A trecut deja un
an de când trimit corespondenţe de la Bruxelles cititorilor ziarului
Prahova. Recent am răspuns cu mare drag unui amplu interviu realizat de
Violeta Stoica. Întrebările s-au axat în principal pe chestiuni legate de
reprezentarea româneasca în Legislativul European.
Redau în
continuare prima parte a interviului, publicată marţi, 8 iulie:
............
- A trecut un an de la începutul colaborării noastre, ne
ţineţi la curent cu ceea ce se întâmplă la Bruxelles. Între timp, în urma
alegerilor europarlamentare din luna mai, România are atât oameni care îşi
continuă reprezentarea în Parlamentul European, dar şi "boboci", care
trebuie să înveţe diferenţa dintre politica internă - deseori lovită de scandaluri
- şi politica europeană. Cum vede analistul de politică europeană Dan Luca noua reprezentare a
României în legislativul UE?
- Politic vorbind, s-a schimbat reprezentarea
– în precedenta legislatură europeană componenţa Delegaţiei României în Parlamentul
European era “înclinată mai la dreapta”, acum e mai spre stânga, ceea ce
reflectă de fapt actuala situaţie din politica românească. Simbolistic, însă,
şi stânga şi dreapta românească au câte un vicepreşedinte de Parlamentul
European, Adina Vălean şi respectiv Corina Creţu. E drept, avem 14
vicepreşedinţi în total, dar este un moment istoric pentru România.
Dacă este sã
analizãm potenţialul reprezentãrii, PSD-ul este a patra delegaţie din Grupul
Socialiştilor şi Democraţilor (S&D), PPE are mulţi români, de asemenea. Pe
culoarul Verzilor europeni nu contăm prin definiţie. Ceea ce este îmbucurãtor
este cã nu avem aleşi extremişti, nici de dreapta, nici de stânga. Nici măcar
un eurosceptic nu a trimis România la Bruxelles şi asta e bine din punct de vedere
european!
Eurodeputatul
român trebuie să conştientizeze cât de rapid că el nu este doar reprezentantul
unui partid politic dintr-o ţară a Uniunii Europene, ci este omul de încredere
al Uniunii Europene în general. Aici intervine “baletul european” al celor
aleşi, ei trebuie să fie cu un picior în „bazinul electoral” de unde au primit
votul, dar şi cu celãlalt picior în „spaţiul public european”. Crucial este ca
mesajele pe care le transmite să fie consistente, fără contradicţii flagrante
între mesajul naţional şi cel european. Pare uşor, dar aceasta este cheia
construcţiei europene. Asta încearcă de exemplu de ani buni comisarii europeni
să „reprezinte UE”, fără a privilegia ţara din care provin.
Lupta europeană
actuală (în sens politic, desigur) se dă între sistemul european şi cel
naţional. Cu fiecare tratat european, UE a avansat în drepturi şi prerogative.
Să nu uităm că se pregăteşte - cel mai probabil pentru 2015 - o nouã Conferinţã
Interguvernamentală şi apoi un nou Tratat UE.
Crucială pentru
un eurodeputat este şi relaţionarea cu diferite sfere de interese, nu doar cu
cei din partid şi colegii din Parlament. Industria, academicul, societatea
civilă sunt baza, sursa de idei pentru rapoarte şi propuneri de proiecte
legislative. Ajungem la un cuvânt magic: comunicarea. Eurodeputaţii lucrează
mult şi prea puţini sunt cei care-i apreciază, de unde şi frustrarea
politicianului european. Fiecare eurodeputat vrea, nu vrea, trebuie acum să
comunice, dar are nevoie de o strategie sustenabilă de comunicare, inovativă
totodată. Nu se mai poate “ascunde”. Tehnologia modernă şi puterea convenită
prin Tratatul de la Lisabona fac ca fiecare dintre eurodeputaţi să fie vizibil
responsabil de acţiunile lui. Presa europeană şi cea internaţională, şi în
special cele de limbă engleză şi germană, doresc să ştie cu adevărat în ce
direcţie se îndreaptă Uniunea Europeană. Sporadicele apariţii la televiziunea
naţională sau “comunicatele de presă de la Strasbourg” sunt un bun început, dar
jurnaliştii aşteaptă mai mult: o pagină de web actualizată, un blog în care
săptămânal să vadă că există o “esenţă” a activităţii, o mediatizare mai bună a
evenimentelor publice la care eurodeputaţii au intervenţii (în special la cele
din afara instituţiilor europene).
Pentru că susţin această direcţie de
dezvoltare, am preluat recent conducerea Institutului EurActiv Bruxelles, al
cărui principal scop este şi oferirea de programe de formare în domeniul
comunicãrii europene celor 751 eurodeputaţi.
- Între
timp, în România, imediat după alegerile europarlamentare, au fost făcute unele
anunţuri din partea foştilor colaboratori ai PSD la guvernare: PNL, cu riscul
destrămării partidului, a decis trecerea de la ALDE la grupul PPE. Cum comentaţi
această decizie a fostului lider al PNL, Crin Antonescu, şi cum au reacţionat
reprezentanţii ALDE la această schimbare?
- A fost o surpriză neplăcută la nivelul
grupului ALDE. Guy Verhofstadt a venit mult în România şi a fost aproape de
PNL, chiar şi în campania electorală din mai 2014. ALDE este acum doar al 4-lea grup din Parlamentul European, dacă
tradiţional era cel de-al treilea, iar PNL are un impact asupra acestui
clasament. Cred că decizia liderilor PNL a fost motivată de politica naţională
şi în special de jocul coagulării dreptei în contextul alegerilor
prezidenţiale. Din punctul meu de vedere este surprinzător, chiar neaşteptat,
dar nu e prima schimbare de macaz în ultimii 10 ani: PD (practic actualul PDL)
a trecut de la socialiştii europeni la PPE acum câţiva ani.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu