Zilele trecute
am avut plăcerea de a răspunde întrebărilor care mi-au fost adresate de ziarul
Argeşul, încercând să localizez România momentului în contextul european.
Redau în
continuare integral, materialul publicat marţi, 16 iulie:
...............
În noua
structură a Parlamentului European se regăsesc şi deputaţi din România, aleşi
pe 25 mai. Ne vor reprezenta ei mai bine interesele decât cei de dinaintea lor?
Ce teme prioritare ar trebui să-i preocupe? Oare musceleanul Mircea Diaconu va
fi o voce importantă în legislativul european? Şi cum ne văd europenii prin
prisma deselor repoziţionări politice şi a scandalurilor în care sunt implicaţi
lideri marcanţi din România, în frunte cu preşedintele Traian Băsescu? La toate
aceste întrebări ne-a răspuns profesorul Dan Luca, un colaborator constant al
ziarului nostru, care de curând a preluat conducerea Institutului EurActiv de la
Bruxelles. Dan Luca este doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene,
profesor la universităţi din Bruxelles, Bucureşti şi Cluj. Este autorul a trei
cărţi despre România afacerilor europene, Bruxellesul european şi dilemele
comunicării. Îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997 şi este
preşedintele “Casei Europei” Bruxelles.
Extremismul, o problemă reală
- D-le profesor, în ce măsură noua configuraţie a
Parlamentului European influenţează viitorul parcurs al României?
- Noutatea
alegerilor europene din mai 2014 este pătrunderea masivă a euroscepticilor în
Parlamentul European. Luând cazul Franţei, aceasta trimite mai mulţi
eurodeputaţi eurosceptici către Parlamentul European decât din orice alt
partid, de altfel un lucru deloc surprinzător luând în considerare rezultatul
sondajelor efectuate înainte de alegeri. De asemenea, în Marea Britanie, UKIP
este partidul majoritar. Deci, vorbim de două ţări importante, cu o economie
destul de stabilă, spre deosebire de Grecia sau Portugalia, unde ar fi fost
mult mai justificat creditul anti-european acordat de cetăţeni, pe fondul
austerităţii. Austeritatea a fost însă impusă de guvernele interne, nu de
Europa. Viitorul european al României depinde enorm de români şi doar apoi de
alţii. În următorii ani va fi însă o “rafală” de alegeri naţionale care pot
avea ca ţintă românii din UE. Mă gândesc în special la cele din Marea Britanie
din mai 2015 în care cu siguranţă UKIP va “aprofunda” mesajul validat de
electorat la alegerile europene.
- Reprezintă extremismul un pericol real?
Extremismul în
Europa este o problema reală, iar de multe ori apar probleme instituţionale în
a-l combate. Cum altfel putem explica alegerea unui neonazist declarat în
Parlamentul European, şi apoi chiar validarea sa ca membru în Comisia pentru
libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne?
“Nici măcar un eurosceptic”
- Credeţi că actuala garnitură de parlamentari români va
reprezenta mai bine interesele ţării?
- Politic
vorbind, s-a schimbat reprezentarea. În precedenta legislatură europeană
componenţa delegaţiei României în Parlamentul European era “înclinată mai la
dreapta”, acum e mai spre stânga, ceea ce reflectă de fapt actuala situaţie din
politica românească. Simbolistic, însă, şi stânga şi dreapta românească au câte
un vicepreşedinte de Parlamentul European, Adina Vălean şi, respectiv, Corina
Creţu, iar dacă este să analizăm potenţialul reprezentării, PSD-ul este a patra
delegaţie din Grupul Socialiştilor şi Democraţilor (S&D); PPE are mulţi
români, de asemenea. Pe culoarul Verzilor europeni nu contăm prin definiţie.
Îmbucurător este că nu avem aleşi extremişti, nici de dreapta, nici de stânga.
Nici măcar un eurosceptic nu a trimis România la Bruxelles şi asta e bine din
punct de vedere european! Cuvântul de ordine acum este asumarea
responsabilităţii. Orice om de stat trebuie să se dovedească responsabil şi
conştient de ceea ce are de făcut de pe poziţia pe care o ocupă, fără a utiliza
poziţia europeană în atacurile partizane din política românească. De asemenea,
insist pe faptul că interesele României la Bruxelles nu pot fi susţinute deplin
decât prin implicarea pe lângă instituţiile naţionale şi aleşii europeni a
sectorului privat şi a societăţii civile.
- Cum se văd de la Bruxelles desele repoziţionări
politice de pe scena politică din România? Ne referim la alianţe făcute şi
desfăcute, la alianţe între foşti “duşmani” etc.
- Alianţele şi
coaliţiile sunt normale, asta se întâmplă şi în alte părţi, asta e politica.
Stabilitatea politică însă este foarte importantă pentru imaginea exterioară a
României. “Liniştea” pe scena politică naţională generează siguranţă economică
şi fiscală, creându-se astfel o piaţă atractivă pentru investitori. Avem
exemple, nu departe de noi – a se vedea Polonia, o ţară care a realizat ce a realizat
conştientizând importanţa stabilităţii.
Rolul lui Mircea Diaconu
- Ce părere aveţi despre reuşita musceleanului nostru
Mircea Diaconu de a ajunge, ca independent, deputat european?
- Trebuie să
recunosc că îmi place Mircea Diaconu ca actor. Este un nume important în
cultura românească, iar, aşa cum chiar dânsul declara, ţinând cont de noua sa
poziţie, ca vicepreşedinte al Comisiei de Cultură din Parlamentul European, un
punct strategic în sistemul european, “poate să mişte nişte roţi pentru cultura
europeană”, dar şi pentru cea naţională, în acelaşi timp.
- Ce rol credeţi că va juca acesta în Parlamentul
European?
- Aş vrea să
vorbesc mai întâi despre rolul eurodeputatului. Acesta este mai mare decât al
unui ales local, regional sau naţional. Eurodeputatul este un diplomat al
României. Pe lângă activitatea tehnică pe care o desfăşoară în comisiile de
specialitate sau în comisii bilaterale, eurodeputatul participă în delegaţii
internaţionale şi interacţionează cu sectoare industriale din diferite ţări. El este ca un misionar, care trebuie să europenizeze România. Eurodeputatul
este reprezentantul vocii cetăţeanului. Rolul acestuia nu trebuie să se
mărginească în a activa în anumite comisii parlamentare, iar în weekend să le
explice cetăţenilor, de pe sticla televizorului, activitatea Parlamentului
European. Alesul european este liantul dintre Guvern şi Parlamentul României,
facilitând înţelegerea mai bună a iniţiativelor de la nivel comunitar. Este
persoana care comunică permanent cu sectorul de afaceri şi societatea civilă
organizată pentru a simţi în mod real pulsul cetăţeanului. Revenind la Mircea
Diaconu, cred că acesta va contribui, împreună cu eurodeputatul Norica Nicolai,
la racordarea Partidului Liberal Reformator, condus de Tăriceanu, la grupul
politic ALDE din Parlamentul European. Să nu uităm,
este un loc liber prin recenta intrare a Delegaţiei PNL din Parlamentul
European în Grupul politic PPE.
“Statul de drept să funcţioneze”
- Cum e perceput Traian Băsescu în urma scandalului cu romii
în care este implicat fratele său?
- Nu cred ca
asocierea cu romii supără, ci aceea cu interlopii. O astfel de abordare evident
că nu ajută nici Instituţia Prezidenţială şi nici România. Bruxellesul
urmăreşte astfel de acţiuni, iar presa europeană consemnează. Se fac rapoarte
interne instituţionale şi totul se ştie până la ultimul detaliu. Să nu uităm,
preşedintele României participă la întâlnirile Consiliului European, deci când
subiectele sunt “şomajul în rândul tinerilor, încrederea cetăţenilor în UE,
criza energetică”, parcă nu e prea constructiv să aduci astfel de umbre din
politica românească. E important însă ca statul de drept să funcţioneze în
România. Nu trebuie ca sub presiunea politicului şi a mass media să se ia
decizii care nu respectă legea.
- Cum vedeţi lupta pentru prezidenţiale în România? Cum
se vede din fereastra UE?
- Vă spun
sincer, cei de la Bruxelles nu prea se interesează direct de “bătălia locală”
pentru Preşedenţia din România. Este o luptă electorală în una dintre cele 28
de ţări europene şi nici măcar nu în una foarte influentă (încă) la nivel
european. Problema va apărea însă treptat când vectorii de comunicare de la
Bruxelles ai partidelor politice româneşti, mă refer în special la
eurodeputaţi, se vor implica activ şi partizan în campanie. Nu zice nimeni că
nu e importantă implicarea politică, dar e fundamental să nu se aducă
structurat “teme de Dâmboviţa” în legislativul european. Pierdem enorm ca ţară
prin astfel de exteriorizări.
“Experţi pentru o Românie europeană”
- Ce ne trebuie pentru a absorbi cât mai mult din
fondurile europene?
- Pe lângă
regionalizare, la capitolul absorbţiei fondurilor europene avem multe de
învăţat de la Polonia. Referindu-mă la perioada 2007-2013, liderii politici,
având în minte doar faptul că “trebuie să luăm banii europeni”, au văzut
fondurile structurale ca pe o oportunitate financiară pe termen scurt, ceea ce
a fost o mare greşeală. În perioada următoare (2014-2020), România, cu
caracteristicile pe care le prezintă, este nevoită să insiste pe convergenţa cu
politicile europene, indiferent că este vorba de aderarea la zona euro sau doar
de datoria de a contribui la dezvoltarea Uniunii, ca stat membru.
- Care ar fi proiectele noastre prioritare?
- Cred că
România se găseşte într-un moment delicat. După 7 ani şi mai bine de Uniune
Europeană, trebuie să lansăm cât mai rapid un program guvernamental “Experţi
pentru o Românie europeană” de consolidare pe două paliere (naţional şi local)
a expertizei tehnice europene din România. E nevoie apoi de colaborarea şi
comunicarea permanentă cu români din Bruxelles-ul european. Referindu-mă la
sectorul privat, e imperativă consolidarea federaţiilor sectoriale româneşti în
Bruxelles. România urmează să-şi înceapă mandatul Preşedenţiei UE în a doua jumătate
a anului 2019. Spre deosebire de strategiile naţionale româneşti, unde se fac
cu greu planuri pe un an, la Bruxelles se gândeşte pe termen cel puţin mediu.
Aşadar, pentru a ne plia pe metodele de lucru europene, ar trebui să începem
deja pregătirile pentru a ne îndeplini sarcinile în 2019.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu