Dan LUCA – articol publicat în Revista Cariere: “Manager european sau om fără relief?”

Am scris luna aceasta în Revista Cariere despre resursa umană a proiectului european.

 

----

 

A deveni cetățean global înseamnă a trăi cu un simț al responsabilității față de întreaga lume, având deschidere și respect față de diversitatea culturală, socială și economică. Este un proces continuu de învățare și adaptare, iar fiecare pas contează.

 

 

Educație și competențe

 

Mă bucur că discutăm serios la nivel european despre educație și competențe. Are legătură mare cu economia, cu societatea în care trăim. Acum vreo 10 ani, când faimosul concept de Industry 4.0 apărea, am încercat să înțeleg cu ce resursă umană se va face această revoluție industrială. Să fiu sincer, erau puține răspunsuri concrete, atât din partea sistemelor educaționale, cât și din punct de vedere al liderilor europeni. Știam doar că adaptabilitatea resursei umane la schimbările economice și sociale necesită un mix de competențe tehnice, soft skills și o mentalitate flexibilă.

 

 

Conceptul EUROMANAGER

 

Ceea ce m-a fascinat însă, iar anii petrecuți în Asociația Studenților Europeni au avut un impact enorm, a fost conceptul de EUROMANAGER. Adică, mai direct spus, ce abilități sunt necesare pentru a conduce structuri europene, în special cele din sectorul privat. Poate să fie o multinaţională, un „campion industrial european” chiar, dar poate să fie și un IMM care prestează servicii în două-trei țări europene. Aceste locuri de muncă nu sunt doar la Bruxelles, le întâlnim peste tot la nivelul țărilor membre, cu siguranță și în România.

 

Să completăm pe linia punctată, pentru a schița un plan pentru o carieră de succes la nivel european. Ce competențe trebuie să aibă un astfel de manager european și cum poate să le dobândească?

 

Rostogolim câteva idei, pentru a stimula creativitatea în evaluări personale.

 

Recomandarea principalã este de a avea o abordare integrată, vizualizând în permanenţã cele trei paliere ale educației: formală, nonformală și informală. În sistemul educațional clasic, e nevoie de o ofertă care prezintă noțiunile de bază: instituții, sisteme politice, istorie, economie, legislație și chiar elemente de cultură.

 

„Pentru a înțelege Europa este important să îți cunoști țara ta, așa cum este, cu bune și rele”, îmi preciza cineva în primele întâlniri din Bruxelles. Sistemul educațional trebuie să realizeze conexiuni permanente între ecosistemul european și țesutul național, atât la nivel de administrație, cât și în sectorul privat și la nivel de societate civilă. Într-o lume din ce în ce mai globalizată, e esențial să avem o viziune deschisă asupra Europei și a lumii, dar fără să ne neglijăm propria identitate națională. Fără rădăcini, fără repere, fără identitate clară, un astfel de om poate fi ușor influențat de curente externe. Fără să aibă o bază solidă pe care să se sprijine, e tipul omului fără relief, fără personalitate și verticalitate!

 

Și mai este ceva important! Este nevoie să ne actualizăm constant cunoștințele despre propria țară, la fel cum facem cu informațiile despre lume. O națiune este în continuă schimbare – economic, cultural, social și tehnologic – și a rămâne conectat la aceste evoluții înseamnă să fim în realitatea națională.

 

 

Toate națiile Europei sunt minorități în simfonia europeană

 

Partea de mobilități europene este fantastică și nu este nicio surpriză că Erasmus este unul dintre cele mai notorii și plăcute branduri de-a lungul continentului european. Programul trebuie să evolueze, să fie mult mai incluziv, să devină un program pentru tineretul european, nu doar pentru studenți. Tinerețea este momentul perfect pentru explorare, pentru acceptarea necunoscutului și pentru descoperirea propriilor limite. Aprecierea misterelor și ieșirea din zona de confort ne ajută să creștem, să ne dezvoltăm gândirea critică și să învățăm lucruri pe care altfel nu le-am fi descoperit.

 

Puțini înțeleg în mod real aportul educației nonformale în construcția Europei. A lucra în rețele deschise, în care interacționezi încă de la o vârstă fragedă cu alte culturi, te schimbă. A înțelege că toate națiile Europei sunt minorități în simfonia europeană necesită o schimbare de atitudine, necesară, cred eu, pentru a fi cu adevărat un euromanager.

 

Proiectul Universităților de Vară îl voi recomanda cu dragă inima toată viața. E o adevărată terapie de grup cu final așteptat, mentalitate europeană. Universitățile de Vară sunt precum un distribuitor de vise. Ele oferă nu doar cunoștințe, ci și inspirație, conexiuni și oportunități care pot contura viitorul.

 

 

Deveniți o voce!

 

Educația informală cuprinde învățarea continuă din experiență, interacțiuni și autodidactism. E nevoie de lectură constantă despre economie, afaceri și tendințe europene. Recomand chiar, progresiv, prezentarea publică a ideilor. Nu rămâneți doar la stadiul de receptor, deveniți o voce, colaborați constant cu profesioniști din diferite culturi.

 

Trăim într-o epocă a schimbărilor rapide, unde tehnologia, valorile și perspectivele evoluează constant. Să fim prezenți și ancorați în timpul nostru înseamnă să înțelegem contextul actual și să ne folosim resursele pentru a contribui la viitor.

 

La nivel european este de apreciat o persoană care are inițiativă, e sinceră și disponibilă. Nimeni nu dorește să interacționeze cu oameni închistați, pentru că, vezi, Doamne!, așa e cultura țării din care vin ei, sau cu unii care se plâng în permanenţă.

 

Ne lăsăm problemele acasă și privim spre viitor. Asta e Europa ! Nu există un „Big Brother” care să dicteze fiecare pas, iar succesul unui manager european vine din autonomie, viziune și înțelegerea profundă a structurilor pe care le conduce. A fi lider într-un mediu european nu înseamnă doar aplicarea unor reguli fixe, ci capacitatea de a naviga printre complexități, de a lua decizii strategice și de a construi echipe solide într-un cadru multicultural.

 

Într-o lume în care suntem mereu bombardați cu informații și evenimente, e ușor să te simți prins într-o spirală de reacții emoționale. Însă, adoptarea unei perspective mai calme și analitice poate ajuta enorm la înțelegerea situațiilor într-un mod mai echilibrat. Succes! Merită încercată Europa! E plăcut să fim cetățeni globali!

 

 

Dan Luca este Vicepreședintele Euractiv, o companie media la Bruxelles unde lucrează 25 de naționalități. A participat în 1995 la Universitatea de Varã AEGEE din Montpellier (Franța), a efectuat un stagiu la Parlamentul European (1996), a finalizat un master la Bruxelles (1998), iar acum prezintă cursul Sfera Publică Europeană masteranzilor de la SNSPA.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Turismul global”

Despre destinații turistice de vis în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

---

 

Dane, ai văzut multe locuri în lume, unde ne recomanzi să mergem în vara aceasta în vacanță? Asta m-a întrebat acum câteva zile o cunoștință mai veche, să îi zicem prieten. Subiectul este interesant, desigur, și m-am gândit să prezint câteva idei brute, fără nici o intenție de publicitate mascată. Apropo, povestesc despre locurile unde am fost, pe cheltuiala proprie, și fără să apelez la nici o agenție de voiaj. Se pare că pentru unii, ofertele turistice sosesc prea rapid, când lumea este la picioarele noastre. Nu trebuie să fim în contradicție cu timpul pe care îl trăim, chiar dacă nu toți ne regăsim în acest proiect al globalizării turismului. Cel care călătorește în lumea largă e irelevant sociologic chiar și în Europa de Vest, cu excepția Olandei, desigur.

 

Să căutăm pe hartã prima destinație. Luang Prabang, orășelul care a fost până în 1975 capitala Regatului Laos. Laos este țara elefanților! Au mai rămas doar 1200 de elefanți în Laos. 400 dintre aceştia sunt acum domestici, precum câinele sau pisica. Am trăit o zi cu elefanții, iar senzaţia e fantastică. Le-am dat mâncare din mânã, am mers ore întregi pe elefant, am făcut baie cu elefantul în râul Mekong. V-am captivat atenția?

 

Continuăm? Kasane în Botswana. Dacã vreţi sã vedeţi cu adevãraț elefanţi, girafe, hipopotami, bivoli, antilope, ajungeţi la Kasane şi luaţi o excursie de 3 ore pe râul Chobe… e locul care trebuie sã fie pe primul loc dacã doriţi sã fiţi aproape de animale în Botswana. Plus că de aici puteți lua o excursie de o zi și să intrați în Zimbabwe pentru a vizita Cascada Victoria. Sã însoţeşti timp de un kilometru o cădere de apă de 100 metri e gigantesc... Nu v-am convins? Din acest punct se ajunge relativ ușor și la faimosul parc Etosha - destinaţia pe care trebuie sã o aveţi în minte dacã doriţi sã intâlniţi animale în Namibia. Cel puţin 200 kilometri de circuit pe care nu îl veţi regreta.

 

Există și destinații mai apropriate pe care le recomand. Am două sugestii aici.

 

Erevanul și Armenia. Sunt câteva locuri plăcute de vizitat în Erevan. De pe terasă se vede muntele Ararat. Spectacolul de balet din sala Teatrului și Operei este ceva special. Lacul Sevan, un fel de lacul Balaton pentru Armenia, este situat la 1900 metri altitudine și asta îl face special. Într-o zonã muntoasă, aproape de confluența a 3 țări (Armenia, Azerbaidjan și Iran), se află perla mănăstirilor armene. Mănăstirea Tatev a fost ctitorită în secolul al IX-lea, iar în secolul al XIV-lea găzduia cea mai importantă universitate din Armenia.

 

În încheiere o sugestie din interiorul UE. Riga și Marea Baltică. Riga atrage mulţi turişti şi îmi reaminteşte de Praga anilor ’90. Clãdirile vechi, care pãstreazã încã parfumul epocii, sunt de admirat. Din capaitalã e bine să ajungeți și la mare. Plaja de la Liepaja  e un fel de Mamaia a Letoniei. Dar tot aici avem ceva special, un vapor care taie Marea Baltică în 28 de ore și ajunge în Germania, în zona Hamburg. E o experiență fantastică mai ales că aveți internet în permanenţă și puteți lua și mașina pe vapor.

 

Desigur, nu doresc să supun gândirii critice aceste destinații. Luați-o ca pe o sugestie. Nu uitați însă sã verificați vizele de intrare obligatorii, vaccinurile necesare și, desigur, bugetul.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Franck Biancheri”

Editorialul de astăzi din Făclia l-am dedicat unui adevărat vizionar european, Franck Biancheri, fondatorul AEGEE.

 

----

 

Sărbătorim astăzi 40 de ani de la infiiinţarea Asociației Studenților Europeni (AEGEE). În aprilie 1985, la Paris, la Grande École, Franck Biancheri și un grup de studenți entuziaști  au create această organizație pentru a promova integrarea europeană și schimbul cultural între studenți. L-am cunoscut bine pe Franck la sfârșitul anilor ’90, când eram vicepreședintele AEGEE Europa. Puțini știu că Franck a venit la Cluj în 1998, când a fost lansată versiunea în limba română a cărții sale dragi “Urgențele Euro-cetățenilor”. Era practic o mărturie reală a faptului că cetățenii europeni pot avea un impact asupra construcției europene, mai ales când se regăsesc ca și euro-cetățeni. Erau descrise dificultățile în procesul de decizie comună și adevărata istorie a complicatei adoptãri a programului Erasmus, primul program global care se adresează tinerilor și la care AEGEE a avut un rol hotărâtor.

 

Printr-un context fantastic, am reușit ca în 1997 să fiu unul dintre liderii acestei organizații, bine plasat în Comitetul Director de la Bruxelles. Am fost pentru câțiva ani  aproape de oamenii puterii europene, încă înainte ca România să deschidă primul capitol de negociere pentru aderarea țării la UE. Am stat la aceeași masă cu Președintele Franței Jacques Chirac, în Aula Mare a Universității din Sorbona. Am ascultat-o pe Regina Olandei Beatrix la Congresul Europei de la Haga. La Moscova am discutat despre Casa Comună Europeană cu echipa lui Mikhail Gorbachev. La Ankara, împreună cu președintele Turciei de atunci, Süleyman Demirel, am deschis poarta studenților turci pentru a participa la programul Erasmus. Ca o apreciere a activității în cadrul asociației, am fost primit de președintele Ion Iliescu la Palatul Cotroceni. Nu, nu primit nici o medalie. Să fiu sincer nici nu ne interesa așa ceva la vremea respectivă. Noi eram însã cei care acordam diplome atunci.

 

A fost o formă de activism european, pentru ca noi credeam și luptam pentru o Europă unită, fără frontiere, unde Sudul și Nordul, dar mai ales Vestul și Estul, participau la un dialog real despre viitorul continentului.

 

Mi-am câștigat locul la Bruxelles prin alegeri deschise. La Adunarea Generală AEGEE de la Maastricht, din aprilie 1998, am fost ales de către 1142 delegați din 250 centre universitare, aparținând celor 42 de țări din structura organizației. Foarța de a câștiga un mandat european mi-a fost dată de două elemente. În primul rând organizația nu recunoștea nivelul național, deci lucram doar pe nivelul local și european. Iar al doilea element, era să te implici european în proiectele filialei pe care o coordonai, AEGEE Cluj-Napoca în cazul meu. Îmi amintesc cu mare plăcere și acum când eurodeputatul german Edith Müller vizitase Clujul, pentru prima data, cu prilejul conferinței AEGEE pe care o organizasem în primăvara anului 1997.

 

La Bruxelles, eram exotic, căci așa era România anilor ’90 în Uniunea Europeană. Dar am găsit metode să racordez 20 de centre universitare românești la rețeaua AEGEE, am coordonat în 1999 prima dezbatere din interiorul Parlamentului European despre viitorul educației europene, cu orizont 2020.  

 

Frank Biancheri a fost un vizionar european, chiar dacă prea puțin înțeles de secolul al XX-lea. Nu a fost nici ministru  francez al educației, nu a ajuns nici măcar unul dintre eurodeputații francezi. Chiar dacă nu este atât de cunoscut la scară largă, moștenirea sa rămâne vie în inimile celor care cred într-o Europă a tinerilor, a schimburilor culturale și a democrației participative. Franck a reușit să galvanizeze și chiar să critice deschis când a fost cazul instituțiile europene. E cel care a avut curajul ca la Palatul Elysée să ii spună direct președintelui Franței că tinerii vor cu adevărat Europa. Mulțumesc Frank! Mi-ai dat și mie un sens în viață!

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – în direct la TVR Moldova despre taxele americane

Mi-a făcut o mare plăcere să revin astăzi la emisiunea “Impact global˝ de la TVR Moldova.

 

Am discutat despre taxele lui Donald Trump și efectele asupra relațiilor transatlantice.  Măros Sefkovic, comisarul european pentru comerț, a zis că “UE va răspunde într-un mod calm, atent etapizat și, mai ales, unificat, pe măsură ce ne calibrăm răspunsul”.

 

Produsele moldovenești destinate pieței americane vor fi supuse unei taxe de 31%. Această măsură afectează în special sectoarele vinului, textilelor și componentelor electronice din Moldova, care au avut o prezență crescândă pe piața americană. Este indirect și o recunoaștere a calității vinului moldovean!

 

Proiectul de bazã al UE este autonomia strategică deschisă – cu investiții și schimburi comerciale. Dar principalã e producția industrială proprie!! Asta vrea și președintele american, de fapt, să aducă fabricile înapoi în Statele Unite. 

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – invitat la TVR Info: taxe americane, aparare europeanã

Pe 5 aprilie 2025, am revenit cu mare plăcere în emisiunea ˝Europa mea˝ de la TVR Info.

 

Timp de o orã am discutat despre taxele lui Trump, despre politica de apãrare europeanã și, desigur, despre războiul din Ucraina.

 

Am contextualizat totul la nivelul UE si pentru România:

Ø  “În urma deciziei administrației americane de a impune tarife generale pentru mărfurile Uniunii Europene, UE va răspunde într-un mod calm, atent etapizat și, mai ales, unificat, pe măsură ce ne calibrăm răspunsul”, citând din comisarul european pentru comerţ Maroš Šefčovič.

Ø  Romania are nevoie acum de analize reale și discuții pragmatice cu partenerii strategici ai României: Franța, Germania și Polonia. Coordonare maximă la nivel instituțional românesc, inclusiv cu Președintele României. Coordonare permanentă cu UE. Fără panică, calm și coordonare

Ø  Extinderea UE și crearea zonei euro au fost  realizări semnificative pentru integrarea și stabilizarea regiunii. Aceste două momente au consolidat nu doar coeziunea economică, ci și stabilitatea politică în Europa. Cu toate acestea, în fața provocărilor geopolitice recente, din ce în ce mai multe voci din cadrul Uniunii Europene susțin necesitatea unei politici de apărare mai coerente și mai autonome, care să nu depindă exclusiv de NATO și de aliații săi, în special Statele Unite.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

Dan Luca – contribuție pentru Gândul la un material despre IMPACTUL tarifelor lui Donald Trump asupra companiilor românești

Am prezentat și eu în analiza Gândul impactul tarifelor lui Donald Trump asupra României.

 

-----

 

„Este nevoie să existe o strategie integrată”

 

Și Dan Luca, expert în politici europene și comunicare strategică, stabilit în Bruxelles din 1997, consideră, într-un răspuns pentru Gândul, că este nevoie să existe o strategie integrată, atât la nivelul statutului României de membru UE, dar și o analiză a ricoșeurilor pe alte paliere, precum cel al apărarii europene autonome.

 

„Analize reale și discuții pragmatice cu partenerii strategici ai României: Franța, Germania și Polonia. Coordonare maximă la nivel instituțional românesc, inclusiv cu Președintele României. Coordonare permanentă cu UE. Fără panică, calm și coordonare”, ar fi direcțiile pe care le vede în acest moment Dan Luca.

 

În ceea ce privește replica Uniunii Europene, care a anunțat că analizează măsuri în contrapondere, expertul de la Bruxelles consideră ă Uniunea Europeană ar putea răspunde tarifelor impuse de SUA si prin introducerea unor taxe ecologice:

Ø         Taxa pe carbon la frontieră – UE deja implementează acest mecanism pentru a taxa importurile în funcție de emisiile lor de carbon. Acest lucru ar putea afecta exporturile americane, mai ales în sectoare precum oțelul, aluminiul și cimentul.

Ø     Restricții pentru produse cu impact ecologic ridicat – UE ar putea interzice sau restricționa importurile de produse americane care nu respectă standardele ecologice europene (de exemplu, în agricultură sau industria chimică).

Ø     Taxe suplimentare pe bunurile cu amprentă ecologică mare – UE ar putea introduce tarife suplimentare pentru importurile americane de petrol, gaze naturale lichefiate (LNG) sau produse industriale poluante.

 

„Această strategie ar fi justificată din perspectiva luptei împotriva schimbărilor climatice, dar ar putea escalada tensiunile comerciale dintre SUA și UE”, a conchis Dan Luca.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – contribuție la un articol publicat de către Ziarul Financiar: “Apărarea europeană autonomă - furnizor de securitate globală”

Împreună cu Vasile Dîncu am semnat astãzi în Ziarul Financiar un articol despre apărarea europeană în context global.

 

----

Anul 2025 poate fi considerat un punct de inflexiune al securității europene, similar cu 1945, datorită unor factori geopolitici și militari care redefinesc arhitectura de securitate a continentului. În 1945, sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a condus la împărțirea Europei între Est și Vest, crearea ONU și începutul Războiului Rece. În mod similar, 2025 ar putea marca o transformare radicală în securitatea europeană. O apărare europeană autonomă nu trebuie privită doar prin prisma spațiului european, ci și ca un actor global, capabil să influențeze echilibrul de putere în alte regiuni ale lumii. Dacă Europa își dezvoltă capacități militare mai avansate și își asumă un rol mai activ în politica internațională, poate deveni un factor de stabilitate nu doar în Mediterana și Africa, ci și în Orientul Mijlociu, Indo-Pacific și chiar în zona Arctică.

 

Crizele consecutive din ultimii ani subliniază vulnerabilitățile structurale ale Uniunii Europene, scoțînd în evidență limitele capacității de răspuns rapid și coerent ale instituțiilor europene. Invazia Ucrainei de către Rusia a provocat o rundă de provocări pentru guvernarea europeană, impunând UE să adopte măsuri economice și politice într-un context internațional tot mai complex și instabil.

 

Vulnerabilitatea structurală a Uniunii Europene este adânc legată de modelul său de guvernare, bazat pe compromisuri între statele membre, care nu întotdeauna ajung la o viziune comună rapidă și eficientă. Adaptarea la noile realități ale unei lumi interconectate și în schimbare continuă necesită reforme în guvernarea UE, care să îmbunătățească răspunsul la crize și să consolideze solidaritatea între statele membre.

 

Extinderea UE și crearea zonei euro au fost  realizări semnificative pentru integrarea și stabilizarea regiunii. Aceste două momente au consolidat nu doar coeziunea economică, ci și stabilitatea politică în Europa. Cu toate acestea, în fața provocărilor geopolitice recente, din ce în ce mai multe voci din cadrul Uniunii Europene susțin necesitatea unei politici de apărare mai coerente și mai autonome, care să nu depindă exclusiv de NATO și de aliații săi, în special Statele Unite.

 

Lumea se află într-o perioadă de mari schimbări geopolitice, iar organizațiile internaționale precum NATO și ONU joacă un rol important în gestionarea provocărilor actuale. În această eră a globalizării rapide, transformările tehnologice și geopolitice influențează continuu modul în care sunt structurate relațiile internaționale și strategia de apărare. Organizația Națiunilor Unite, înființată în 1945 cu scopul de a menține pacea și securitatea internațională și de a promova dezvoltarea economică și drepturile omului, pare să aibă o performanță mai lentă în fața provocărilor globale actuale.

 

În acest context este bine să ne referim și la blocurile regionale autonome și interconectate. Vorbim aici despre un concept care se referă la formarea și dezvoltarea unor grupuri de state care cooperează într-o anumită regiune pentru a-și coordona politicile economice, politice, de securitate și sociale, cu scopul de a obține beneficii economice și de stabilitate reciprocă. ASEAN (Asociația Națiunilor din Sud-Estul Asiei), Mercosur sau Uniunea Europeană sunt exemplele cele mai notorii. Blocurile regionale mai integrate tind să dezvolte instituții supranaționale, care pot include comisii, parlamente sau instanțe juridice, cu rolul de a implementa și supraveghea politicile comune. În cazul Uniunii Europene, de exemplu, există Parlamentul European, Comisia Europeană și Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Unele blocuri regionale se concentrează și pe securitatea colectivă, dezvoltând mecanisme de apărare comune, cum este cazul NATO în Europa și în America de Nord sau ASEAN în Asia de Sud-Est.

 

Lumea multipolară prinde contur prin consolidarea blocurilor regionale, care își asumă roluri din ce în ce mai importante în diplomația globală. Aceste entități nu doar contrabalansează influența marilor puteri, ci și modelează regulile jocului global prin inițiative economice, parteneriate strategice și abordări comune în forurile internaţionale.

 

Asistăm la o descentralizare a influenței globale, unde puterea nu mai este monopolizată de un singur pol dominant, ci este distribuită între multiple centre emergente. Acest proces este alimentat de factori precum digitalizarea, interconectivitatea economică și dezvoltarea tehnologică rapidă din afara Occidentului tradițional. În plus, inițiative precum Belt and Road Initiative (China), integrarea economică accelerată a Africii prin Zona de Liber Schimb Continentală Africană (AfCFTA) sau expansiunea BRICS demonstrează cum aceste noi centre de putere își consolidează influența. Chiar și în sectorul tehnologic, vedem companii din Asia sau Orientul Mijlociu concurând serios cu giganții din SUA și Europa.

 

Europa a adoptat o abordare complexă când vine vorba de cooperarea militară, în special în cadrul NATO și al inițiativelor UE. Aceste două entități joacă un rol esențial în asigurarea securității regionale, dar există și o tendință tot mai mare de a crea un pilon autonom european în domeniul apărării, care să funcționeze paralel cu angajamentele față de NATO, fără a renunța complet la suveranitatea națională asupra forțelor armate.

 
Unificarea resurselor militare europene ar crea o forță considerabilă la nivel global. Cu toate acestea, fragmentarea actuală a acestor resurse între multiple state face coordonarea și eficiența operațională mai dificile. În plus, diferențele în politicile de apărare, prioritățile naționale și nivelurile de finanțare reprezintã provocări semnificative în crearea unei armate europene unificate.

Dacă o astfel de armată ar deveni realitate, această ar transformă Europa într-o superputere militară globală, capabilă să își protejeze interesele fără sprijinul Statelor Unite. Totuși, din cauza provocărilor politice, economice și strategice, acest scenariu este improbabil pe termen scurt și mediu, dar ar putea deveni fezabil în următoarele decenii, pe măsură ce integrarea europeană avansează.

 

O apărare europeană autonomă poate deveni un factor de securitate nu doar în Europa de Est, ci și în regiuni strategice precum Mediterana și Africa. Acest lucru ar putea contribui la stabilitate prin gestionarea amenințărilor transnaționale, combaterea terorismului, prevenirea crizelor umanitare și asigurarea securității energetice și comerciale.

 

Uniunea Europeană se află la o răscruce strategică, iar capacitatea sa de a se consolida ca actor geopolitic va depinde de coerența și viteza cu care își dezvoltă autonomia strategică. Deși UE are deja o influență semnificativă în domeniul economic și normativ, dimensiunea sa militară a rămas fragmentată din cauza diferențelor de viziune dintre statele membre și a dependenței de NATO. Rămâne de văzut dacă UE poate depăși obstacolele interne pentru a deveni o putere militară credibilă.

Autori:
Vasile Dîncu, fost Ministru al Apărării Naţionale, în prezent eurodeputat, vicepreședintele Comisiei Speciale pentru Scutul Democrației Europene.

Dan Luca, expert în politici europene și comunicare strategică, activând în Bruxelles, din 1997.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

European Gaullism

Who still remembers General de Gaulle? Yes, he was the French President in the years that followed World War II. Interestingly however, the Gaullist doctrine, a set of political and philosophical principles inspired by the thinking and actions of Charles de Gaulle, is now becoming very relevant at the European level, in a Europe that wants to be autonomous, even independent. The concept of open strategic autonomy of the European Union was formulated as a balance between strengthening the EU's independence in key sectors and maintaining an economy open to global partnerships.

 

Of course, the French General de Gaulle was projecting the doctrine only at the level of his own country, saying that: "France must be a strong and independent nation, free from foreign influence (neither from the USA nor from the USSR, in the context of the Cold War)".

 

If we talk about independent foreign policy and military autonomy, France wanted "the development of an autonomous military capability, including through the creation of a French nuclear arsenal" 80 years ago. There was even a "third way" approach in the Cold War, which was neither pro-American nor pro-Soviet.

 

If we put everything in the context of European industrial champions, we notice that the then President specified that "The state must support the economy through strategic planning, without falling into socialism. We support strategic industries".

 

And to put the icing on the cake, "The executive power must be firm, and the President must have a dominant role in governance." The doctrine of Gaullism is not strictly right or left, but seeks to unify the nation around their national interest.

 

Can we say that the current vision of the European Commission is inspired by the Gaullist doctrine, of course translating it from the French level to the European system?

 

Dan LUCA / Brussels

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Gaullismul european”

Despre doctrina gaullistã a UE în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

---
Cine își mai amintește de Generalul de Gaulle? Da, a fost președintele francez în anii care au urmat celui de-al Doilea Război Mondial. Interesant însă este faptul că doctrina gaullistă, un ansamblu de principii politice și filosofice inspirate din gândirea și acțiunile lui Charles de Gaulle, devine de mare actualitate acum la nivelul Europei care se dorește autonomă, chiar independentã. Conceptul de autonomie strategică deschisă al Uniunii Europene a fost formulat ca un echilibru între consolidarea independenței UE în sectoare-cheie și menținerea unei economii deschise la parteneriate globale. 

Desigur, generalul francez proiecta doctrina doar la nivelul țării sale zicând: "Franța trebuie să fie o națiune puternică și independentă, fără influență străină (nici din partea SUA, nici a URSS, în contextul Războiului Rece)".

Dacă vorbim despre politica externă independentă și autonomie militară, Franța dorea acum 80 de ani "dezvoltarea unei capabilități militare autonome, inclusiv prin crearea arsenalului nuclear francez." Exista chiar abordare de „a treia cale” în Războiul Rece, nici pro-americană, nici pro-sovietică.

Dacă punem totul în context de campioni industriali europeni, observăm că președintele de atunci preciza că "Statul trebuie să sprijine economia printr-o planificare strategică, fără a cădea în socialism. Susținem industriile strategice".

Și cireașa de pe tort, "Puterea executivă trebuie să fie fermă, iar președintele să aibă un rol dominant în guvernare." Doctrina gaullismul nu este strict de dreapta sau de stânga, ci caută să unifice națiunea în jurul interesului național.

Iar acum întrebarea de baza a acestui editorial. Putem zice că actuala viziune a Comisiei Europene se inspiră din doctrina gaullistă, desigur translatând-o de pe palierul francez la sistemul european?

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – interviu în Gândul despre apãrarea europeană

GÂNDUL meu despre apărarea europeană în interviul de astăzi...

 

---

Ce înseamnă ultimele discuții despre APĂRARE la nivelul UE.

Expert în politici europene: „România trebuie să fie rapidă și implicată”

 

Dan Luca, expert în politici europene și comunicare strategică, stabilit în Bruxelles din 1997, a analizat, într-un interviu pentru Gândul, ultimele discuții de la nivelul blocului comunitar privind apărarea, evoluția parteneriatelor și a bugetelor alocate, dar și oportunitatea pe care o reprezintă acestea pentru România.

 

Liderii europeni au ajuns la un acord pentru îmbunătățirea capacităților defensive până în 2030, în contextul amenințării permanente din partea Rusiei, declara în urmă cu o săptămână Donald Tusk, premierul Poloniei, stat care a preluat, a doua oară, președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene, la 1 ianuarie 2025, pentru o perioadă de șase luni.

Subiectul este pe agenda europeană, implicit a României, iar temele de actualitate din domeniul securității naționale, stadiul și perspectivele conflictului din Ucraina în urma agresiunii ilegale și nejustificate a Federației Ruse, implicații pentru România și poziționarea României în contextul procesului de negociere privind încheierea conflictului dintre Federația Rusă și Ucraina sunt pe ordinea de zi a Consiliului Suprem de Apărare a Țării convocat vineri, de la ora 12:00.

 

Cum este stabilit bugetul de apărare

 

Expertul în politici europene și comunicare strategică Dan Luca, activ în ecosistemul de la Bruxelles de peste 27 de ani, a pus în context discuțiile pe tema bugetelor de apărare, cu accent pe elementele de noutate la nivel european.

 

„Pentru a aborda subiectul dinamicii bugetului apărării comune europene, este important să clarificăm câteva concepte. Bugetul UE este finanțat în principal din contribuțiile statelor membre. Contribuțiile variază în funcție de mărimea economiei fiecărui stat. De exemplu, în 2023, Germania a contribuit cu peste 29 de miliarde de euro la bugetul UE. Având în vedere că PIB-ul Germaniei în acel an a fost de aproximativ 4.500 de miliarde de euro, contribuția sa reprezintă aproximativ 0,64% din PIB-ul național”, potrivit lui Dan Luca.

 

Referitor la apărarea europeană, expertul amintește că Europa preferă cooperarea militară în cadrul NATO și a inițiativelor UE, fără a renunța la suveranitatea națională asupra forțelor armate. În ceea ce privește bugetul NATO, acesta este finanțat direct de statele membre. În 2014, membrii NATO au convenit să aloce cel puțin 2% din PIB-ul lor pentru apărare până în 2025. Recent, a precizat expertul, au existat  discuții pentru creșterea acestei ținte la 3% din PIB, ca răspuns la provocările de securitate tot mai mari.

 

„În ultimii 10 ani, au fost evenimente politice marcante, care au schimbat abordarea UE. Doctrina autonomiei strategice deschise a UE a apărut ca răspuns la mai mulți factori economici, geopolitici și de securitate, care au evidențiat vulnerabilitățile Europei în fața crizelor globale. Aceasta reprezintă un echilibru între nevoia de a reduce dependențele critice și menținerea unui sistem economic deschis, bazat pe comerț și cooperare internațională.

 

Invazia Rusiei în Ucraina și schimbările din politica externă a SUA au accelerat discuțiile privind crearea unei capabilități de apărare europene independente. UE a fost forțată să reevalueze securitatea colectivă, într-un context în care dependența excesivă de NATO și de SUA devine tot mai riscantă”, a explicat Dan Luca.

 

Potrivit expertului, apărarea europeană independentă nu trebuie însă să cuprindă doar țările din UE, ci se extinde la cele care aderă la cauză.

 

„Desigur, parteneriate puternice cu Marea Britanie, Norvegia și chiar Canada par evidente în actualul context geopolitic. Un model flexibil, similar cu cel al spaţiului Schengen, ar permite acestor state să coopereze fără a fi obligate să adere la UE, ceea ce ar elimina obstacolele politice ale unei integrări forțate. Discuția cu țările în curs de aderare la UE este, desigur, o componentă a apărării europene proprii, mai ales că unele dintre acestea sunt deja membre NATO”, detaliază expertul în politici europene și comunicare strategică.

 

„O dinamică enormă în direcția finanțării unei apărări europene”

 

Dan Luca argumentează că autonomia strategică a UE în materie de apărare se bazează pe trei dimensiuni esențiale: producția de armament, trupele și capacitățile operaționale și coordonarea deciziilor și structurilor militare.

 

„Construirea unei apărări europene eficiente necesită o mobilizare semnificativă de resurse financiare, logistice și umane. Dacă luăm în considerare cifrele recente vehiculate, doar din ultimele luni, observăm o dinamică enormă în direcția finanţării unei apărări europene”, a detaliat expertul.

 

Potrivit acestuia, Uniunea Europeană a inițiat un plan ambițios pentru consolidarea apărării europene, propunând un program de împrumuturi în valoare de 150 de miliarde de euro destinat statelor membre. Această inițiativă, susținută de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, are ca scop principal finanțarea achizițiilor comune de echipamente militare produse în Europa, precum sisteme de apărare aeriană, drone și alte capacități strategice.

 

„Planul face parte dintr-un efort mai amplu al UE de a mobiliza până la 800 de miliarde de euro pentru întărirea capacităților de apărare până în 2030. Aceste măsuri vizează reducerea dependenței Europei de furnizorii externi și întărirea industriei europene de apărare”, explică Dan Luca.

 

Conform datelor oficiale citate, Germania a adoptat un plan ambițios de investiții, alocând 500 de miliarde de euro pentru modernizarea infrastructurii și întărirea capacităților de apărare.

 

„Această decizie marchează o schimbare semnificativă față de politica tradițională de austeritate, permițând o creștere substanțială a cheltuielilor în domenii esențiale. Norvegia analizează posibilitatea de a utiliza Fondul Suveran de Investiții, evaluat la 1,7 trilioane de euro, pentru a intensifica sprijinul acordat Ucrainei. Până în prezent, Norvegia a contribuit cu 3,35 miliarde de euro în ajutor pentru Ucraina, o sumă considerată modestă în comparație cu contribuțiile altor țări nordice precum Suedia și Danemarca”, a detaliat expertul.

 

Ce înseamnă pentru România?

 

România, ca membru UE și NATO, are o poziție strategică cheie în construcția apărării europene. Situația geopolitică actuală – cu un conflict major la graniță și o Rusia imprevizibilă – impune decizii rapide și clare, nu jumătăți de măsură, consideră expertul în politici europene și comunicare strategică.

 

„România trebuie să fie rapidă și implicată. Trebuie acționat fără ezitări, nu ne permitem să fim pasivi sau să așteptăm decizii de la alții. Este o negociere dură, desigur, dar să ne asigurăm că fondurile europene de apărare ajung și în România, nu doar în Vestul Europei. E timpul parteneriatelor bilaterale strategice, să colaborăm activ cu Franța, Germania și Polonia pentru a avea un rol puternic în arhitectura de apărare europeană.

 

Dacă România tratează acest subiect la fel ca pe fondurile europene, cu absorbție lentă și proiecte întârziate, vom pierde o oportunitate strategică unică. Acum e momentul să fim prezenți la masa deciziilor. Avem un adevăr dur, România este dependentă de NATO și SUA pentru protecție reală, iar apărarea europeană este încă un proiect teoretic, nu o soluție imediată”, a conchis Dan Luca.

 

Dan LUCA / Bruxelles