Nu suntem obişnuiţi să auzim prea des de “state falimentare”, dar iată că, amplificat de criza momentului, se poate ajunge tocmai la falimentul naţional. Cum poate fi sprijinit un stat să iasă din această situaţie? Când vorbim de UE, regulile nu permit ajutorarea financiară pentru soluţionarea problemelor bugetare naţionale, DAR orice scădere economică a membrelor UE, influenţează implicit puterea financiară a Uniunii şi încrederea în moneda euro.
Decizia pe care trebuie să o ia Bruxelles-ul este şi de această dată cu atât mai grea, cu cât intervin barierele culturale, lingvistice, practicile manageriale diferite în fiecare stat membru. Dacă luăm comparativ de exemplu cazul Statele Unite ale Americii acestea nu mai sunt atât de pronunţate. Acolo o variantă este şi mobilitatea muncitorilor spre statele în care este nevoie de ei. Când vorbim însă de UE, pe lângă faptul că această acţiune nu este încurajată, în contextul crizei, frica de imigranţi este şi mai acută.
Deşi în 2006 a fost Anul European al Mobilităţii Forţei de Muncă, este impropriu încă să vorbim de adevărate mobilităţi interne în UE.
Dan LUCA / Bruxelles
sâmbătă, 27 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu