În Făclia de astăzi prezint o sugestie concretă pentru o abordare mai realistă a integrării europene în România.
--
La 25 km de București se află comuna Snagov, un loc
în care se poate vizita mãnăstirea, iar pasionații de pescuit se pot
relaxa. Această localitate este însă de notorietate când vorbim despre
integrarea europeană a României. Dacă știm să o încadrăm corect, este mai
reprezentativă decât localități precum Schengen sau Visegrad.
Despre ce este vorba însã? Eram în anul de grație 1995.
Europa începea să își contureze personalitatea prin lansarea Tratatului
de la Maastricht în anul 1993. România însă bâjbâia european, iar
anul electoral 1996 părea foarte complex, cu alegeri locale, parlamentare și
pezidenţiale. Declarațiile politice ale momentului erau confuze, iar cetățeanul
român nu înțelegea de ce nu se întâmplă nimic. Nu eram în Uniunea
Europeană, aveam încă vize aspre pentru a cãlãtori în Vest, păream o țară
hărăzită izolãrii.
A venit însă acel moment de responsabilitate, în care
toate forțele politice au ajuns să semneze Declarația de la Snagov pe 21 iunie
1995. S-a spus răspicat că aderarea României la Uniunea Europeană
constituie pentru societatea românească un obiectiv strategic fundamental.
Recitind cartea publicatã atunci de către Academia România ˝De la Essen la
Cannes – Itinerariul Strategiei Românești de Integrare Europeană˝ e interesat
să identificăm câțiva din liderii politici ai momentului
pentru a înțelege complexitatea unei astfel de declarații. Chiar și președinții
unor partide complicate, precum Corneliu Vadim Tudor (PRM), Gheorghe Funar
(PUNR) sau Ilie Verdeț (Partidul Socialist al Muncii) au înțeles importanţa
momentului, alãturându-se semnatarilor.
Mesajul de la Snagov a fost mai mult decât o declarație,
a descătușat practic parcursul european al României. Solicitarea trimisă de
România către Uniunea Europeană prin care îşi prezența candidatura de a deveni
membră a comunităţii, însoţită de Declaraţia de la Snagov, a reprezentat
un pas uriaş pe drumul aderării la UE.
Acest editorial vine într-un context european încurcat,
paradoxal, poate chiar mai complicat decât cel al anului 1995.
Desigur, e factual, Uniunea Europeană are mai mare teritoriul acum, sunt multe
țări membre si avem competențe legislative solide pentru a gestiona spațiul
Europei unite. La nivel românesc, suntem de mai bine de 16 ani în Uniune, dar
parcă încă ne mai jenează discuțiile din interiorul sistemului. Spectrul
partidelor anti-europene, anti-sistem, anti-tot se răsfrânge enorm asupra echişierului
politic, dar și în discuțiile de zi cu zi.
Avem acum o singură șansă, și nu se poate cu jumătate de
măsură. Trebuie să continuăm integrarea europeană, împreună cu colegii
noștri! A blama Uniunea Europeană este o nebunie, e ca și cum ai critica
realitățile pieții. E nevoie rapidă, anul acesta cu siguranță, de o
discuție strategică, dar fără populism sau stereotipuri, dacă ținem la țara
aceasta. Iar responsabilitatea nu se află în mâna cetățenilor, ci în cea a
conducătorilor. Avem nevoie de un nou mesaj, numiți-o Declarația de
la Snagov 2, care să ne ghideze societal și care să dea un semnal Europei
că suntem responsabili și europeni.
Dan LUCA / Bruxelles
Un comentariu:
cred ca toata Europa are nevoie de o astfel de declaratie, nu doar Romania, peste tot sa simte o lipsa de directie, o lipsa de viitor, o lipsa de speranta... Europa daca nu este format de un singur popor ar trebuie sa aiba macar o singura viziune, si nu are, din pacate...
Trimiteți un comentariu