La ceas aniversar, câteva gânduri despre
ţara mea…
Închistați de dictatura comunistã, românul a pierdut sensul mobilitãții
europene sau mondiale. Împinși de oportunitãțile oferite de globalizare,
britanicul, olandezul, francezul și alte nații libere au cãutat binele chiar şi
departe de țara lor. Nimeni însã nu considerã cã un olandez care lucreazã la un
contract pentru o firmã de extracția petrolului în Rusia a plecat din țarã,
neamțul care lucreazã în sectorul financiar din New York nu a pãrãsit de fapt
Germania. Ei au cãutat sã își punã în valoare calitãțile de care dispun pentru
a avea o viațã mai bunã unde s-a ivit oportunitatea.
Avem și noi astfel de exemple, de
compatrioți pe care cu greu poți sã-i închistezi într-un pãtrãțel geografic.
Nadia Comãneci navigheazã fãrã probleme între Statele Unite și România. A
plecat Nadia din România? S-a intors? Da, a plecat din țarã pe vremea
comuniștilor, dar acum e și în țarã și în afara ei, în același timp. Ion Țiriac
e la fel. E și în țarã și în loja de la Roland Garros, fãrã sã îți dai seama.
În momentul de fațã vorbim de români
globalizați, care și-au fãcut curajul sã încerce lumea largã, sã își facã un
rost pe alte meleaguri, sã învețe sã gândeascã în alte limbi, sã descopere cu
adevarat ce înseamnã toleranța culturalã. Acești români îi întâlnim în
Germania, în Spania, în Canada, Statele Unite și chiar în Bruxelles. Ei nu sunt
statici, acum sunt în Noua Zeelandã, mâine cu serviciul și viața în Marea
Britanie. Cãlãtoresc, descoperã, acumuleazã cunoștințe, sunt utili în locuri
greu de imaginat. Cunosc mii de astfel de români, implantați în firme
farmaceutice din Brazilia, IT-iști la companii grele americane, oameni de
finanțe în polul financiar londonez sau coordonând proiecte de infrastructurã
în Germania.
Poţi sã rãmâi patriot chiar dacã îţi
derulezi activitatea în afara României. Personal, deși trãiesc în mediul Bruxelles-ului european de
peste 20 de ani, gãsesc resursa de a interacţiona
cu România, atât pe planul academic, cât și pe palierul politico-administrativ.
Credeţi-mã,
nu sunt singurul român care gândește în acest mod.
Ce îmi doresc eu
pentru România urmãtorilor ani? O ţarã normalã, integratã
perfect în sistemul european, în care valoarea adãugatã româneascã sã fie o
normalitate.
La Mulţi Ani, România!
Bucuraţi-vã români, oriunde v-aţi
afla !
Dan LUCA / român,
dar acum la Bruxelles…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu