Pare ceva distant, dar comunicarea americană are influențe majore chiar și asupra României. Câteva conexiuni în editorialul semnat astãzi în Făclia.
---
Observând de la distanță societatea americană, există un domeniu pe care îl
privim cu admirație. Este vorba de comunicare, fie ea corporativă sau
guvernamentală. Aici practic s-a inventat publicitate de produse și apoi s-a rãstogolit
totul global, ajungând și în Europa.
Alegerea președintelui american este un exercițiu de comunicare enorm, care
aduce celui ales privilegiul de notorietate globală. Îmi aduc aminte și
acum cu multă plăcere de anul 2008, când alegerile primare americane
l-au propulsat pe Barack Obama ca lider incontestabil american și mondial.
Reamintesc cititorilor că procedura alegerilor primare implică o campanie
internă, la nivelul membrilor din partidul respectiv, pentru a obține
nominizarea ca și candidat la poziția de președinte. Nu este doar o campanie,
dar este și un vot, la nivelul celor 50 de state americane. Printr-un sistem
bine stabilit câștigătorul este cel cu cele mai multe puncte câștigate în
campanie.
Desigur, o întrebare firească, este de ce nu avem acest mecanism și la nivelul
Uniunii Europene, cu alegeri primare în 27 de state? E de notorietate că avem
alegeri europene anul viitor, și vom avea apoi alți lideri europeni,
dar cu 6 luni înainte nu avem nici un mecanism de comunicare externă, competiție
deschisă și alegere la nivelul partidelor politice europene. Dar această
discuție o las pentru o conversație viitoare.
Revenind la sistemul americam, remarc faptul că în pregătirea alegerilor
prezidențiale din noiembrie 2024, avem o situație unică și confuză. Nu este
ceva de genul celei din România, care își alege președintele în aceeași luna,
iar aici avem zeci de scenarii care converg toate spre dorința prezidenţiabililor
să obțină nominalizarea internă de partid și de a intra apoi în turul al doilea
cu George Simion. La americani avem inevitabil o nouă luptã între Biden și
Trump. Spun asta fiindcă Democrații și-au dat seama încă din 2022 că doamna
Kamala Harris nu are potențial de câștig în fața lui Trump. Astfel se merge pe
cartea realegerii actualului președinte, un lucru normal dacă nu ar avea
aproape 82 de ani în ziua votului. Pe de altă parte Republicanii nu pot să iasă
din carapacea inpusã de Donald Trump. Forța sa și metodele sale îl propulsează
ca și candidat, ucigând orice speranțã de alegeri primare normale.
Avem o Americã în care reeditarea finalei prezidenţiale polarizează țara fără a
da cetățenilor spendoarea comunicativă a alegerilor primare. E păcat, dar asta
e realitatea. Poate în 2028 vom reveni la normal...
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu