Dupã ce am
prezentat recent câteva opinii despre Campionatul
European de fotbal, revin acum cu un mesaj despre rezultatele românești de
la Jocurile Olimpice.
Sã fiu sincer mã
doare sã vãd clasarea ţãrii mele pe poziţia 47, dar nu mã surprinde. Trãind de
aproape 20 de ani în Belgia, observ cum o ţarã micã investește în sport. Handbalul,
un sport pe care l-am practicat ani de zile, la nivelul infrastructurii și
motivaţiei este peste ceea ce se întâmplã acum în România.
Aproape fiecare sat
din Belgia are un bazin de înot. Copiii încã de la vârsta de 4 ani învaţã sã înoate,
în cadrul curriculei școlare. În fiecare sãptãmânã, pe lângã orele de sport, au
o ora de înot. Şi asta este se întâmplã în Belgia. În Olanda au cel puţin douã
ore de înot pe sãptãmânã. Dacã analizezi o clasã de 20 de elevi (nu 36 ca în
România), aproximativ 15 dintre ei fac sport în cadrul unui club, fie cã e
atletism, gimnasticã, fotbal, cãlãrie sau handbal. Existã o culturã a mișcãrii și
a sportului…
Acum câţiva ani, un
bun prieten de-al meu, neamţ, profesor de sport la Şcoala Europeanã din
Bruxelles, m-a rugat sã-i explic fenomenul: De ce pãrinţii români și bulgari își
scutesc medical copiii sã frecventeze orele de sport de la școalã ? Şi asta în clase mixte, în care olandezii,
francezii sau italienii, nu au nici o problemã… Cunoașteţi fenomenul ?
De unde pot veni
noii campioni olimpici români ? Întrebare complexã, la care vreau sã dau un
rãspuns. În primul rând la nivel local trebuie avutã o bazã minimã, fie cã e
teren de fotbal, baschet sau handbal, sãli de sport sau bazine de înot. Urmeazã
cluburile. Trebuie sã se prezinte oferte reale pentru parinţi pentru a-i motiva
sã-și dea copiii la un club. Avem nevoie de antrenori care știu sã lucreze cu
tineri (și avem mulţi sportivi care se pot reconverti mult mai bine decât sã fie oameni de
afaceri). Taxele de înscriere se pot co-finanţa de la bugetul local pentru a nu ajunge la cotizaţii de zeci de euro
lunar. Prin aceastã strategie vom avea noi campioni ? Nu e sigur, dar
trebuie încercat… Sansele sunt mai mari decât în actualul context.
Desigur existã alte
culoare posibile: copiii din diaspora pot reprezenta ţara (așa cum este
cazul fotbalistului Florin Andone) sau sportivii sunt trimiși de mici în
Statele Unite sau ţãri cu infrastructurã sportivã (cea mai vizibilã este abordarea în
tenis) sau naturalizam sportivi de nivel înalt sau creãm centre olimpice
puternice (fiecare oraș poate sã adopte un sport, așa cum este Deva pentru
gimnasticã).
Doar câteva idei…
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu