Societatea
europeanã are multe întrebãri la care încearcã sã rãspundã în urmãtoarele luni.
Variabilele pieţii sunt enorme, iar dezvoltãrile sunt greu de prognozat chiar şi
pe termen scurt. Dacã regandim activitãţile din punct de vedere ale unei
pandemii care dureazã în general 18 luni (şi noi am ajuns doar în luna 6 cu
COVID-19), suntem prinşi într-un cleşte, care pe de o parte ne dã un entuziast
de redeschidere economicã, dar avem inoculatã şi ideea unui posibil val doi al
crizei, cu un chiar posibil nou lockdown fizic din octombrie 2020.
Criza pe care o trãim ne schimbã radical
modul de gândire la nivel micro, dar meta-evoluţiile sunt şi ele aşteptate. Guvernele ţãrilor europene sunt foarte puternice acum,
iar forumurile legislative au intrat într-un con umbrã. Aşa cum a fost şi dupã
criza financiarã din 2008, ″Statul″ a intervenit puternic pentru a salva bãnci şi
companii. Uniunea Europeanã, ca tot unitar, a avut puţinã responsabilitate atunci,
dar a pierdut mult în ochii cetãţeanului.
2020 este însã
total diferit, Uniunea Europeanã îşi joacã o carte enormã, existenţialã chiar, în
special în urmatoarele 6 luni. Preşedintele Macron preciza cã avem nevoie de un
plan de salvare european echivalent cu 5-10 puncte din GDP-ul la nivelul
UE. Atunci, de ce sã nu fim curajoşi şi sã mergem pânã la capãt cu integrarea
europeanã? Dacã cerem direct un plan de 100 de puncte avem un buget euro, atât
de drag Franţei şi Germaniei. Dacã tot vorbim de redresare economicã, de
ce sã nu fim creativi dacã e vorba de campioni industriali europeni, sprijiniţi
de “Statul european”, mai ales cã DG Competition e mai relaxatã în abordare decât
anul trecut în astfel de situaţii. Structurarea unui sistem de taxe europene, digitale,
verzi sau pentru multinaţionale, e desigur o noutate interesantã de luat in
considerare. Sunt curios sã constat cât vor ceda statele membre din aceste
prerogative.
Pânã în
decembrie 2020 avem nevoie de multe rãspunsuri, chiar dacã cel mai probabil nu
vom avea încã un vaccin eficient pentru Corona. Dacã însã nu e clar obiectivul european
pânã atunci, intrãm în jocul electoral din Germania (2021) şi cel pentru (re)alegerea
preşedintelui francez (2022). Se va închide fereastra de oportunitate…
Suntem pregãtiţi
pentru consolidarea structurii europene atât din punct de vedere legislativ,
dar şi din cel al legitimitãţii faţã de cetãţeni ? Nu conteazã cum îi
zicem acestei evoluţii, Future EU sau Next Generation EU. Important e sa avem
claritate asupra obiectivului, lidershipului şi sã implicãm pe cât posibil cetãţenii
în aceastã construcţie.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu