Nou program educaţional comunitar: instituţionalizarea „Universităţilor de Vară”?

În cadrul tezei de doctorat, pe care am prezentat-o acum 4 ani, analizasem tendinţele de dezvoltare pentru programele educaţionale comunitare într-o Europă extinsă. Motivaţia cercetării a reprezentat-o analiza politicii educaţionale a Uniunii Europene şi impactul acesteia asupra tinerilor din Europa, dorinţă exprimată deschis de a propune noi programe educaţionale comunitare. Dogma cercetării a fost înţelegerea tineretului şi ce aşteaptă acesta de la structura europeană. Ce oferă Europa pentru ca tineretul „să devină mai european”?

Am pornit cercetarea de la o reflecţie asupra necesităţilor actuale în educaţie, în care un mare număr de europeni nu percep încă termenul de „cetăţean european”; prezentele programe educaţionale comunitare implicând doar un număr limitat de beneficiari, iar prezentul sistem educaţional nu integrează suficient educaţia formală, informală şi non-formală. Ca şi rezultat al cercetării am identificat atunci nişa “universităţilor de vară” ca un potenţial încă neexploatat de către factorii de decizie europeni. Este practic ideea unei semi-instituţionalizări a numeroaselor „Cursuri de Vară”, în cadrul unui program educaţional european, complet şi compact. Am propus atunci un program nou, un fel de „Erasmus de Vară”.

În prezent există desigur numeroase Cursuri de Vară, însă datorită taxei de participare ridicate doar un număr restrâns de persoane pot să acopere cheltuielile; să nu uităm universităţile dispun de facilităţi neutilizate pe perioada verii (săli, profesori, spaţiu de cazare), structura de studii Bachelor / Master nu mai acordă destul spaţiu pentru mobilităţi de durată; iar unii studenţi sunt încă reticenţi în a participa în schimburi de durată, în special din cauza restricţiilor financiare.

Există însă alte paliere care m-au condus spre această concluzie. Uniunea Europeană trebuie să se implice financiar în subvenţionarea acestor mobilităţi scurte, trebuie ca programul să fie deschis tinerilor în general, nu doar studenţilor, iar implementarea programului trebuie să evite pe cât posibil structuri naţionale anchilozare în proceduri birocratice. O agenţie europeană şi agenţii regionale, coordonate de echipe tinere provenind în special din mediul nonguvernamental.

Dan LUCA / Bruxelles