Scriam în cel mai recent articol publicat de ziarul Argeşul, despre revoluţia industrială, cea de-a treia din
istoria continentului european, caracterizată de o orientare din ce în ce mai
mare către energia verde şi resursele regenerabile.
Redau în
continuare materialul apărut şi online, marţi, 10 iunie:
..............
În contextul
actual, pe lângă nevoia acerbă de reindustrializare a Uniunii Europene,
dezbaterile scot în evidenţă o nouă direcţie de urmat, mult mai concretă,
justificată şi de criza energetică, aceea spre o nouă revoluţie industrială.
Prima revoluţie
de acest gen a avut loc în Marea Britanie la sfârşitul secolului al XVIII-lea,
odată cu mecanizarea industriei textile. A fost urmată de cea de-a doua
revoluţie industrială, de la începutul secolului al XX-lea, când Henry Ford a
înfiinţat prima linie de asamblare şi a declanşat producţia în masă. Iar
următoarea etapă, cea a digitalizării industriei, poate fi considerată a treia
revoluţie industrială.
Economistul
Jeremy Rifkin are o viziune clară asupra felului în care acest lucru va
influenţa nu doar domeniul economic, ci şi altele – ne cere să ne imaginăm sute
de milioane de oameni care produc propria energie verde în casele lor, birouri
şi fabrici, însă asta nu e tot. Mai interesantă este partajarea acesteia cu
celălalt, precum într-un “internet al energiei”, la fel cum “punem în comun”
acum informaţiile on-line. Rifkin explică principalii “stâlpi” pe care îşi
fondează teoria celei de-a treia revoluţii industriale, cea care va crea mii de
întreprinderi şi milioane de locuri de muncă. Astfel, conform acestei viziuni,
oameni, maşini, resurse naturale, linii de producţie, reţele logistice,
obiceiuri de consum, fluxuri de reciclare şi, practic, orice alt aspect al
vieţii economice şi sociale vor fi conectate prin senzori şi software pentru
platforma celei de-a treia revoluţii industriale.
Unele dintre
cele mai importante companii de IT din lume sunt deja preocupate de a crea
infrastructura pentru o treia revoluţie industrială, care să poată conecta
cartiere, oraşe, regiuni, continente şi economia globală, în ceea ce
observatorii din industrie numesc “reţele neuronale”, la nivel global.
Folosind tot
mai puţin din resursele pământului, mai eficient şi productiv şi tendinţa de
trecere de la combustibili pe bază de carbon la energiile regenerabile este o
trăsătură definitorie a epocii, la care se adaugă inventarea imprimantei 3D,
cea care face posibilă chiar producţia personală, prin proiectarea
tridimensională asistată de calculator. Software-ul direcţionează imprimanta 3D
pentru a construi straturi succesive ale produsului, folosind praf, plastic
topit sau metale, având capacitatea de a produce mai multe copii, la fel ca un
copiator. Astfel am putea să ne producem în mici făbricuţe bijuterii şi
telefoane mobile, piese de schimb pentru maşini, cu un consum redus de materie
primă, materiale şi pierderi aproape inexistente.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu