Păstrăm cadenţa! În fiecare luni semnez editorialul de la Bruxelles în Făclia de Cluj. Astăzi despre solidaritatea europeană.
---
Uniunea Europeană este o construcție colectivă, iar solidaritatea este una
dintre valorile însușite încă de la început, în anii '50. Solidaritatea a stat
și la baza deschiderii Vestului către Europa de Est după fantasticul an 1989,
iar după un proces birocratic și de duratã s-a înfăptuit reunificarea
continentului.
Normal, există încă țări în Europa care nu fac parte din UE și aici e primul
element al acestui editorial. Am spus-o de atâtea ori, și mă bucur că Ursula
von der Leyen a explicat în timpul discursului despre Starea Uniunii,
eforturile politice trebuie să fie în direcția extinderii UE, atât în Est, cât
și în Balcani. Dorim o Uniune de aproximativ 35 de state. Tinerii din aceste
țări merită șansa Europei, așa cum noi românii am răspuns prezent chemării
istoriei de acum 20 de ani.
Solidaritatea însă nu înseamnă doar o deschidere între țările spațiului
european. Este și abordarea integrării europene complete, împreună cu
societatea civilă și sectorul de afaceri. Referindu-mă la oamenii de
business, aici apare o falie majoră la capitolul încrederii. Dacă
discutați cu liderii de corporații acești au o repulsie față de sistemul de la
Bruxelles, în special față de aparatul Comisiei Europene. Executivul european
este văzut ca un mecanism de impiedicare a dezvoltării mediului de afaceri pe
continent, în special din cauza producerii unor pachete legislative agresive,
neprietenoase. Nu întru aici în amănunte asupra standardelor de mediu sau a
dinamicii legislației pe tehnologiile noi precum inteligența artificială, dar
acest binom instituții europene - corporații nu este constructiv de cele mai
multe ori. Pierde din această încrancenare mai ales cetățeanul european.
Exemplul clasic, care confirmă o abordare total diferită, ne vine din Statele
Unite, unde cel mai frecvent un congressman întreabă direct corporațiile ce
legi au nevoie pentru a prospera și a creea cât mai multe locuri de muncă
pentru beneficiul economic al țării. Realitatea e aceasta, că ne place sau nu, companiile crează
locuri de muncă, nu instituțiile.
O Uniune Europeană trecută în ultimii patru ani prin crize inimaginabile are o
șansă uriașă să găsească unghiul corect de abordare în următorul mandat
european, cel dintre 2024 și 2029. Proiectele ambițioase al reindustrializãrii
UE, realizarea unei autonomii strategice reale și o comunicare normală cu
cetățenii sunt dezideratele acestei perioade.
Avem
lideri europeni și naționali pentru a găși cele mai bune soluții? Desigur, e o
întrebare fundamentală, care ne privește și pe noi românii, parte integrantă a
clubului european.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu