Editorialul de astăzi din Făclia l-am dedicat unui adevărat vizionar european, Franck Biancheri, fondatorul AEGEE.
----
Sărbătorim astăzi 40 de ani de la infiiinţarea Asociației Studenților
Europeni (AEGEE). În aprilie 1985, la Paris, la Grande École, Franck Biancheri
și un grup de studenți entuziaști au create această organizație pentru a promova
integrarea europeană și schimbul cultural între studenți. L-am cunoscut bine pe
Franck la sfârșitul anilor ’90, când eram vicepreședintele AEGEE Europa. Puțini
știu că Franck a venit la Cluj în 1998, când a fost lansată versiunea în limba
română a cărții sale dragi “Urgențele Euro-cetățenilor”. Era practic o mărturie
reală a faptului că cetățenii europeni pot avea un impact asupra construcției
europene, mai ales când se regăsesc ca și euro-cetățeni. Erau descrise
dificultățile în procesul de decizie comună și adevărata istorie a complicatei
adoptãri a programului Erasmus, primul program global care se adresează
tinerilor și la care AEGEE a avut un rol hotărâtor.
Printr-un context fantastic, am reușit ca în 1997 să fiu
unul dintre liderii acestei organizații, bine plasat în Comitetul Director de
la Bruxelles. Am fost pentru câțiva ani aproape de oamenii puterii
europene, încă înainte ca România să deschidă primul capitol de negociere
pentru aderarea țării la UE. Am stat la aceeași masă cu Președintele Franței
Jacques Chirac, în Aula Mare a Universității din Sorbona. Am ascultat-o pe
Regina Olandei Beatrix la Congresul Europei de la Haga. La Moscova am discutat
despre Casa Comună Europeană cu echipa lui Mikhail Gorbachev. La Ankara,
împreună cu președintele Turciei de atunci, Süleyman Demirel, am deschis poarta
studenților turci pentru a participa la programul Erasmus. Ca o apreciere a
activității în cadrul asociației, am fost primit de președintele Ion Iliescu la
Palatul Cotroceni. Nu, nu primit nici o medalie. Să fiu sincer nici nu ne
interesa așa ceva la vremea respectivă. Noi eram însã cei care acordam diplome
atunci.
A fost o formă de activism european, pentru ca noi credeam
și luptam pentru o Europă unită, fără frontiere, unde Sudul și Nordul, dar mai
ales Vestul și Estul, participau la un dialog real despre viitorul
continentului.
Mi-am câștigat locul la Bruxelles prin alegeri deschise.
La Adunarea Generală AEGEE de la Maastricht, din aprilie 1998, am fost ales de
către 1142 delegați din 250 centre universitare, aparținând celor 42 de țări
din structura organizației. Foarța de a câștiga un mandat european mi-a fost
dată de două elemente. În primul rând organizația nu recunoștea nivelul
național, deci lucram doar pe nivelul local și european. Iar al doilea element,
era să te implici european în proiectele filialei pe care o coordonai, AEGEE Cluj-Napoca
în cazul meu. Îmi amintesc cu mare plăcere și acum când eurodeputatul german
Edith Müller vizitase Clujul, pentru prima data, cu prilejul conferinței AEGEE
pe care o organizasem în primăvara anului 1997.
La Bruxelles, eram exotic, căci așa era România anilor
’90 în Uniunea Europeană. Dar am găsit metode să racordez 20 de centre
universitare românești la rețeaua AEGEE, am coordonat în 1999 prima dezbatere din
interiorul Parlamentului European despre viitorul educației europene, cu
orizont 2020.
Frank Biancheri a fost un vizionar european, chiar dacă
prea puțin înțeles de secolul al XX-lea. Nu a fost nici ministru francez
al educației, nu a ajuns nici măcar unul dintre eurodeputații francezi. Chiar
dacă nu este atât de cunoscut la scară largă, moștenirea sa rămâne vie în
inimile celor care cred într-o Europă a tinerilor, a schimburilor culturale și
a democrației participative. Franck a reușit să galvanizeze și chiar să critice
deschis când a fost cazul instituțiile europene. E cel care a avut curajul ca
la Palatul Elysée să ii spună direct președintelui Franței că tinerii vor cu
adevărat Europa. Mulțumesc Frank! Mi-ai dat și mie un sens în viață!
Dan LUCA / Bruxelles
