Mă bucură mult când văd
tinerii interesaţi în a se implica în proiectele pe care le lansez. Din dorinţa
de a recompensa eforturile lor am lansat ideea concursurilor cu premii pentru
cele mai bune eseuri trimise pe tema dată. Puteţi face cunoştinţă cu doi dintre
câştigători citind un recent articol publicat în Cariere.
………
Cred mult în competiţie, în
ideea de concurs, dar şi în recompensarea
câştigătorilor. De multe ori am reuşit să motivez tineri să intre în
proiecte prin lansarea unor competiţii publice.
În toamna anului 2004, „Casa
Europei” Cluj-Napoca a decis aprofundarea studiului publicat în 2003 despre
„Impactul extinderii Uniunii Europene asupra Clujului”, şi extinderea sa
printr-o analiză amplă, care şi-a propus să prezinte situaţia la zi a Clujului
din punct de vedere european.
Pe lângă metodele de cercetare
clasice, am lansat atunci un concurs de eseuri adresat cetăţenilor Clujului,
menit să aducă în atenţie ideile inovatoare care să ajute oraşul să devină mai
vizibil din punct de vedere european. S-au primit un număr de 22 de eseuri, iar
juriul care le-a evaluat a fost format din personalităţi din Bruxelles,
Bucureşti şi Cluj, de la Parlamentul European, Comitetul Regiunilor, Misiunea
României pe lângă UE (Bruxelles), Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul
Educaţiei şi Cercetării, Consiliul Local şi Consiliul Judeţean Cluj, Primăria
Cluj-Napoca, sectorul privat, academic, neguvernamental şi mass-media.
Eseurile primite au
reprezentat pilonul principal al proiectului “Starea naţiunii: Cluj-Bruxelles”,
ce prezenta vocea societăţii civile. Pe podium a ajuns lucrarea propusă de Emil
Pop, referent la Oficiul de Proiecte Universitare al Universităţii
„Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, locul al doilea a fost ocupat de Adina Ungur,
studentă la Facultatea de Litere a Universităţii „Babes-Bolyai” Cluj-Napoca,
redactor la Revista „Atheneum” a Comunităţii Române din Canada. Premiul cel
mare a ajuns la George Cârstocea, pe atunci în vârstă de 17 ani, elev al
liceului „Gheorghe Şincai” Cluj-Napoca. Şi ca să demonstreze că ambiţia şi implicarea te duc
departe, recent am descoperit că George a ajuns student în California. Contactat, el
ne-a povestit ce a însemnat acel concurs: “Am scris despre Cluj, în mod
explicit, ca despre un produs de vândut turiştilor. În liceu, încă mă gândeam
că s-ar putea să am o cariera în PR sau publicitate, iar eseul l-am scris din
acelaşi punct de vedere relativ naiv, dar entuziasmat. Eram un puşti de liceu,
animat de o doză relativ mare de teribilism, şi încântat de ideea că aş putea
scrie ceva cât de cât convingător pentru un public mai mare. Eseul respectiv
mi-a dat şansa să mă joc un pic cu ideea de a scrie pentru un anumit segment de
public, şi se pare că intuiţia mea de la momentul respectiv, a dat roade”.
De vreo 5 ani predau cursuri
despre mecanismul capitalei europene, cu accent pe sectorul privat şi pe
“conectarea“ acestuia la instituţiile comunitare. Pe lângă subiectele generale
tratate, precum: Sfera publică şi Uniunea Europeană, Identitatea şi valorile
europene, Politica de comunicare a UE, Grupurile de interese din lumea
afacerilor europene, “Structurile mondiale” în afacerile europene, Peisajul
media al UE, a fost o plăcută surpriză interacţia cu studenţii de la
Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (în special cei de la Facultatea
de Studii Europene), cu prilejul prezentării pe care am avut-o pe temă “Cum să
găsim un job la Bruxelles?”.
Cu această ocazie am lansat
participanţilor un concurs de eseuri pentru a identifica împreună posibilităţile
de evoluţie pentru UE şi România. Premiile în bani au ajuns în total pentru cei
de pe podium la 300 de euro. E mult, e puţin, pentru a recompensa interesul
unui student? Eu zic că nu neapărat acesta este beneficiul implicării, ci
experienţa pe care o dobândeşti lucrând la un alt nivel şi contribuţia pe care
o au acest gen de participări la CV-ul tânărului. Cea mai bună lucrare, trimisă
de Ana Vlad, am publicat-o pe blogul “Casei Europei”, în seria de materiale pe
care le-am primit pe aceeaşi temă de la specialişti în domeniu din Bruxelles.
Ce înseamnă însă un astfel de
concurs pentru tânărul participant? Câştigătoarea premiului întâi, Ana Vlad,
îmi scria – “Motivul pentru care am decis să particip la concurs şi pentru care
mi-am amintit constant de deadline în lunile următoare a fost ocazia de a-mi
spune propria părere, fără surse citate, fără stres legat de căutarea unor
sinonime pentru a exprima cât mai academic o idee. O persoană cu o vastă
experientă legată de mersul lucrurilor la Bruxelles era interesată să îmi
cunoască opiniile (care la sfârşitul anului 3 de facultate sunt cel puţin
idealiste) legate de evoluţia relaţiei Uniunii Europene cu România. Provocarea
fiind lansată, nu aveam nimic de pierdut, ba din contră. Era o ocazie excelentă
de a exersa puţină coerenţă în înşiruirea ideilor despre această temă. Fiindcă,
din postura unei studente la Facultatea de Studii Europene, un asemenea subiect
nu poate duce, în primă fază, decât la o singură reacţie: inevitabilul blocaj
mintal ce a survenit din dorinţa de a exprima cât mai multe, cu o viteză cât
mai mare, fapt ce a şi revigorat vechi probleme: cum să exprim un subiect atât
de complex cât mai simplu, cât mai pe scurt, de unde să încep, cum să încep
etc. Dar amintindu-mi stilul prezentării şi maniera în care a fost lansată
provocarea, blocajul a dispărut şi informaţiile importante s-au concretizat
într-o structură a eseului ce a reflectat atât personalitatea autorului, cât şi
poziţia sa faţă de subiectul pus în discuţie”.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu