Foarte
interesantã dezbaterea pe care am moderat-o astãzi în incinta Comitetului Regiunilor
de la Bruxelles, despre legãtura dintre politica de coeziune și dezvoltarea
teritorialã.
Președintele Karl Hein Lambertz, prezent în
salã, e convins cã politica de coeziune trebuie sã fie la baza bugetului european
și dupã 2020, aratându-se foarte motivat de a deveni o voce și mai puternicã în
mecanismul instituţional european.
Cu prilejul discuţiilor, am prezentat o
idee nouã, referitor la dezbaterea despre viitorul instituţiilor europene. Se discutã enorm despre reclãzirea Uniunii Europene,
pentru a rãspunde mai bine nevoilor cetãţenilor, dar și pentru a coordona mai
bine continentul. Brexitul are un impact în instituţiile europene, numãrul
eurodeputaţilor fiind deja pe agenda decidenţilor europeni. Se discutã despre
lista transnaţionalã de deputaţi europeni, cu un orizont practic 2024.
Nu se discutã însã
despre ce se va întampla cu locul comisarului european lãsat liber de Marea
Britanie. Practic o reducere directã de la 28 la 27, ca "deja avem destui
comisari europeni". Poate nu e rãu sã fim curajoși. Mã gândesc în special
la o instituţie europeanã care își cautã identitatea, Comitetul Regiunilor. Președintele
Comitetului Regiunilor, ales de douã ori democratic (la alegerile regionale unde
a câștigat alegerile, dar și de colegii din Comitetul Regiunilor) sã devinã al
28-lea comisar european ("comisarul transnaţional").
Iar dacã vrem
sã rãmânem la doar 27 de comisari, de ce nu o comasare a poziţiei
de comisar european pentru politica regionalã cu cea a președintelui
Comitetului Regiunilor? Avem un exemplu recent, pozitiv ca rezultat, în
domeniul politicii externe a UE. Continuãm reforma europeanã?
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu