Chiar de Ziua
Europei, pe 9 mai 2022, am publicat un articol în
Făclia de Cluj.
Înainte de 1989, pentru români, a deține valută acasă se penaliza cu închisoarea. Desigur, erau și unele
excepţii, pentru profesorii detașați în Algeria sau
pentru inginerii din zona Golfului. Sunt de acord cu dumneavoastrã că era o stupizenie demnă de un sistem
de tristă amintire, dar asta era realitatea atunci.
După Revoluție însă, pe un fond de
inflație galopantă, am început să ne raportăm viaţa la monedele străine. Îmi aduc și acum
aminte cum la Cluj prețurile apartamentelor erau în mărci germane, iar la
București lumea discuta totul în dolari americani.
A venit însă lansarea monedei comune
europene și de mai bine de 20 de ani
totul este în euro. Unele țări UE nu
au implementat euro, iar procesul de aderare este dinamic.
România promisese, în 2007, că va adera la euro în câțiva ani. Că a fost planul
2012, sau 2019, unul chiar mai recent de 2024, totul a fost superficial
și fără rezultat. Aflasem că pe la BNR există un comitet pentru
aderare la euro, dar foarte puțin am înțeles rolul și obiectivul concret.
Multe minți luminate zic că economia
românească nu poate să își permită o trecere la euro. Că sunt criterii dure și
că nu vom putea face faţã. Dacă noi mergem pe această direcție, nu am
înțeles nimic din proiectul european și din ceea ce însemană România
responsabilă. În anii ’90 era o discuție despre posibilitatea ca România să
adere la UE și existau voci – chiar foarte bine plasate – care ziceau că
nu e cazul. Noroc că a fost un context favorabil european și o voință a clasei
politice de atunci pentru a duce România în Uniune. Războiul din Ucraina ne
arată negru pe alb ce înseamnă să faci parte dintr-un club.
Vedeţi și aderarea la euro pe aceeași
coordonate. Dacă începe o criză economică puternică, iar semnalele sunt deja
evidente, țările europeane se vor aduna în jurul bugetului euro pentru a găși
soluții împreună. Chiar ne permitem să fim de capul nostru într-o posibilă furtunã?
Românii, la nivel de persoană fizică,
au adoptat euro direct. E cazul să tindem spre normalitate și să intrăm ca
țară în acest nucleu dur european. Iar dacă suntem acolo, dezvoltând o
resursă umanã de calitate, putem mult mai ușor să fim stăpâni pe
destinul țării noastre. Nu asta e ceea ce vrem ?
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu