Dan LUCA – interviu la Radio France Internaţional

Recent am acordat un interviu pentru Radio France Internaţional în emisiunea "40 de minute". Subiectul materialului: criza emigranţilor și cea a terorismului islamic extremist.

Înregistrarea se poate accesa acum online pe pagina de RFI - în josul paginii e un player, iar interviul meu  este de la minutul 14:04 pânã la 20:12.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Convorbiri Europene: "Grupul de la Visegrad – destabilizatorul UE?"

Ţãrile Europei Centrale, în special cele din Grupul de la Visegrad, au o abordare diferitã faţã de anumite abordari ale Uniunii Europene. Câteva idei pe acest palier am exprimat în mesajul publicat astãzi, 27 ianuarie 2016, în Convorbiri Europene.

-----------

Grupul de la Visegrad este din nou vizibil în contextul dezvoltãrilor europene de început de an. Format din 4 ţãri europene, coaliţia încearcã sã coaguleze opinia "ţãrilor din Europa Centralã" (foste comuniste, intrate în 2004 în Uniunea Europeana, etc). Contextul este interesant. Ungaria lui Orban are deja, de câţiva ani buni,  reputaţia de nealiniere la politicile comunitare,  Polonia a devenit "noul copil teribil al UE", Cehia are și ea un istoric de euroscepticism declarat, iar Slovacia va deţine Președenţia UE începând cu 1 iulie 2016. Adaugaţi la acest cocktail crizele UE, în special cea a refugiaţilor, și observãm cã poza contemporanã nu vestește nimic promitator pe acest front.

Iar dacã ne întoarcem la Grupul de la Visegrad, și urmãrim recentele luãri de poziţie, în special în "susţinerea Poloniei în reformele actuale", ne întrebãm despre obiectivul european al activitãţii faimosului grup. Desigur, Uniunea Europeanã nu e indiferentã la aceste tendinţe, la limita destabilizãrii UE. Sã vedem ce va urma. E un subiect de urmãrit…

Dan LUCA / Bruxelles

Sirienii de pe strada mea…

Conflictul din Siria a pus Europa în faţa unei situaţii fãrã precedent, criza refugiaţilor. Zecile de mii de sirieni veniţi pe continent trebuie integraţi progresiv și poate prea puţin se discutã despre acest subiect. Iar când observãm cã vorbim de mii de copii, unii fãrã pãrinţi, situaţia meritã întreaga atenţie.

Vreau sã prezint aici un mod de abordare referitor la integrarea copiilor sirieni în Belgia, mai precis în Flandra. În orașelul în care locuiesc, fiecare școalã are o cotã de copii cãrora trebuie sã le ofere educaţie. Iniţiat acești copii - subiniez orfani, proveniţi din zone de conflict, cu traume enorme - au fost plasaţi în centre speciale, iar prioritatea a fost învãţarea limbii olandeze, limba oficialã a zonei în care trãiesc acum. Dupã câteva luni se trece la nivelul urmator. La școala unde studiazã copiii mei – și probabil în multe alte școli din Flandra -, s-a format o "clasã nouã", cu un profesor nou, care conţine 8 copii cu vârste între 6 și 12 ani (practic clasele I-VI, dupã sistemul belgian). Pentru început "noii copii, din noua clasã" (nimeni nu îi numeste sirieni) participã doar marginal la activitãţile celorlalţi copii din scoalã (sport, pauze, cantinã), dar treptat se va face integrarea. Depinde desigur de nivelul de întelegere al limbii olandeze, nivelului de educaţie. Se preconizeazã cã din anul școlar 2016/17 acești copii sã fie alocaţi claselor corespunzãtoare vârstei fiecãruia.

Profesorii din Flandra trateazã cu mare seriozitate acest subiect, o adevaratã strategie de comunicare internã fiind lansatã (parinţi, copii, etc). Copiii belgieni sunt entuziasmati de noii lor colegi și asta este foarte bine. Sper din toatã inima sã fie un real succes acest proiect de integrare.

Dan LUCA / Bruxelles 

Dan LUCA – articol în Convorbiri Europene : "Polonia prin lentila referendumului britanic"

Astazi, 19 ianuarie 2016, am încercat printr-un articol publicat în Convorbiri Europene sã prezint legatura între situaţia din Polonia și referendumul din Marea Britanie.

-----

Începutul de an european aduce pe agenda publicã un subiect interesant: Polonia și reformele noului Guvern, instalat la sfârșitul anului trecut. Nu vreau sã analizez însã în acest material legea introdusă recent de PiS, care are ca scop alegerea conducãtorilor televiziunii şi radioului public. Doresc sã prezint dosarul polonez într-un context global, legat de UE și – în special - de referendumul din Marea Britanie.

Așa cum se cunoaște, în cateva luni, cel mai probabil în toamna acestui an, cetãţenii britanici sunt chemaţi la vot pentru a decide dacã doresc ca ţara lor sa facã parte în continuare din Uniunea Europeanã. David Cameron are nevoie de aliaţi europeni în aceastã campanie istoricã. Observãm cã eurodeputaţii Partidului Conservator, ai premierului britanic, activeazã la nivelul Parlamentului European în Grupul Conservatorilor şi Reformiștilor (ECR Group), al treilea ca mãrime în legislativul european. Din acelasi grup politic european fac parte și polonezii de la PiS. Iar pentru ca poza sã fie și mai clarã, președintele recent ales al Poloniei, Andrzej Duda, a fost ani buni eurodeputat, tot în grupul ECR.

Sã nu uitãm cã la nivel european existã deja brandul Big6, din care face parte și Polonia, alãturi de Germania, Franţa, Italia, Spania și Marea Britanie (între noi fie spus, pãcat cã nu avem și Big7, încorporând România). În actualul context european, David Cameron se pozitioneaza ca reformator al Uniunii Europene. "Diversitatea este cea mai mare putere a Europei. Marea Britanie spune: Haideți să celebrăm acest lucru, haideți să recunoaștem că răspunsul la probleme nu este întotdeauna mai multă Europă. Uneori (răspunsul) este mai puțină Europă", afirma el în noiembrie 2015.

Nu este surprinzator sã observãm cã mesajul Poloniei, profitând de binomul Președinte-Guvern la butoanele puterii, este treptat același precum cel britanic: "o Polonie puternicã, într-o Europã reformatã". Deci, Cameron va comunica pe piaţa europeanã, având în vedere mai ales ricoșeul pe electoratul naţional: "când douã ţãri mari ale Uniunii Europene doresc evoluţia, e bine sã le ascultãm". Progresiv, vom avea voci pe acelasi palier din ţãri cu eurodeputaţi în grupul ECR, precum Cehia, Belgia (N-VA e la guvernare în Belgia), și chiar România (Monica Macovei este membru recent al acestui grup).

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – interviu în Fãclia de Cluj : “Regionalizarea României trebuie să redemareze!”

Astãzi, 19 ianuarie 2016, a fost publicat interviul pe care l-am acordat recent cotidianului Fãclia de Cluj.

Făclia de Cluj: Suntem la început de an. Cum se vede anul politic 2016 de la Bruxelles?
Dan LUCA : Uniunea Europeană a fost zguduită de două evenimente majore în 2015. Criza emigranţilor şi atacurile terorismului islamic au adus pe tapet subiecte la care Bruxelles-ul găseşte cu greu soluţii. Fără doar şi poate, multe dintre temele acestea se vor regăsi şi în 2016. Există totuşi anumite subiecte noi, care vor intra pe agenda publică încă din primele luni ale noului an. Referendumul din Marea Britanie va juca un rol important în strategia europeană. La nivelul politicilor sectoriale e interesant de văzut ce va însemna în mod concret Piaţa Unică Digitală sau care sînt planurile Uniunii Energetice. Negocierile comerciale cu SUA, subiectul Turcia şi chestiunile legate de protecţia frontierelor europene vor trezi cu siguranţă interes din partea presei europene.

Făclia de Cluj: În acest context european complex, care trebuie să fie priorităţile României?

Dan Luca: Sîntem deja de 9 ani în interiorul Uniunii Europene şi asta trebuie să ne dea putere. România are o problemă cu birocraţia. Simplificarea procedurilor birocratice este însă un proces de durată, care trebuie foarte bine calculat, probat, asimilat şi aplicat. La asta ne poate ajuta mult şi digitalizarea. Cred că este necesară readucerea în discuţie a regionalizării României, chiar dacă avem alegeri locale şi naţionale în 2016. Este importantă însă sincronizarea regionalizării României cu reforma instituţională europeană (consecinţă directă a referendumului din Marea Britanie). În rest, înşurubarea României în mecanismul reindustrializării Europei este un proces de urmărit. Forumul de la Davos de la sfîrşit de ianuarie se va axa pe Industry 4.0, iar Hannover Fair-ul din aprilie, locul unde industria germană îşi lansează mesajele, va avea ca parteneriat privilegiat în 2016 Statele Unite.

Făclia de Cluj: Triăţi, şi lucraţi de aproape 20 de ani în Bruxelles-ul european. Care sînt proiectele personale pentru anul 2016?

Dan Luca: În prezent sînt senior director la EurActiv Media. De cîteva luni coordonez planul de afaceri al companiei atît în capitala europenă, cît şi în Paris şi Berlin. Derulez în continuare şi o colaborare pe linie academică, atît cu SNSPA la Bucureşti, cît şi cu VUB – universitatea fanion din Bruxelles.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Ziarul Financiar: “Finanţarea alegerilor primare europene din 2019”

Pe 14 ianuarie 2016, împreunã cu Prof. Alina BÂRGĂOANU, am publicat în Ziarul Financiar câteva sugestii pentru eleboarea unei strategii privind finanţarea alegerilor primare europene din 2019. Vreau sã multumesc cu aceastã ocazie masteranzilor de la SNSPA - Master in EU Communication and Governance pentru ideile exprimate la cursul din noiembrie 2015.

-------

Prăbușirea euroentuziasmului manifestat de cãtre cetăţenii europeni, cuplată cu ascensiunea euroscepticismului, a accentuat preocupările pentru „democratizarea” alegerilor europene şi pentru creşterea gradului de legitimitate de care se bucură instituțiile europene și liderii acestora. Chiar dacă, în acest moment, Uniunea Europeană este absorbită de rezolvarea problemelor urgente la zi – criza refugiaților, criza de securitate și chiar criza euro (departe de a se fi încheiat), considerăm că viitoarele alegeri europene trebuie să își facă loc pe agenda de preocupări a liderilor europeni, constituind un prilej de recâștigare a legitimității și a încrederii pierdute, o oportunitate de reconectare a cetățenilor cu proiectul european.

Alegerile primare în cadrul marilor partide politice europene și dezbaterile Spitzenkandidaten din 2014 au fost ultimele inovații în materie de alegeri europene. A fost un start bun, o formulă care a ajutat dezbaterea în multe state membre ale UE, în special în cazul în care respectivele state au avut un candidat de susţinut, sau în cazul în care mass-media naționale au transmis dezbaterile prezidențiale televizate.

Aceste inovații nu duc lipsă de abordări critice, dar l-au instalat, într-o manieră incontestabilă și legitimă, pe Jean-Claude Juncker la conducerea executivului Uniunii Europene. A fost clar stabilită legătura între candidatul de la cel mai mare partid politic din cadrul Parlamentului European după alegeri și poziţiile de top ale UE. De asemenea, acest demers a arătat că există loc pentru îmbunătățiri, aceasta deoarece se dorește o participare mai intensă a cetățenilor la procesul de elaborare și de implementare a politicilor Uniunii. E necesar să existe şi o “legitimitate” în privinţa surselor financiare alocate mecanismului prin care sunt aleși liderii europeni.

La dezbaterea organizată în luna mai 2015 de către EurActiv, la care au participat înalți reprezentanți ai partidelor politice și ai fundațiilor politice europene, cei prezenţi au susținut, în marea lor majoritate, ideea că noul sistem „de alegeri primare” trebuie să meargă mai departe.

Scopul acestui material este de a identifica posibile mijloace financiare de care să dispună partidele europene pentru a putea finanţa un mecanism avansat de legitimizare şi de comunicare înainte de alegerile europene din 2019.

Încă de la început, trebuie menţionat că lipsa de implicare sau pasivitatea nu vor aduce nici finanţele necesare unei campanii penetrante, nici impactul dorit în rândul electoratului. Trebuie gândite încă de acum scheme şi proiecte realiste care antrenează bugete consistente. Doar prin proiecte de anvergură alegerile europene pot concura cu deja faimoasele campanii electorale naţionale din ţările membre UE.

Trebuie gândit mecanismul comunicării care să includă, pe lângă partidele politice europene sau instituţiile europene, şi alţi actori relevanți. Există segmente care trebuie implicate atât în faza de concepție, cât şi în cea de implementare.

Pentru a avea succesul scontat din punct de vedere mediatic şi, implicit, al notorietăţii liderilor europeni ce urmează a fi aleşi, putem urmări proiectul şi implicarea actorilor relevanți pe 3 paliere:

1. Perioada de pregătire a proiectului (2016-2017)
2. Alegerile primare la nivelul partidelor europene (2018)
3. Mecanismul Spitzenkandidaten

Înainte, însă, de a propune idei concrete pentru finanţarea alegerilor primare, trebuie să accentuăm nevoia de a continua ceea ce s-a început în 2014 şi de a aprofunda și de a perfecționa acest mecanism. Este nevoie ca partidele politice europene să înţeleagă că ele reprezintă motoarele acestor alegeri primare, instituţiile europene aflăndu-se doar pe scaunul copilotului.

1. Finanţarea perioadei de pregătire a proiectului (2016-2017)

Cum am spus, mulţi consideră că UE trebuie să discute acum doar subiectele presante la zi, precum criza imigranţilor sau securitatea cetăţenilor, lăsând pe mai târziu alegerile din 2019. Dimpotrivă, considerăm că dezbaterea publică, pe subiecte de o anumită anvergură, precum valorile europene, identitatea europeană, modelul european, cetățenia europeană, nu poate reprezenta ceva superficial, un demers care să se bucure de atenție doar o dată la 5 ani.

Este foarte important ca, în dezbaterea privind finanțarea alegerilor primare din 2019, partidele politice naţionale, membre ale partidelor europene, să participe de la bun început, într-o manieră fermă și asumată.

Ideea de Individual Membership în ceea ce privește partidelor politice europene prinde încet-încet contur. ALDE are deja această posibilitate, iar PES, prin structura PES Activists, este la doar un pas de a oferi aceeaşi opţiune. Pe lângă simbolistica evidentă, această cotizaţie directă spre structura europeană poate fi şi o sursă clară de venit pentru alegerile europene.

În plus, la nivelul fiecărui partid european, se pot concepe mecanisme transparente care să permită primirea de donații fie de la entităţi juridice, fie de la persoane fizice.

Este o oportunitate deosebită, acum, în contextul în care UE a redescoperit nevoia de industrializare, într-o formă modernă, adaptată cerințelor momentului (Industry 4.0), să implicăm în acest proiect Industrial European Champions. Cu siguranţă, identitatea europeană şi avantajele pieţei unice trezesc interesul oamenilor de afaceri de pe continent. Este vorba despre actori care cunosc foarte bine importanţa, pentru nivelul macro și micro al structurii europene, a sferei publice europene și a valorilor europene împărtășite.

2. Finanţarea alegerilor primare (2018)

Alegerile primare din 2014 au “sugerat” partidelor politice europene să-şi desemneze candidatul la Preşedinţia Comisiei Europene. Mecanismele au fost deocamdată relativ superficiale, cu impact limitat asupra cetăţenilor. Majoritatea activiştilor de partid nu au fost implicaţi în derularea alegerilor primare, preferându-se procedee interne, poate mult prea interne.

Partidele naţionale trebuie implicate în alegerile primare europene în mod real, iar alegerile europene trebuie să capete o puternică miză politică internă/ națională. De exemplu, câştigătorul alegerilor primare din cadrul unei doctrine sau unei familii politice trebuie să aibă puterea de a desemna liderii celor 28 de liste naţionale (sau chiar regionale) pentru alegerile europene din 2019.

Pentru impact şi transparenţă, se poate concepe un sistem în care fiecare ţară are un număr de “electori” echivalent cu numărul eurodeputaţilor ţării respective în Parlamentul European sau al voturilor ţării respective în cadrul Consiliului. Câştigător este declarat candidatul cu cel mai mare număr de puncte în urma rezultatelor cumulate din cele 28 de ţări membre.

Este evident că astfel de sisteme au nevoie de timp pentru a se roda. De aceea, considerăm că 12 luni este perioada optimă pentru conceperea și adoptarea lor. Anul 2018 este perfect pentru exerciţiul de relaţionare cu electoratele din ţările membre. Dacă avem un mecanism de acest fel, care pătrunde la nivelul fiecărui partid european în cele 28 de ţări membre, timp de un an, pot fi imaginate și alte surse de finanţare. Partidele politice naţionale trebuie să se implice în acest proces, să conștientizeze faptul că miza o reprezintă succesul în alegeri și, implicit, succesul și viabilitatea partidului, inclusiv în plan intern. Odată realizată această conștientizare și obținută implicarea partidelor, fondurile necesare pentru finanțarea campaniilor și a mecanismelor pan-europene vor fi mai ușor de identificat.

Evenimentele prilejuite de primarele europene pot avea un impact puternic asupra relegitimării și recredibilizării proiectului european, iar implicarea mass media naţionale, în special a televiziunilor naţionale, reprezintă o necesitate. În acest context, se poate imagina posibilitatea de a oferi actorilor interesați din mediul privat spaţiu publicitar atât la dezbaterea propriu-zisă, cu candidaţii, cât şi la alte emisiuni televizate legate de acest subiect.

Un segment încă neimplicat în procesul electoral pan-european este reprezentat de marile oraşe europene. Cu siguranţă, datorită câștigurilor așteptate în planul prestigiului, anumite oraşe vor dori să intre în competiţia de a găzdui evenimente ale primarelor europene. Notorietatea și reputația oraşului pot fi o sursă de venit pentru finanţarea primarelor (este vorba despre un concept preluat din finanţarea Turului Franţei la ciclism).

3. Mecanismul Spitzenkandidaten

Dacă ceva a mers bine în anul 2014, a fost sistemul Spitzenkandidaten, în special la nivelul televiziunilor din unele state europene. Am putut vedea, în acest fel, care sunt “feţele”, persoanele concrete, propuse de partidele europene pentru a ne conduce destinele, am urmărit dezbateri pline de sens pe subiecte de interes european.

Din moment ce și-a dovedit viabilitatea, mecanismul trebuie continuat şi aprofundat, iar eventualele greșeli asociate, inevitabil, oricărui început, evitate. Aşa cum televiziunile din Germania şi Franţa au reuşit să aducă dezbaterea dintre candidatul EPP şi PES în platourile naţionale și pe agenda de preocupări a cetățenilor, la fel trebuie dezvoltat mecanismul şi la nivelul altor ţări.

Limba de comunicare este importantă în politică, dar este imposibil, și oricum inutil, să pretindem ca un candidat să poată vorbi peste 20 de limbi europene. Cu siguranţă că se pot identifica soluţii simple pentru rezolvarea acestui neajuns de comunicare, implicând, de exemplu, traduceri simultane ale intervențiilor.

Această perioadă a alegerilor poate reprezenta un vârf de finanţare a partidelor politice europene. Pe lângă anumite idei de la primele două puncte, fezabile și în această etapă, se pot avea în vedere și alte soluţii. De exemplu, sistemul dineurilor de fundraising (după model american) se poate introduce cu relativă uşurinţă.

O altă idee este ca o parte din bugetul comunicării pentru finanțarea alegerilor europene, aflată la dispoziția Parlamentului European, să fie alocată partidelor politice care au demarat alegeri primare transparente.

Desigur, există şi alte metode de a finanţa alegerile primare din 2019. Ideea de bază este că partidele politice europene trebuie să se implice încă de pe acum în crearea mecanismelor interne. Trebuie gândit la scară mare, în termeni de alegeri naţionale. Alegeri de prim rang, acesta este lucrul pe care ni-l dorim la nivel european.

Suntem conștienți că orice schimbare implică reguli noi, presupune o perioadă de adaptare, creează rezistență la schimbare. Instituţiile europene au un rol fundamental în gestionarea acestor schimbări, fiind chemate, printre altele, să identifice proceduri care să asigure transparența procesului de finanțare a campaniei electorale din 2019, mai ales în condițiile în care se preconizează că bugetele pentru această campanie vor fi de 100 de ori mai mari decât cele din 2014.

Concluzii

Afacerile europeane sunt, prin definiţie, plictisitoare şi neinteresante pentru privitori şi ascultători deopotrivă. În ciuda acestei dificultăți, comunicarea publică pe marginea politicilor europene este, indiscutabil, obligatorie. Dacă am avea un sistem electoral bazat pe alegeri primare europene, mass media naţionale ar acorda mult mai multă atenţie subiectelor europene, inclusiv celor legate de de alegerile europene, cu mult timp înainte de data efectivă a scrutinului. Ceea ce prezintă potențialul de a crește interesul pentru procesele electorale, de a cataliza, astfel, dezbaterile pe teme europene, de a conferi, astfel, mai multă legimitate și credibilitate celor care ar urma să fie aleși spre a conduce destinele UE. Beneficiind de atenție din partea mass media și din partea cetățenilor, voturile ar putea fi acordate, într-o mai mare măsură, în cunoștință de cauză, și mai puțin pe baza unor aproximări, a unor mituri sau a unor considerente exclusiv de natură internă.          

Multiplicănd cu 28 campaniile electorale naţionale, putem afirma fără reţinere că primarele sunt o mină de aur pentru mediatizarea alegerilor europene, a Parlamentului European în particular şi a Uniunii Europene în general.

Dacă Spitzenkandidaten şi alegerile primare europene se dovedesc a fi instrumentele prin care alegerile europene pot aduce mai multă dezbatere în UE, atunci finanţarea transparentă a comunicării cu electoratele din statele membre este imperativă.

Dan LUCA / Bruxelles