi de această ţară – dar atenţie, şomajul este în creştere şi declinul economic se resimte din cauza crizei europene.

Limba engleză este indispensabilă, iar diplomele de studii sunt recunoscute. Dacă sunt traduse şi legalizate, şansele de angajare sunt mult mai mari, după cum spune autorul materialului.

Situaţia este însă mai bună dacă ai şansa să lucrezi într-o multinaţională pe un post bun. În asemenea condiţii, te obişnuieşti şi cu condiţiile climatice şi cu alte diferenţe de mentalitate. Secretul este însă, ca peste tot, să dai dovadă de seriozitate.

Dan LUCA / Bruxelles

Fraternitate 2020

Fraternité 2020 este prima iniţiativã a cetãţenilor înregistratã oficial. Datorită mobilităţii va fi mult mai uşor pentru oameni să obţină joburi în ţările în care este nevoie de abilităţile lor, ceea ce va putea contribui la scăderea ratei şomajului şi la creşterea economică. Participarea la programele europene îmbunătăţeşte de asemenea aptitudinile lingvistice şi cele de a lucra cu oameni din culturi diferite.

Cu acceaşi ocazie, eurodeputatul polonez Róża Thun sublinia “asociaţiile cetăţeneşti, ONG-urile, nu neapărat uriaşe, pot crea, pot dezbate, pot lansa propuneri legislative şi pot schimba legislaţia europeană”. Despre asta e vorba!

Dan LUCA / Bruxelles

Reprezentanţa Bruxelles-ului (Belgia) la Bruxelles (UE)

Delegaţia Regiunii Bruxelles din Bruxelles joacă, la fel ca şi reprezentanţele celorlalte regiuni şi oraşe din statele europene, rolul de interfaţă între instituţiile europene (Comisie, Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Regiunilor, etc) şi Regiunea capitalei belgiene.

Deşi este în aceeaşi loc, în Bruxelles, regiunea Bruxelles are un focus special în relaţia cu UE.

În acelaşi context, am insistat şi eu pe importanţa constituirii unei Reprezentanţe Permanente a Clujului la Bruxelles. Proximitatea ajută la obţinerea informaţiilor despre legislaţia europeanã sau fonduri europene disponibile.

Dan LUCA / Bruxelles

“Front de eliberare… de crize”

Radu Magdin îşi prezenta recent părerea cu privire la situaţia României ca stat membru UE, în condiţiile crizei politice interne. El oferă câteva soluţii utile pentru ţară.

“Părerea mea, e că există soluţii (şi suficienţi specialişti români cu idei în acest sens, în ţară şi în străinătate) şi la problemele economice, şi la cele sociale, demografice etc. Însă, pentru aplicarea lor trebuie să existe o masă critică, chiar un “Front de Eliberare a României (de Crize)”; el trebuie să înceapă individual, şi apoi să devină un front comun, în caz de viziuni asemănătoare. Altfel, iar mergem în toate direcţiile, iar ameţim, obosim, ne pierdem suflul reformator. Şi mai trebuie să existe ceva, în opinia mea: multă voinţă, atât din partea “frontacilor” cât şi din partea României în majoritatea ei: în fond, nimeni nu poate fi salvat din criză/ crize cu de-a sila”, spune Radu.

Dan LUCA / Bruxelles

PR greşit

Dacă într-un material de anul trecut am încercat să reunesc câteva sfaturi utile pentru cei care interacţionează în munca zilnică cu oameni de presă de la Bruxelles, iată câteva practici greşite în acest sens, prezentate de Patricia Fedorenco, PR Manager în cadrul PR & MORE.

Din sutele de comunicate pe care le primeşte jurnalistul, se mai strecoară şi unul cu greşeli de gramatică sau de ortografie, cu siguranţă acesta nu va primi prea multă importanţă din partea destinatarului.

O altă regulă de aur desprinsă din materialul de faţă este disponibilitatea PR-istului, indiferent de oră sau programul de lucru de la birou, asta nu înseamnă totuşi “că trimiţând jurnaliştilor pe mail la 12 noaptea o invitaţie la conferinţa de presă de a doua zi de la nouă dimineaţa, dai dovadă de profesionalism sau îţi arăţi fidelitatea faţă de compania pentru care lucrezi. Contrar multor opinii, şi jurnaliştii dorm noaptea, iar conferinţa ta riscă să fie un dezastru cu prezenţă zero”, subliniază foarte bine Fedorenco.

Dan LUCA / Bruxelles

Merkel. UE. Consultări naţionale

De unde asocierea de mai sus? Recent, cancelarul german a anunţat că voturile la alegerile federale de anul viitor din Germania vor fi legate de problemele europene şi aşteptările pe care le au cetăţenii de la Uniune.

Dezbaterile interne vor marca ca şi până acum viitorul Comunităţii, restul Europei depinzând de Berlin, ca şi capitală a unui stat european cu cea mai dezvoltată economie şi cu un cuvânt care cântăreşte mult în luarea deciziilor privind fondurile şi bugetele europene.

Susţinându-şi convingerile şi în candidatura pentru 2013, nu mă aştept la prea mari răsturnări de situaţie şi surprize în ceea ce priveşte Germania şi poziţia doamnei Merkel.

Dan LUCA / Bruxelles 

Ministerul European al Finanţelor. Utopie?

Tot mai mulţi lideri amintesc în discursurile publice despre Statele Unite ale Europei. La recentul summit european, Patronatele din Franţa, Finlanda, Italia, Grecia, Luxembourg, Polonia şi Spania au propus o uniune financiară, cu reglementări urmărite de o instituţie europeană.

Laurence Parisot, preşedintele MEDEF (Patronatul francez), a lansat chiar şi ideea constituirii unui Minister European al Finanţelor. Argumentându-şi propunerea, liderul francez spunea: “Cred că vremea pentru afacerile clasice s-a terminat, nu putem spune că afacerile sunt în pericol, sau că joburile noastre sunt în pericol, însã nivelul nostru de viaţă este nesigur. Pentru aceste probleme, rezolvarea nu sunt soluţiile tehnice, ci în primul rând un răspuns politic”. 

Dacă vorbim de Statele Unite ale Europei, sub umbrela unei instituţii financiare unice, şi aşteptăm o mai bună funcţionalitate sistemică şi financiară, să nu uităm însă de legitimitate, de alegeri populare, de cetăţeni!

Dan LUCA / Bruxelles

Universities and Euro-Brussels

We are used to see the university as a centre of higher education. I remember a research done in 2000, together with an international team for the European Institute of Romania, regarding 4 topics in the agenda of the Romanian universities: education, training, research and consulting.

But, what is happening in Euro-Brussels from the university point of view? Most of the big universities understand how the system functions and they actually maintain a “permanent representation” in the capital of Europe. I remember a meeting I had some years ago with the Director of the International Relations Department of the University of Madrid. He explained why his university has 10 people permanently on staff in Brussels: “EU research funding programmes contribute millions of euro every year to our university. It is normal to have people to implement and manage the relationship especially with the European Commission”.

Given that the EU has little competence in field of education, most of the universities therefore focus their lobby activities in Brussels on the research policies. This is the priority of the European University Association as well, representing the interests of more than 800 universities.

There are 2 more associations of universities with permanent representations in Brussels: the Network of Universities from the Capitals of Europe and the Santander Group European Universities Network.

The University of Madrid, the university with the biggest number of students in Europe, is not only university with physical presence in Brussels: the University of Helsinki has support from the Representation of Helsinki to the EU; the University of Ljubljana can count on support from the Slovenian Business and Research Association; and the University of Parma is supported by the regional representation of the Emilia-Romagna Region.

In my opinion the universities have a very good relation with the local and regional representations in Brussels, but they don't manage to have a common agenda to the Chambers of Commerce and Industry.

To summarize, the motto of universities in Euro-Brussels combines “academic seriousness” with “financial pragmatism”.

Dan LUCA

O politică a soluţiilor!

Implicarea politică înseamnă responsabilitate! Asta este valabil atât în ţară, cât şi în ceea ce priveşte Diaspora. Implicarea politică nu înseamnă doar a vota, a dezbate în familie, între prieteni sau pe forumuri, ci înseamnă şi a candida. Candidaturile românilor pentru posturile de consilieri în raza localităţilor în care locuiesc sunt o oportunitate de îmbunătăţire a condiţiei compatrioţilor din Diaspora.

Întâlnirea recentă cu primarul Bruxelles-ului a fost un demers important susţinut de social democraţii români. O cooperare activă cu politicienii belgieni este un element absolut necesar pentru a identifica şi implementa soluţii viabile la problemele românilor care trăiesc în Belgia.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Făclia – “Românii din Bruxelles despre evoluţia României”

Într-un recent material publicat de ziarul Făclia, am subliniat câteva din sugestiile românilor din capitala comunitară, experţi în afaceri europene, care au contribuit cu materiale pe acest blog.

...............

Conform experţilor români implicaţi în diferite activităţi în Bruxelles-ul european, la cei cinci ani şi jumătate de la aderarea la Uniunea Europeană, România a evoluat, atît ca şi prezenţă, cît şi ca manifestare, însă există încă multe ineficienţe şi anormalităţi.

Cu deosebită plăcere, am avut ocazia să găzduiesc recent pe blogul Casei Europei, gînduri ale cîtorva prieteni români din Bruxelles, experţi în afaceri europene, despre evoluţia României ca membru al UE şi potenţialul său european.

Cum am mai spus şi cu alte ocazii, România trebuie să depăşească stadiul de simplu stat membru, asistat, şi să îşi exercite drepturile, susţinîndu-şi interesele naţionale în şedinţele forumurilor de decizie europene.

Pentru aceasta, după cum spunea Raul Rădoi, coordonator GrupRomania, în primul rînd este necesară conştientizarea importanţei acestei surse de politici şi legislaţie pe care o reprezintă capitala europeană şi implicarea sectorului public şi privat din România în fasonarea regulamentelor, a directivelor, în conformitate cu interesele lor legitime, totul într-o manieră evolutivă.

România are nevoie de mult mai multe acţiuni pentru dezvoltarea imaginii de ţară, lobby-ul are încă conotaţii negative, şi acest lucru este total greşit. Cînd 75% din legislaţia naţională este stabilită la Bruxelles, prezenţa companiilor româneşti aici este insuficientă, după cum bine preciza şi Ştefan Morcov – vice-preşedinte SIVECO România.

Dacă regiunile şi oraşele din România ar fi mult mai bine reprezentate aici, ar putea afla “live” despre parteneriate posibile, despre fondurile europene disponibile, cît şi despre procedurile legislative cu efecte cruciale, după cum sugera şi Andreea Per. În privinţa companiilor private din România, acestea au nevoie să afle despre noile reglementări care le pot afecta activitatea, înainte de a fi transpuse în legislaţia naţională, nu doar pentru că au o şansa de a participa activ la crearea legii, ci şi pentru că astfel cîştigă timp în planificarea strategiilor pe termen mediu şi lung.

După cum sugera şi Raluca Anghel, care lucrează pentru o multinaţională în Bruxelles, un alt potenţial de creştere pentru România este investiţia în cercetare şi inovare, cu rezultate ce au impact direct asupra productivităţii şi competitivităţii în domenii strategice, cu mari deficienţe, precum administraţia publică, sisteme de sănătate sau cel al educaţiei.

Cu experienţa dobîndită ca şi corespondent de presă la Bruxelles, Magdalena Moreh subliniază foarte bine – sînt foarte multe domenii de interes, acele teme mărunte, unde fie nu contăm deloc, fie sînt subiecte pe care nu sîntem capabili să le aducem mai în faţă, deşi am fi în avantaj.

Ca să nu îşi imagineze cititorii că România se află la marginea unei prăpastii foarte adînci, Raluca Anghel crede că, în viitor, o persoană în căutare de informaţii despre România ar putea găsi următorul rezultat: “O republică parlamentară democratică situată în Estul Europei şi caracterizată prin: inovaţie şi avans tehnologic, prosperitate economică în multiplele sectoare economice, un grad ridicat de ocupare a forţei de muncă şi un sistem educaţional eficient, ancorat la realitatea externă, cu societăţi comericale competitive la nivel european şi internaţional, activitate intensă de comerţ, relaţii diplomatice puternice, un actor important pentru Uniunea Europeană”.

Ca să închei, vreau să-l citez pe Radu Magdin, expert în comunicare politică, cel care exprima recent contextul politic actual: “Din percepţie obiectivă sau subiectivă, Bruxelles-ul a devenit preocupat de noi; s-a strigat la Bruxelles: “România, UE!”. Apoi noi ne-am întors privirea spre ce are de spus Bruxelles-ul, şi în faza de “UE, România!” am rămas pînă acum. După 30 iulie 2012, trebuie să ne revenim, ca imagine şi influenţă, e în interesul nostru”.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Cariere - The job market and the “Community of EU Actors”

Recent am semnat un material pentru Cariere, în colaborare cu Nienke van Leeuwaarden, publicat în “English section”. Articolul abordează subiectul  pieţei locurilor de muncă în Bruxelles-ul European – angajator “gigant”, ce reuşeşte să atragă peste 100.000 de persoane şi încă 700.000 ce lucrează pentru statele membre, având joburi atât în sectorul public, cât şi în cel privat al afacerilor europene.

Care sunt criteriile de eligibilitate ale acestora? Let’s see!

………..

“The Community of EU actors” is huge with 100.000 people working in Brussels and an additional 700.000 people working in the Member States - in the public sector, as well as the private sector. What profile do these people have?

I. Working in Brussels – beyond the EU institutions

Brussels hosts more than 100.000 persons working in EU affairs. Only 50% of the jobs are to be found in the EU institutions. The other 50.000 EU actors work at industry federations, consultancies, media, corporate organisations, non-profit organizations, think tanks, region and city representations, etc. The objective of these entities is to advocate and communicate their views or the views of their members as stakeholders in EU affairs – and they need employees to accomplish this, providing a world of opportunities.

As Europe's capital, Brussels has an a-typical and specific job-market. It hosts sectorial, national, regional, and international stakeholders that, together with the EU Institutions, make up the so called “Community of EU actors”. Statistics show that 5.000 jobs from all levels (start- mid- and high level), are available every year, due to the dynamics of the Brussels EU job market.

This is therefore only a superficial glance on job opportunities in Brussels. There are more sectors/fields to look at, depending on your interest and background: law firms, political parties, platform organisations, international organisations in Brussels (UN, etc.).

1. 'Perm Rep's'

Every EU member state has a Permanent Representation to the EU, based in Brussels. These offices represent the country's interest in the EU, as well as giving policy advice to their national politicians like the Prime Minister and Europe Minister. In addition there are about 300 European Regions and Cities, who also have their “Permanent Representations” to the EU based in Brussels, like the Representation of Veneto Region, West Finland European office or the City of Prague. These regional and city offices represent and promote their regions and cities, providing services to their people, but on a more narrow scale.

2. Industry and Unions

About 400 corporations, like Microsoft, Shell, and Visa; 3.000 industry associations, like the European Banking Federation, the European Wind and Energy Association, and Eurometaux; numerous unions and chambers of commerce, like the British Chamber of Commerce, the Serbian Chamber of Commerce, and Eurochambers have offices in Brussels in order to be present in the community of EU-Actors. Even though most of these offices are quite small, employing 1-5 people, almost 50% of these employees are doing work related to Public Affairs.

3. Consultancies

There are about 400 consultancy companies based in Brussels. They differ from mainstream consultancies in the sense that they mainly focus on EU-Affairs. Consultancies focus on Public Affairs (Edelman, Pleon, Fleishman Hillard, Cabinet DN, etc.); Public Relations (Ogilvy, Hill & Knowlton, Burson-Marsteller, Grayling, etc.); EU Project Management (Mostra, Gopa-Cartemill, Tipik, Quentes, etc.); and Association Management (Kellen Europe, AGEP, etc.). The teams working at these consultancies are international, multilingual, diverse and dynamic, consistently delivering services with real, commercial return.

4. Media

There are approximately 1.000 journalists reporting from Brussels. 95% of the journalists in Brussels are correspondents of national media. However, this amount is declining due to financial crises, but also because technological developments make it easier to report on the EU from the national offices. The remaining 5% is covered by specialized EU media (3%) like EurActiv, European Voice, EU Observer and by international media (2%) like FT, Wall Street Journal, International Herald Tribune.

5. NGOs and Think-tanks

NGOs like WWF, Greenpeace, Oxfam, Red Cross, Youth Forum, and Caritas Europe have offices in Brussels. Brussels also houses a lot of think-tanks, like Friends of Europe, Centre for European Policy Studies, European Policy Centre, etc. They provide a forum for debate on EU Affairs, and have an in-house research departments as well as extensive networks of partner institutes across the world.

II. Brussels – the place where “HR signals” make a difference

Brussels: the a-typical and specific job market requires a a-typical and specific approach to applying for a job. There is a fantastic pool of expertise in Brussels, with a pile of 'diploma’s and skills', but practically few people understand the scope of the market surrounding them. The private sector of EU Affairs is furthermore very superficially presented in higher education (as opposed to the institutions and their possibilities). This creates the situation that young graduates in Europe do not 'see' for example the 20.000 jobs to be found in the EU federation sector.

To work in Brussels requires an understanding of the 'market of the employers', their needs and their requests. It’s a paradox, but 95% of private sector recruitment is done by people who have no training or professional experience in terms of HR. There are Secretary Generals, Directors, and Consultants who lead small companies (most of them with a team of less than 10), also taking care of the recruitment process. And whether it is good or bad: it's the reality.

Given the particularities of the employers and the intercultural environment, the issue that often is very confusing is which 'signals' can you give that makes the difference in your application in the majority of cases. ‘He studied law’: means that he understands legal mechanisms; ‘she did an MA in London’: means she is proficient in English; ‘he was an MEP assistant’: means that he has good political connections; ‘she was active in NGO's as a student’: means she knows how to work without too many comments and questions. These are thoughts that can occur in a 30 second time-frame when a CV is read, or rather: is scanned. A person will not spend more than 2 minutes looking at a CV, and a 5 minute delay to a meeting can even shorten this time and can be fatal to your application. There are mental filters making selections and eliminating CVs, in order to have the best in the micro-system that is Brussels.

III. Life outside Brussels: Local Actors in EU Affairs

The EU is a complex system in which Brussels has a key role. However, it is imperative to realise that Brussels works in close connection with the 27 capitals of the EU Member States. What about the “local EU actors”, working in the Member States?

A unit in each ministry is involved in the country's position towards the relevant EU policies. The people in charge of national views in EU legislation are thus scattered across the national ministries. The units exist of about 10-20 people. Logically, some ministries have more people working on EU legislation issues than others namely the Ministry for Foreign Affairs and EU Affairs. In addition, there are also a number of national institutions or agencies who employ people who spend at least 50% of their time working on EU Affairs.

Hundreds of people contribute to connect their country's interests to the European Agenda. Especially now with the Treaty of Lisbon, the National Parliaments have the prerogative to spend more resources on the EU legislative process, and consequently each Member of National Parliament, each political group, and each political committee have their experts in EU Policies.

To all of this, we can add other sectors that are connected to the Capital of Europe: many companies, via their department of regulatory affairs, are active in legislative lobbying (direct or indirect) and know the EU arena in detail. National industry federations, Chambers of Commerce, NGOs, employer associations, unions, consultancy firms, and law firms are also active in EU Affairs.

There are hundreds of journalists in the Member States writing about dynamics of the EU system, even though they may not be aware of it 100% of the time. They write about finance, transport, agriculture, education, and all kinds of other topics that have an EU dimension. There are also hundreds of teachers, university lecturers and professors who teach their students about the world of co-decision and the construction of the EU Institutions.

Looking at the public and private sector in each country there is a total of 20.000-30.000 people working in connection with the EU Affairs mosaic – the local EU actors. It is normal that in each country the number of people involved in EU Affairs will vary depending on population, how long the country already is an EU Member State, government structures, the culture of the country and the level of leadership in the EU. However, if we take an average of 25.000 people working in EU Affairs in each country, this means that 700.000 people in the Member States work in EU Affairs”.

Dan LUCA / Bruxelles

Actorii locali europeni în acţiune (Polonia)

Recent, Camera de Comerţ a Poloniei s-a exprimat împotriva măsurilor europene pentru reducerea emisiilor de carbon. Această intervenţie este o reacţie a sectorului de afaceri naţional polonez, a cărui activitate este influenţată semnificativ de deciziile luate la Bruxelles – un exemplu concret de intervenţie a actorilor europeni din Polonia, responsabili cu "emiterea semnalelor" despre poziţia ţării în politica sectorială în discuţie.

Polonia a înregistrat performanţe economice notabile în ultimii ani, şi-a jucat rolul de stat european cu drepturi depline, a realizat o Preşedenţie UE reuşită şi continuă să dea dovadă că îşi merită locul între fruntaşele Europei.

Astfel de iniţiative nu vor fi interpretate niciodată ca o revoltă împotriva construcţiei europene, ci vor contribui la dezvoltarea relaţiilor intracomunitare, la dezbateri echilibrate, în urma cărora să se ia cele mai bune decizii pentru statele membre. 

Dan LUCA / Bruxelles

Încă o bilă în urna federalismului

În contextul crizei actuale din zona euro, apar tot mai multe propuneri de creare a unei uniuni politice. Coform declaraţiei recente pe care o face vice-preşedintele Comisiei Europene, Viviane Reding, într-un interviu acordat DW, Uniunea Europeană şi-ar putea găsi liniştea politică abia în 2015.

Comisarul european este de părere că pentru soluţionarea problemelor actuale ar trebui urmat exemplul SUA. “"De ce? Pentru că americanii au reuşit să-şi creeze o uniune fiscală şi politică. La fel va trebui să facem şi noi, în primul rând pentru a ne proteja economia, iar în al doilea rând pentru a mai avea şi mâine un cuvânt de spus pe marea scenă politică a lumii".

"Ne vom păstra diversitatea culturală şi lingvistică. Dar avem nevoie de un Guvern puternic şi de un Parlament altfel structurat - eventual bicameral. Poate ar fi bine să existe un Parlament ales prin referendum şi o cameră a ţărilor, în care fiecare stat să fie reprezentat în mod egal. Şeful Guvernului European ar trebui ales în mod direct de către reprezentanţii popoarelor. Aceasta ar fi democraţia parlamentară de care avem nevoie în Europa", adaugă doamna Reding, pentru a explica faptul că se poate păstra identitatea naţională şi suveranitatea statelor membre, şi în acelaşi timp să se creeze o Uniune funcţională.

Dan LUCA / Bruxelles

Pro UE

În ciuda crizei care atrage la prima vedere tot mai mult euroscepticism, un studiu al think thank-ului  pro-european Notre Europe arată că jumătate dintre cetăţenii europeni susţin prezenţa statului de origine în cadrul comunităţii europene.

Analizând ultimii 25 de ani din punct de vedere al încrederii în UE, perioada se poate împărţi în mai multe etape - primii ani au fost marcaţi de un grad ridicat de încredere din partea populaţiei, culminând cu primavera lui 1991, dupa căderea zidului Berlinului. Următoarea decadă a înregistrat o cădere bruscă a încrederii, culminand cu anul 1997, iar apoi, în ultima perioadă graficul încrederii se prezintă cu variaţii extreme, în special începând cu 2008, anul apariţiei primelor probleme financiare.

În privinţa clasificării pe naţiuni, dintre statele vechi membre UE, recentul studiu arată că în Benelux, Irlanda şi Danemarca sunt cei mai mulţi euro-entuziaşti, în timp ce în Grecia, Italia, Portugalia şi Franţa au rămas ultimii cetăţeni pro-europeni.

Optimismul european a scăzut în ţările ce au aderat  în 2004, un declin înregistrându-se în Cehia, Ungaria, Slovenia şi Cipru, în timp ce, în contrast cu acestea, situându-se cetăţenii din Polonia, Slovacia şi Estonia, părerea rămânând neschimbată pentru lituanieni şi cei din Malta.

În ţările nou-intrate în UE, Bulgaria şi România, sentimental pro-european a rămas puternic, arată acelaşi studiu.

Dan LUCA / Bruxelles

Piese pentru locomotiva economiei româneşti

De ce ar avea România nevoie de antreprenori? Pentru că ‘apetenţa pentru risc, stilul de gândire și modul de acțiune îi deosebesc de restul oamenilor’. În plus, într-un sistem de învăţământ clasic, care mai are şi unele lacune, competenţele necesare nu pot fi dobândite. ‘Așa că antreprenorii devin mai degrabă autodidacți și învață diferit, căutând exact ceea ce îi interesează’, adaugă Andrei Gosu, General Manager al companiei de training și consultanță Ascendis.

În articolul din Cariere, acesta evidenţiază câteva sfaturi şi exemple de ‘good practice’ pe care le-a observat la rândul său la oameni de succes, fie că sunt antreprenori care au reuşit, fie că sunt autori americani de manuale de business.

Dan LUCA / Bruxelles

Rating of the EU Citizens

The EU is going through a difficult phase currently, but at the level of the EU citizens signals have already been clear before. I’ll give you a clear personal example regarding this issue.

In 1985 the European Students’ Forum (AEGEE) was born in Paris. Everything was done from Paris, but in coordination with other university cities in Germany, Belgium, Spain, Italy, the Netherlands and France – basically the main EU members. Due to the iron curtain, Romania and other Eastern-European countries have not been involved from the beginning. It was only in 1989, right after the events known to all of us, which AEGEE moved very fast with expanding to the Eastern-European countries.

In my home city Cluj-Napoca, the association was already present in spring 1990. However, when I started to lead AEGEE-Cluj-Napoca in 1995, the EU was still very far and untouchable for almost all Romanians. Only the rector of the “Babes-Bolyai” University, Mr. Andrei Marga, the present Minister of Foreign Affairs of Romania, connected to the Community and its structures in his speeches.

In 1997, I was elected in the EU board of the association, working from Brussels. And I started to feel that I could explain the ‘EU phenomenon’ more easily. It was, for example, not at all popular with the youth in France, in Italy and Spain it was something reduced to a tourist and cultural summer experience, and in Germany and the Netherlands it was seen as a good experience to put on the CV. In stead, Polish, Hungarians, Slovenians, and lots of Romanians (Oana, Calin, Diana, Voichita, Anca, etc.) came to Brussels, as members of the European Board. It was the time that EU was very popular in candidate countries, but losing ground to the 15 EU Member States.

After 2005, paradox or not, the interest from people of the Eastern-European countries in the European movement (AEGEE is not a pro-European association, but a network of people debating about the EU) went down. Taken advantage that AEGEE is present in 40 countries, the European board started to include youth from Serbia, Croatia, Ukraine, Russia and even Georgia. This shows indirectly that EU has a lot of fans in that area.

I don’t want to put a superficial conclusion, but I feel that the EU project is kind of ‘tired’, and the youth explains this directly via their lack of engagement.

Dan Luca / Brussels

Scrabble pe tabla europeană…

Noutăţile politice de pe plan naţional în statele membre marchează semnificativ dezvoltările comunitare. Vechea asociere “Merkel- Sarkozy” s-a destrămat, odată cu alegerea noului preşedinte francez.

În timpul campaniei electorale, Hollande îi propunea Europei un scenariu nou, spiritul “eurosocialismului”, din ce în ce mai popular în ţările din sudul UE. Însă, cu toate acestea, o nouă asociere germano-franceză nu este exclusă.

În contextul actual, în mass-media europeană a apărut o nouă “denumire de lucru” – “Merconti”, pentru a defini presupusa asociere a măsurilor susţinute de cancelarul german de cãtre premierul italian.

Lăsând la o parte termenii anecdotici, hotărârile marilor puteri europene sunt decisive pentru viitorul UE.

Dan LUCA / Bruxelles