Recent am răspuns întrebărilor legate de cum pot românii să contribuie la dezvoltarea ţării, chiar şi din afara graniţelor României, cu accent principal pe cei care îşi desfăşoară activitatea în capitala comunitară.
Interviul publicat în exclusivitate de Făclia se încheie cu câteva opinii legate de viitorul României ca membră UE, în preajma alegerilor din 2014.
................
“Făclia: Trăiţi deja de 15 ani la Bruxelles. Ce semnale vă vin din România?
Dan Luca: Aşa cum ziceau recent unii specialişti, România pare acum că este doar fizic în Uniunea Europeană, din punct de vedere al economicului şi socialului sîntem departe de realitatea europeană. Observăm că Polonia şi-a consolidat locul 6 ca putere politică în UE şi acum toată lumea vorbeşte despre “Top 6 ţări în UE” (alături de Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia şi Spania). Îmi pare rău, dar nu pot să dau semnale asemănătoare pentru România.
Făclia: Poate Diaspora să joace un rol activ în calibrarea fină a mecanismului românesc la cel comunitar?
Dan Luca: Cred că cei aproape 3 milioane de români care trăiesc în afara ţării trebuie să fie implicaţi în mod real în dezvoltarea României. Cei vreo două mii de români din Bruxelles-ul european pot să fie activaţi în anumite dosare, cînd vorbim despre politicile sectoriale. Însă marea carte se joacă unde avem comunităţi mari de români. Este importantă implicarea politică a acestora şi sprijinirea lor în a face acest pas. E crucial ca la alegerile locale din ţările europene, acolo unde există o masă critică de români, să se facă demersuri ca românii să candideze pentru poziţiile politice din ţara de adopţie. Nu vreau să fiu fantezist, dar procentual am putea avea cîteva zeci de compatrioţi în Parlamentul Spaniol şi în cel Italian, să nu mai vorbesc de structurile regionale. Trebuie găsite strategii realiste pentru situaţia actuală şi gîndite proiecte politice pentru următoarea generaţie încă de acum.
Făclia: Recent aţi afirmat că trebuie ca în România să avem cel puţin 25.000 de oameni care sînt implicaţi în mecanismul comunitar. Unde este loc pentru aceştia?
Dan Luca: Dacă ne referim la instituţii, la nivelul fiecărului minister “de linie” trebuie cîteva persoane (10-20 poate) care sînt responsabile cu “emiterea semnalelor” despre poziţia Romaniei în politica sectorială aferentă. Desigur există ministere care sînt implicate mult mai puternic (ca efectiv) în problematica “dreptului comunitar” şi mă refer în special la Ministerul Afacerilor Externe, dar şi la cel al Afacerilor Europene. Unele ministere implementează programe operaţionale sectoriale şi trebuie să avem alte zeci de oameni pe acest palier. Pe lîngă ministerele clasice, avem o serie de instituţii sau agenţii care pot îngloba zeci şi sute de oameni conectaţi cel puţin 50% din timpul lor la problematica europeană. La nivelul legislativului sute de persoane contribuie la buna racordare a ţării la agenda europeană. În special acum, prin prerogativele Tratatului de la Lisabona, Parlamentele naţionale dispun de un efectiv puternic cu radarul spre Bruxelles. Fiecare deputat sau senator, fiecare grup politic, fiecare comisie politică îşi are experţii săi pe politicile europene. Desigur sînt şi alte instituţii pe plan naţional care au un rol în mozaicul relaţionării. Nu cred că exagerez cînd precizez că sînt necesare 12.500 persoane în sistemul instituţional naţional care pot fi consideraţi actori locali (parţial majoritatea) ai afacerilor europene. Acestora li se adaugă alte sectoare care sînt foarte dinamice în relaţia cu capitala Europei. Zeci de companii, care în cadrul departamentului “regulatory affairs” desfăşoară acţiuni în direcţia lobby-ului legislativ, şi care cunosc în detaliu culisele comunitare. Federaţiile industriale, camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile neguvernamentale, patronatele, sindicatele, firmele de consultanţă, cabinetele de avocatură au toate “acţiuni” în domeniul afacerilor europene. Sute de ziarişti scriu (chiar dacă de multe ori nu conştientizează 100%) despre dinamica sistemului comunitar, fie că e vorba de politică, finanţe sau educaţie. Sunt alte sute de profesori, conferenţiari şi lectori universitari care au prezentări despre “lumea co-deciziei” sau construcţii instituţionale comunitare. Fără a exagera, extrapolînd puţin desigur, cred că sînt alte 12.500 în “sectorul privat” care îşi “cîştigă pîinea” (cel puţin parţial) din afacerile europene. Deci, mai mult sau mai puţin, 25.000 de persoane care din România contribuie la “clădirea” sistemului comunitar.
Făclia: Ce părerea aveţi, Uniunea Europeană merge într-o direcţie corectă?
Dan Luca: Să fiu sincer sînt dezamăgit să costat că instituţiile europene sînt tot mai îndepărtate de cetăţeni. Alegerile europene sînt un fel de exerciţiu de diplomaţie publică, care lasă loc partidelor cu mesaje radicale să se exprime şi să cîştige locuri în legislativul european.
Făclia: Să înţelegem că ne putem aştepta la adevărate derapaje democratice după alegerile pentru Parlamentul European din 2014?
Dan Luca: Dacă nu se schimbă ceva radical şi rapid, vom avea poate situaţii hilare, în care să întîlnim tot mai mulţi deputaţi europeni aleşi pe liste naţionale anti-UE. Poate nu există un atentat la democraţia europeană, dar există posibilitatea de a deveni o instituţie şi mai puţin credibilă decît acum, în care senzaţionalul şi populismul să fie la ordinea zilei. Cît de departe de gîndirea fondatorilor Uniunii de acum mai bine de 50 de ani!
Făclia: Dacă este să speculăm, pe cine vedeţi ca lideri ai UE în 2014?
Dan Luca: Alegerile parlamentare sînt importante. Dacă Stînga europeană nu găseşte soluţii de conectare cu electoralul, prin metode mult mai radicale precum alegeri primare, candiat vizibil şi mediatizat, mesaje clare şi nu filozofice, îmi e teamă că nu se va întoarce roata de pe Dreapta pe Stînga la nivelul legislativului european. Acum ştim bine că Uniunea Europeană are ca piloni de decizie liderii ţărilor mari europene. Alegerile din primăvara aceasta din Franţa sînt importante, dar şi cele care vin anul viitor în Germania şi Italia. În acest moment cred că speculaţii despre viitorul preşedinte al Comisiei Europene sînt nefondate. Ca divertisment, am fost acum cîteva zile în Polonia şi polonezii îl dădeau ca sigur pe premierul lor ca “viitor Barroso”, iar în februarie la Roma, colegii italieni îmi confirmau că Mario Monti este de fapt ales deja. Vă las pe dumneavoastră să decideţi.
Făclia: Să închiem tot cu România. Care credeţi că sînt proiectele majore ale ţării noastre pe care trebuie să le avem în vedere?
Dan Luca: Digitalizarea trebuie să devină o prioritate maximă. Trebuie să trecem la sisteme administrative şi de guvernare adaptate secolului actual. Sistemul educaţional şi cel de sănătate trebuie şi ele racordate acestor proceduri. Infrastructura clasică e iar ceea ce aşteaptă cu mult interes românii. Pe lîngă autostrăzi trebuie să trecem şi la implementarea trenurilor de mare viteză care sînt o banalitate deja în Vestul continentului. Avem nevoie de o administraţie care lucrează pentru oameni şi cu ei. Marile decizii se iau împreună cu sectorul industrial şi cu reprezentanţii societăţii civile. Iar dosarul fondurilor europene trebuie abordat aşa cum România a abordat negocierile de aderare la UE: pragmatic şi cu rezultat maxim. Lista ar putea să continue desigur.”
Dan LUCA / Bruxelles
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu