Interese româneşti şi UE

Am explicat recent ce reprezintă şi care este importanţa activităţii de lobby.

Iată că mai există ceva, aceasta nu se rezumă doar la sectorul industrial sau la interesele private şi la cele publice, ci “este momentul să fie dezvăluit şi locul celei de-a treia componente a prezenţei româneşti la Bruxelles: al membrilor instituţiilor comunitare, funcţionari sau demnitari, cei care ar trebui să constituie destinaţia predilectă a acţiunilor de lobby, a comunicării intereselor româneşti din sfera publică şi privată”, spune Raul Rădoi, expert în afaceri europene, în articolul cu care a contribuit la cartea “Dilemele comunicării UE”.

În paginile aceluiaşi articol mai pot fi găsite câteva idei, care ar fi bine de reţinut.

… Oricum “reprezentarea sferei private româneşti la Bruxelles este la început, şi starea de fapt este deocamdată aceea în care adevăratul lobby românesc, care să ia în considerare atât interesele private cât şi cele publice, care să coordoneze mecanismele de acţiune între acestea, lipseşte”. Este însă nevoie de mai multă implicare.

… Şi “ există începuturi şi perspective bune pentru coagularea intereselor româneşti la Bruxelles, cu condiţia ameliorării anumitor deficienţe ale stării de fapt, unele de ordin obiectiv, altele de resortul schimbării de paradigmă şi mentalitate, atât la nivelul public-instituţional, cât şi la cel asociativ-privat”.

… Asta pentru că “parlamentarii europeni, principalii destinatari ai acţiunilor de lobby dinspre mediul privat, ar putea juca rolul de interfaţă de comunicare şi armonizare a unor interese româneşti între cele două sfere.”

Deci nu trebuie să ne facem griji, ci să vedem ca o oportunitate de care trebuie profitat, faptul că “cea mai mare parte a parlamentarilor europeni din România sunt deschişi, chiar nerăbdători să promoveze interesele asociaţiilor româneşti care îşi trimit reprezentanţii la birourile lor.”

Dan LUCA / Bruxelles