2014 este anul în
care întreaga Europă a fost mai mult cu gândul la alegeri de tot felul, decât
la a aborda frontal problemele cu care se confruntă cetăţenii săi. Ca o
coincidenţă și România își schimbă liderul prezidenţial tot la sfârșitul
acestui an. Urmează “două cicluri electorale mari”, adică vreo 10 ani, în care
atât UE, cât și ţara noastră, au potenţial de
a avea cam aceeași oameni la butoanele puterii. Care sunt însă priorităţile
următorului deceniu? Scopul acestui mesaj este de a răspunde
la întrebarea “cum va aborda România sistemul comunitar pentru următoarea decadă?”.
O fracţionare sectorială este
necesară, acum la început de drum. Cum reacţionează România la dinamica
europeană sau mai tehnic spus, la acţiunea “Re-start UE” care este reacţiunea
“Re-start România”?
1.
La nivel european va
demara o dezbatere despre viitorul instituţiilor europene. Nu se va dori schimbarea tratatului european, ci doar o reașezare a
competenţelor pe anumite politici UE. Pentru a răspunde acestui mecanism România
trebuie să “studieze detaliile acestei evoluţii comunitare” pentru a plasa
argumentele constructive la momentul potrivit. Un început de dezbatere am sugerat încă din prima parte a anului 2013.
2.
Sistemul european va
intra într-o viteză accelerată, pe de o parte din cauza noii echipe instalate în
Piaţa Schuman, dornică de a-și promova proiectele, pe de altă parte din cauza “evoluţiei
sistemului european”, impact direct al dezbaterii despre viitorul instituţiilor
europene. Pentru a face faţă acestui volum de muncă, România trebuie să-și
dubleze și perfecţioneze rapid resursa umană instituţională implicată în
mecanismul de racordare a ţării la UE. Aceasta se poate face prin lansarea unui nou program guvernamental,
asemănător cu cel lansat în anul 2002 în perioada de pre-aderare (cel cu euroconsilierii).
Prin acest mecanism se poate consolida expertiza
sectorială la nivelul ministerelor de linie, dar și la nivelul Prefecturilor
din teritoriu.
3.
Noua Comisie Europeană
va lansa mecanismul de reindustrializare a UE, concomitent cu digitalizarea. Este
de notorietate proiectul beatificat deja de către cancelarul Merkel, revoluţia industrială 4.0. Ca și reacţie, România trebuie să-și consolideze reprezentarea sectorului
privat românesc în polul legislativ Bruxelles. Având în vedere particularităţile
economiei românești, Guvernul român trebuie să se implice în găsirea schemelor
de finanţare. O soluţie, care pare la îndemână, este modelul francez, care funcţioneză perfect ca sprijin pentru corporaţiile franţuzești.
4.
Corporaţiile sunt
importante, dar în mediul decizional comunitar asociaţiile europene industriale
sunt adevărate pârghii pentru a influenţa legislaţia. Din cele aproximativ
3.000 de federaţii industriale europene, prezente cu secretariat permanent la
Bruxelels, dacă avem “înșurubare românească” în vreo 300 de cazuri, iar în
maxim 30 de cazuri avem alocată resursă necesară (financiară şi umană) pentru a
activa la nivelul unui stat ce se vrea a fi a 7-a putere europeană. E nevoie de
o strategie coerentă pentru ca românii să
percuteze aceste secretariate, dar și grupurile de lucru tematice specifice
fiecarei federaţii, pentru a avea o prezenţă mai solidă în organigramele acestor
structuri.
5.
Aproximativ 2.500 de
români își desfășoară activitatea în Bruxelles-ul european. Există o masă critică
de funcţionari europeni români care sunt prea puţin informaţi în legătură cu priorităţile
României. Este imperativ, ca anual, într-un cadru informal, preferabil la
București, să aibă loc întâlnirea membrilor Guvernului României cu funcţionarii
români de nivel înalt din instituţiile europene (de la Şef de Unitate în sus).
Astfel va putea exista un schimb direct de opinii despre priorităţile și poziţiile
celor două sisteme.
6.
România este
responsabilă de folosirea potenţialului pe care aderarea la UE îl oferă. Este
importantă articularea perfectă a românilor implicaţi direct în “fibra
europeană”, fie că ei își desfășoară activitatea la Bruxelles, București sau Cluj,
într-un sistem public sau privat, reprezentând România sau Uniunea Europeană. Există
deja și o structură pentru a relaţiona aceste paliere, GrupRomânia, care însă trebuie să devină o
platformă sustenabilă pentru calibrarea fină a României la UE.
Cred din toată
inima că România instituţională va ajunge la maturitatea de a înţelege că în
jocul european voinţa politică este importantă, dar trebuie sprijinită de o
putenică componentă tehnică.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu