Legătura între prioritãţiile Președinției UE a Spaniei și zacusca românească în editorialul meu de astăzi din Făclia.
----
Îmi amintesc ceea ce citeam în
manualele școlii generale… ˝Noaptea, când voi dormiți, sunt oameni care
lucrează pentru a face pâinea ţãrii.˝
Dragostea trece prin stomac, și permiteţi-mi să discutăm astăzi despre apartenenţa la Uniunea Europeanã în contextul bucatelor
europene.
Fără a intra în profunzimea
expertizelor culinare, este evident că în ultimii 25 de ani bucătăria româneascã
s-a diversificat. Pastele sau ˝macaroanele˝ nu mai reprezintă acum în
România doar un ingredient pentru desert, să dau doar un exemplu evident. La începutul anilor ’90, meniul restaurantelor clujene era deosebit de
limitat. Ciorbele, grătarul și cartofii prăjiți erau baza. Nu aveam
încă pizza, salatele, nici măcar fast food-urile. Sã nu uitãm
cã primul McDonald’s s-a deschis la Cluj doar prin 1996, dacã nu
mã înşel.
Există unele produse românești
care fac carieră internațională, chiar dacă restaurantele românești sunt rare
în afara teritoriului țării. Micii, sarmalele, mămăliga merg bine. Ciorba
de burtă e fantastică, dar greu de digerat dacă nu ești român. E precum un
˝cod de România profundă˝ dacă îți place ciorba de burtă. Ceea se
începe să prindă pe piața Vestică, ˝adaptându-se globalizării˝, este surprinzãtoare
zacuscã...
Criza pandemicã a schimbat multe la nivel societal. Aprovizionarea populației cu
alimente a fost, după sectorul medical, o prioritate strategicã a
responsabililor guvernamentali. Cei care au lucrat în supermarket-uri devenind și
ei adevărați eroi ai acelei perioade.
Războiul din Ucraina a adus și
alte crize neaşteptate, precum cea a aprovizionării cu anumite produse de bazã.
Cetățeanul european a constatat interconectarea economiilor când nu a mai găsit
pe raftul magazinelor pastele sau uleiul. Un sistem de aprovizionare fluid
trece neobservat, dar la o micã disfuncționalitate apar probleme mari. Îmi
povestea recent un maltez, că dacă este blocată o autostrada din Italia,
Malta nu are mâncare o zi…
România
are un potențial agricol
fantastic, cel puțin asta am fost învãţaţi să credem. Este normal să ne imaginăm
cum putem să gândim abordarea faţã de sistemul agro-alimentar al pieței interne, spre
beneficiul tuturor, al europenilor. Există chiar un context politic favorabil.
În iulie 2023, Spania va prelua Președinția UE, iar una dintre
prioritățile perioadei este chiar producția de mâncare în UE
proiectată pe conceptul de autonomie strategicã europeanã. Desigur, un subiect de
interes…
Dan
LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu