Întâlnire cu reprezentantul Facebook la Bruxelles

Săptămâna aceasta am avut o discuţie foarte interesantă cu Elizabeth Linder, responsabilă la Facebook de “Politics & Government” pentru Europa. Schimbul de opinii a fost axat în special pe abordarea “politicienii trebuie să fie conectaţi în mod real la social media”. De fapt sloganul potrivit este "nu se pune problema de ce, ci cum să ne conectam corect la Facebook˝.

Câteva idei:

-      Unii cetăţeni au încredere mai mare în informaţiile şi procedurile provenite din social media decât în cele venite de la propriile guverne sau instituţii naţionale;

-      Politicienii din UE sunt foarte puţin creativi când e vorba de comunicare digitală, nu ştiu să se conecteze în mod real;

-      Există încă la Bruxelles, o problemă în a lăsa funcţionarii europeni să interacţioneze cu cetăţenii pe social media. E nevoie de o evoluţie în această abordare;

-      Dacă este să ezităm la Facebook între a ˝crea conţinut˝ şi a ˝prezenta conţinut˝, noi în prezent mergem pe a doua variantă;

-      Facebook se poate folosi ca şi canal de exprimare a frustrării. E mai bine aşa, decât să recurgă cetăţenii la graffiti;

-      Un sfat pentru politicieni – încercaţi să răspundeţi şi la mesajele negative din social media. Surpriza vine apoi, iar conversaţia devine constructivă în pasul următor;

-      Conceptul de business ˝să vedem dacă acest instrument devine util societăţii˝.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în ziarul Prahova – “Ce urmează după europarlamentare?”

În recenta corespondenţă publicată de ziarul Prahova am evidenţiat care sunt principalele puncte de pe agenda europeană în 2014.

Puteţi citi mai jos materialul apărut miercuri, 30 aprilie:

................

Agenda europeană din ultima perioadă a fost puternic marcată de criza din Ucraina. Desigur, ne gândim ce va urma după 25 mai 2014? Pe lângă un nou Parlament European, spre toamnă vom avea şi o nouă Comisie, şi se va trasa astfel direcţia de urmat pentru următorii 10-15 ani.

Este nevoie de o Comisie puternică, pentru că UE a rămas ca o organizaţie regională, din păcate, din cauza liderilor săi. Rolul Comisiei Europene trebuie să se orienteze şi spre dirijarea politicilor cu acoperire globală, nu doar pe iniţiere şi monitorizarea acestora. Uniunea Europeană are nevoie de o reformă administrativă, de un act pentru reglementarea procedurilor administrative de distribuire a competenţelor, şi anume de explicarea exactă a răspunsurilor la întrebări precum cine ce face?

Vicepreşedintele Comisiei Europene, Viviane Reding, a solicitat ca ideea unei “adevărate uniuni politice” să figureze pe agenda alegerilor europene din această primăvară. “Avem nevoie să creăm Statele Unite ale Europei, cu Comisia în calitate de guvern, alături de două camere — Parlamentul European şi un «Senat» al statelor membre”, preciza doamna Reding.

Summitul European dedicat situaţiei din Ucraina şi Crimeea s-a axat spre noile abordări ale politicii energetice a UE în contextul tensionării relaţiei cu Rusia. S-au rostit cuvinte grele. Martin Schulz, preşedintele Parlamentului European, preciza: ″Criza din Ucraina face să reapară ameninţarea unui RĂZBOI în Europa″.

Pe agenda UE apar numeroase ricoşeuri, inclusiv pentru România. Putem vorbi despre Republica Moldova, pe care s-ar putea să o avem membră a Uniunii Europene în 2019.

Dar sunt probleme precum încălzirea globală, foametea, sărăcia etc care nu se pot soluţiona prin implicarea individuală a statelor, ci doar prin conciliere şi cooperare. Deci, proiectul european va continua, întrebări de genul “Mai e loc de altceva pe agenda europeană decât Ucraina?”, fiind retorice. La fel, după adoptarea Tratatului de la Lisabona, mulţi lansau întrebarea “Ce urmează după Lisabona?”. Nu a durat mult şi s-a pus problema semnării unui Tratat Fiscal. Uniunea Europeană nu stă pe loc, e o construcţie dinamică, ce nu ne lasă să ne plictisim.

Dan LUCA / Bruxelles

Eveniment pentru istoria comunicării UE

Desigur, evenimentul desfăşurat ieri la Maastricht nu este din punct de vedere istoric comparabil cu semnarea Tratatului de la Maastricht de acum mai bine de 20 de ani şi nici măcar cu lansarea de acum mai bine de 10 ani a monedei euro, simbolic atribuită tot oraşului olandez.

Dar din punct de vedere al istoriei comunicării UE este un punct de referinţă. Evenimentul la care am participat ieri este ceea ce aşteptau cetăţenii europeni de ani buni şi poate să fie un semnal real pentru reîmprospătarea conexiunii instituţii europene – cetăţeni, dar şi un punct de plecare în a reclădi Uniunea, o Europă a cetăţenilor.

Prima dezbatere televizată a candidaţilor pentru poziţia de preşedinte al Comisiei Europene, o dezbatere care vine doar să deschidă o serie de alte confruntări electorale europene. 

Ȋntr-o organizare ireproşabilă, autorităţile locale din Maasstricht, în frunte cu primarul urbei, Forumul European de Tineret şi EuroNews, au realizat un triunghi al succesului.

Câteva cuvinte despre locaţie. A fost ales teatrul Vrijthof din Maastricht, un loc cochet care a găzduit 600 de studenţi, 300 de invităţi speciali şi vreo 100 de jurnalişti. Ca şi comparaţie, un eveniment care se putea găzdui şi de Teatrul Naţional din Cluj, care are capacitatea de 1.000 de locuri.

Vioara înâi a fost desigur EuroNews-ul, o televiziune care a transmis în exclusivitate acest eveniment, dar care l-a organizat şi din punct de vedere al conţinutului. Impresionanta desfăşurare de forţă mediatică la Maastricht confirmând zicala “cine nu are televiziune în campanie electorală, să-şi cumpere!”.

Interesantă discuţia la care am participat în culisele dezbaterii, în care Martin Schulz preciza că acest eveniment de campanie este la 20 km de locul de unde s-a născut, la Aachen, în Germania. Belgianul Guy Verhofstadt şi luxemburghezul Jean-Claude Juncker precizau că sunt la doar câteva zeci de kilometri de casă, doar Ska Keller menţiona că este din Germania de Est.

Nu voi intra în analiza detaliată a dezbaterii, cred că cei care iubesc proiectul european au văzut ce s-a întâmplat. Voi puncta însă câteva momente pe care analiştii prezenţi la Maastricht le-au menţionat:

-      Prima mişcare de diferenţiere a fost când Ska Keller, profitând de cei doar 32 de ani pe care îi are, a încercat să sugereze electoratului să aleagă politicieni tineri, “cei vechi am văzut ce au făcut până acum”;

-      A fost apoi o parte în care candidaţii au găsit un adversar comun Consiliul şi opacitatea procedurilor de decizie, în special în nominalizarea liderilor;

-      PPE a fost apoi criticat – “un partid mare, cu unele voci extreme, toxice proiectului european – referire directă la Berlusconi şi Viktor Orban”;

-      A urmat apoi un atac la adresa corporaţiilor americane, în special la cele din industria IT;

-      A venit rândul Rusiei pe agendă, şi s-a marşat pe “încetineala” europeană de a acţiona.

O frază interesantă: “UE este dependentă de IT-ul american şi de gazul rusesc”.

După cele 90 de minute de dezbateri, cei 4 candidaţi au petrecut minute bune cu presa acreditată, lideri fiind Ska, Martin şi Guy. Fostul premier luxemburghez a fost destul de expeditiv.

Desigur e greu să dai un verdict acestei dezbateri din punct de vedere al câştigătorului. S-a desprins o tripletă bună în comunicarea cu telespectatorii: Martin-Guy-Ska, iar Junker a părut obosit, plictisit, pe alocuri chiar superficial. Surpriza plăcută o pot numi Ska, a dat o pată de culoare dezbaterii, cineva zicea chiar că parcă ea este din partea organizatorilor, de la Forumul European de Tineret, nu un eurodeputat.

Dacă este să analizăm doar duelul dintre Martin şi Junker, candidaţii care provin din famililiile europene cu şanse reale pentru victorie în alegerile din 25 mai 2014, e clar că avem în candidatul Stângii o persoană mai atractivă electoratului.

Aştept cu mare interes următoarele confruntări, în special cea de la Florenţa din 9 mai, Ziua Europei.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Ziarul Financiar – „Ce facem cu spaţiul public european?”

Recent am avut ocazia să îmi exprim printr-un nou articol opinia cu privire la spaţiul public european şi sfera publică europeană, care după părerea mea e mult mai uşor de obţinut prin europenizarea sferelor publice naţionale, nu în adiţionarea unei "sfere noi", europene.

Puteţi citi în continuare materialul publicat de Ziarul Financiar pe această temă:

.............

De multe ori, în discursul politic, sunt folosite cuvinte mari, expresii pompoase, goale de multe ori de conţinut. Asta nu înseamnă însă că unele din ele nu trebuie să ne atragă atenţia, căci sunt mult mai importante decât par. Un asemenea caz este "sfera publică europeană" sau "spaţiul public european".

Această sferă, acest spaţiu este atât ceva generic cât şi ceva extrem de concret: există în Bucureşti, de exemplu, un "Spaţiu Public European (SPE)" gestionat de Reprezentanţa Comisiei Europene şi de Biroul de Informare al Parlamentului European. SPE este, conform descrierii instituţionale, "un spaţiu multifuncţional, deschis zilnic pentru public, unde vizitatorii au acces la surse oficiale de informare", găzduind totodată varii evenimente, toate în efortul de informare a cetăţenilor cu privire la Uniunea Europeană.

Ȋnsă spaţiul public european e mult mai mult de atât. E o sferă a dezbaterii, atât de necesară, cu privire la prezentul şi viitorul nostru, ca europeni. Această sferă publică europeană e, prin calitatea crescândă a argumentelor şi rafinarea lor, cea mai bună apărare a sistemului european împotriva populiştilor: aşa cum şi aceştia se implică şi se adresează inimilor, aşa şi proiectul european trebuie să se reinventeze comunicaţional. Ȋnsă, ca orice spaţiu public, trebuie animat de cineva, iar oamenii politici nu sunt îndeajuns, avem nevoie de cetăţeni pasionaţi, de societate civilă mplicate şi de sectorul de afaceri conectat.

Astfel, această reinventare nu ar fi pură spoială, fiind însoţită de propuneri şi acţiuni concrete, care să şi dea sentimentul că "iată, se face ceva". Un rol important îl are în acest context şi discutarea propunerilor transnaţionale. De exemplu, europarlamentarul britanic Andrew Duff propunea, încă din 2010, apelarea la o listă suplimentară de candidaţi pentru alegerile europene din 2014, şi anume una “transnaţională”. Noua formulă ar oferi astfel alegătorilor două voturi, unul pentru a desemna candidatul naţional, iar celălalt pentru a alege candidatul european.

Acest lucru ar duce la o mai puternică sferă publică europeană, dar doar pe componenta cvasi-elitistă, transnaţională. Eu cred în europenizarea sferelor publice naţionale, nu în adiţionarea unei "sfere noi", europene, neconectate cu realitatea naţională, şi prea generaliste pentru a pune de acord cetăţeni din 28 de state membre.

Totodată, integrarea europeană trebuie să fie un subiect de dezbatere cotidiană, nu din an în Paşti; a vorbi de Europa doar înaintea alegerilor europene e ca şi cum ne-am spăla pe urechi doar când mergem la doctor, cu atât mai mult cu cât acum cele mai multe lucruri, şi cele mai importante, se decid la Bruxelles.

Dan LUCA / Bruxelles