Decriptez anumite semnale care sunt
proiectate vizibil în spaţiul public european, iar urmãtorul mesaj mã intrigã. “Uniunea Europeanã are nevoie de un Plan Marshall
pentru relansare economicã”.
Planul
Marshall e menţionat la greu de mulţi ani, cu mult înainte de criza Corona, şi
are o conotaţie particularã, ceva de genul “avem o problemã şi cu aceastã
abordare rezolvãm totul”. Chiar şi la nivelul naţional sau regional, în UE se
foloseşte acest brand pentru a avea un impact, de multe ori doar mediatic, aşa
cum a fost cazul Flandrei în 2015 cu faimosul Plan Marshall 4.0.
Dacã ne întoarcem
însã la cartea de istorie, clarificãm mecanismul de atunci. Planul
Marshall (oficial Programul European de Recuperare, ERP) a fost o inițiativă
americană adoptată în 1948 pentru ajutor extern către Europa de Vest. Statele
Unite au transferat peste 12 miliarde de dolari (echivalentul a peste 128 de
miliarde de dolari în 2020) în programele de recuperare economică către
economiile din Europa de Vest după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Nu vreau sã fiu negativ, dar cu siguranţã
nu suntem în situaţia politicã şi economicã de acum 70 de ani, deci nici nu se
pune în discuţie sã avem un ajutor financiar extern, fie el american sau din
terţe pãrţi. Întreaga poveste cu Panul Marshall trebuie sã evolueze cãtre ceva
realist, în direcţia unei mai curând pasare Phoenix europeanã. Uniunea Europeanã
este “adolescentul permanent″ în care trebuie sã credem aşa cum avem grijã de
copiii nostri. Nu putem sã-l
lãsãm la voia sorţii, mai ales acum când proiectele naţionaliste prin putere în
fiecare ungher de Europã.
Soluţia unei
UE puternice nu poate veni doar de la instituţiile europene sau de la clasa
politicã. E nevoie de o abordare inclusivã, în care societatea europeanã e
implicatã real în proiect. Media e un partener evident, nu doar din punct de
vedere al canalului de comunicare cu cetãţenii, dar şi din cel al stabilirii
pulsului societal. Aşa cum proiectul pieţii interne sau cel a monedei comune
europene au avut ca partener sectorul de afaceri, e nevoie ca proiectul ″Europei
reale″ sã împuterniceascã media în a structura şi facilita discuţia.
Între Ziua
Presei şi Ziua Europei, pe fondul unei crize de identitate pentru Uniunea
Europeanã, a gândi larg, atipic, e ceea ce dorim. Dacã reuşim sã clãdim împreunã
o Europã mai bunã, mai normalã, un proiect comun funcţional, vom rezolva
indirect şi marea problemã a structurii federative – comunicarea proiectului
european cu proprii cetãţeni. Acum e momentul perfect pentru a scrie
istoria Uniunii Europene cu cetãţenii !
Dan LUCA este VP Strategic
Innovations a grupului EURACTIV. Conferenţiază în universităţi din Bruxelles şi
Bucureşti; fiind şi autorul cãrţii Mapping the Influencers in EU Policies.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu