Dan LUCA, articol în Ziarul Financiar: “10 ipoteze nonconformiste pentru anul politic 2019”

Revin astãzi, 27 februarie 2019, cu un material semnat în Ziarul Financiar.

Vom asista la surprize enorme în anul politic 2019. Sã privim actualitatea prin lentile diferite, care nu se aliniazã conformismului şi care cu siguranţã nu se încadreazã în categoria “politically correct”.

Lansez 10 subiecte prin intermediul unor întrebãri:

1. Venezuela. Este criza perfectã pentru preşedintele american în a câştiga alegerile din toamna anului viitor? Totul, dupã un scenariu testat acum 16 ani, când preşedintele de atunci George W. Bush a forţat invazia Irakului şi a avut apoi realegerea la cheie. Nu cred în spontaneitate, având în vedere cã anul trecut Columbia a devenit singurul partener global al NATO din America Latinã şi gazduieşte acum oficial mii de soldaţi americani pe teritoriul sãu…
2. Angela Merkel. Nimeni nu se îndoieşte de sprijinul cancelarului european pentru construcţia europenã. Un pro-european convins…  În 2019 redemarãm construcţia europeanã, iar o Uniune Europeanã a anului 2040 are nevoie de idei mareţe (viziune) şi lideri reali care sã le comunice. Vã puteţi imagina forţa UE cu Angela Merkel preşedinte al Comisiei Europene ?
3. Franţa. De ce douã ţãri din UE semneazã un nou tratat, numit Tratatul de la Aachen? Franţa are nevoie de Germania şi Germania are nevoie de Franţa. Politic, dar mai ales economic. Doar împreunã se poate redresa industria francezã, iar proiectul campionilor europeni (industriali) e mãnuşa perfectã pentru un Emmanuel Macron sub mare presiune internã. Iar Franţa poate sã preia liniştitã conducerea apãrãrii europene dupã plecarea britanicilor…
4. Siemens-Alstom. Chiar credeţi ca aceste companii lanseazã o procedurã farã sã cunoascã legile competiţiei în UE? Este de fapt piatra de încercare a proiectului economic european. Nu putem crea campioni industriali la nivelul UE din cauza legilor competiţiei, dar în acelaşi timp companiile europene sunt prea mici pentru a se întrece cu cele americane, chineze sau chiar japoneze. Este prioritatea urmãtorilor 5 ani politici în a schimba abordarea.
5. Brexit. Cine câştigã pe termen mediu prin ieşirea britanicilor din UE? Nu mã refer la urmãtorii 5-10 ani, fiindcã o procedurã de divorţ e logic sã fie dureroasã pentru ambele pãrţi. Fãrã britanici însã, Uniunea Europeanã poate trece la urmatoarea fazã a integrãrii europene. Mã refer aici la buget comun, taxare comunã, armatã europeanã sau politicã externã coordonatã, sã amintesc doar câteva puncte sensibile.
6. UE cu douã viteze. Nu se observã încã delimitarea clarã între ţãrile din Euroland şi cele care nu au adoptat moneda comunã europeanã? Se vedeţi ce urmeazã… Bugetul euro devine nucleu dur de ţãri europene decidente, iar restul e periferie.
7. Rusia. Mai credem în conceptul de Europa de la Atlantic la Urali, prezentat de generalul Charles de Gaulle dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial? E clar nu se pune problema de a intra Rusia în UE. Nici nu doreşte, cãci aşa cum ziceau încã din anii ‘90 liderii de la Moscova, “suntem prea mari pentru a intra într-o structura aşa micã. Luaţi harta lumii şi vedeţi realitatea”… Asta nu înseamnã cã nu existã punţi strategice de colaborare. Germania are nevoie de gazele naturale, pe care ruşii le deţin din abundenţă, iar ruşii au nevoie de tehnologie şi expertiză, de care Germania dispune din plin. De ce sã nu recunoaştem deschis realitatea, aşa cum o prezintã un fost cancelar german. “Europa, pentru a supraviețui politic între superputeri precum SUA şi China, are nevoie de potenţialul Rusiei. Avem nevoie de piaţa acestei ţări şi, mai presus de toate, de resursele ei”, a spus Schroeder.
8. Apolitic. Ce mai este apolitic într-o lume globalizatã şi supertehnologizatã precum UE? Apariţia în spaţiul public a unor grupuri apolitice, dar cu impact politic enorm, dinamizeazã agenda publicã în unele ţãri europene. E greu sã combaţi cetãţenii neînregimentaţi politic, elevii de liceu sau chiar tinerii în general. Dupã ce pânã acum vreo 6 luni aveam scenarii despre o eventualã macronizare a Parlamentului European, tot din Franţa vine mişcarea “Vestelor galbene”. E revoluţie? E revanşa lui Mélanchon de la alegerile prezidentiale din 2017? Tot în acest context este de evidenţiat particularitatea protestului elevilor de liceu din Bruxelles. Ei promit o mişcare de stradã sãptãmânalã pentru salvarea planetei, protestând deschis împotriva unei clase politice belgiene inerte… Îmi amintesc cu multã simpatie de eforturile tinerilor britanici pentru impiedicarea Brexit-ului. Pãcat cã impactul nu a fost cel dorit, dar aceste exteriorizãri conteazã.
9. Eurodeputaţi în veste galbene. Ce aduce nou recenta întâlnire a vicepremierului italian cu “vestele galbene” la Paris? Practic, se poate ca un lider al mişcãrii franţuzeşti se va regãsi pe un loc eligibil pe lista alegerilor europene a Mişcãrii de 5 Stele. Ceva dupã modelul Tokes (România) – FIDESZ din 2014.
10. Pieţele financiare. Contextul alegerilor europene din mai 2019 pune pe jar pieţele financiare? În opinia experţilor de la Londra, alegerile europene sunt monitorizare  puternic, pentru prima datã fiind menţionatã legatura clarã dintre componenţa Parlamentului European şi Piaţã. Existã însã un posibil scenariu catastrofã pentru UE şi lumea finanţelor e curioasã dacã pro-europenii vor câştiga alegerile europene...

Dan LUCA lucrează în Bruxelles de 22 de ani ca şi expert în afaceri europene. Este Senior Director la EURACTIV şi conferenţiază în 4 universităţi (Bruxelles, Anvers, Leuven şi Bucureşti).