Despre doctrina gaullistã a UE în editorialul meu de astăzi din Făclia.
---
Cine își mai amintește de Generalul de Gaulle? Da, a fost președintele francez în anii care au urmat celui de-al Doilea Război Mondial.
Interesant însă este faptul că doctrina gaullistă, un ansamblu de
principii politice și filosofice inspirate din gândirea și acțiunile
lui Charles de Gaulle, devine de mare actualitate acum la nivelul Europei
care se dorește autonomă, chiar independentã. Conceptul de autonomie
strategică deschisă al Uniunii Europene a fost formulat ca un echilibru
între consolidarea independenței UE în sectoare-cheie și menținerea unei
economii deschise la parteneriate globale.
Desigur, generalul francez proiecta doctrina doar la nivelul țării sale zicând:
"Franța trebuie să fie o națiune puternică și independentă, fără influență
străină (nici din partea SUA, nici a URSS, în contextul Războiului Rece)".
Dacă vorbim despre politica externă independentă și autonomie militară, Franța
dorea acum 80 de ani "dezvoltarea unei capabilități militare
autonome, inclusiv prin crearea arsenalului nuclear francez." Exista chiar
abordare de „a treia cale” în Războiul Rece, nici pro-americană, nici
pro-sovietică.
Dacă punem totul în context de campioni industriali europeni, observăm că
președintele de atunci preciza că "Statul trebuie să sprijine economia
printr-o planificare strategică, fără a cădea în socialism. Susținem
industriile strategice".
Și cireașa de pe tort, "Puterea executivă trebuie să fie fermă, iar
președintele să aibă un rol dominant în guvernare." Doctrina gaullismul nu
este strict de dreapta sau de stânga, ci caută să unifice națiunea în jurul
interesului național.
Iar acum întrebarea de baza a acestui editorial. Putem zice că actuala viziune
a Comisiei Europene se inspiră din doctrina gaullistă, desigur translatând-o de
pe palierul francez la sistemul european?
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu