miercuri, 15 mai 2024

Dan LUCA – contribuție la un articol în Ziarul Financiar: “Educaţia europeanã – prioritate strategicã a noii Comisii Europene?”


Împreună cu Alina Bârgăoanu am analizat stadiul actual al proiectului european, prezentând oportunitatea de a avea educația europeană ca prioritate strategică pentru perioada 2024-2029. Câteva idei pe această temã sunt reflectate acum în articolul semnat în Ziarul Financiar.

 

---

 

Educația reprezintă un factor cheie în dezvoltarea și susținerea unei societăți europene coezive și inclusive. Este vizibil tot mai mult că prin facilitarea cooperării și a parteneriatelor între țările europene, educația joacă un rol crucial în construirea unei Europe unite, capabile să își păstreze relevanța internațională și să reziste în fața provocărilor create de schimbările geopolitice, tehnologice, demografice.

 

În anii 1980, Europa a început să-și consolideze cooperarea educațională, punând bazele pentru programele europene de succes pe care le vedem astăzi, dintre care cel mai cunoscut este programul Erasmus. Aceste programe au un rol esențial în promovarea mobilității, colaborării și schimbului de cunoștințe între țările europene, contribuind la consolidarea identității europene și la dezvoltarea competențelor necesare pentru o societate globalizată și tehnologizată.

 

Dacă ne referim la palierul identitar european, acesta a cunoscut un proces de evoluție complex și, în anumite momente, haotic. S-a confruntat cu provocări majore atunci când s-a încercat definirea unei identități europene comune. Să analizăm un exemplu concret. În 2004, liderii UE au semnat Tratatul care instituia o Constituție pentru Europa. Această inițiativă avea scopul de a oferi o bază legală mai solidă și de a consolida integrarea europeană, reflectând o viziune unificată și comună a valorilor și principiilor europene. Totuși, referendumul privind Constituția Europeană din Franța și Olanda în 2005 a fost un eșec, cetățenii respingând propunerea. Momentul 2005 a evidențiat cât de divizată era opinia publică cu privire la integrarea europeană, cât de mare era distanța dintre opinia elitelor politice și opinia cetățenilor obișnuiți și a subliniat diferențele naționale în ceea ce privește suveranitatea, identitatea și autonomia decizională; fenomene care zguduie și acum Uniunea, la aproape 20 de ani de la acel punct de cotitură.   

 

Un proiect politic inovativ este acum portofoliul Comisarului European pentru Promovarea Modului de Viață European. Creat în 2019, în cadrul Comisiei Europene conduse de Ursula von der Leyen, postul a fost atribuit lui Margaritis Schinas, care a devenit și vicepreședinte al Comisiei. Denumirea portofoliului a generat controverse și discuții în rândurile observatorilor politici și societății civile. Idea de a veni cu o astfel de abordare a fost inclusă în programul politic al Ursulei von der Leyen pentru Comisia Europeană 2019-2024. Scopul general al acestui portofoliu era de a aborda teme legate de securitate, migrație, educație, cultură și incluziune socială, reflectând o viziune cuprinzătoare cu privire la valorile și modul de viaţă european.

 

Trebuie subliniat că, în ultimii ani, conversația despre viitorul Uniunii Europene este tensionată și adesea lipsită de claritate. Respectiva conversație este marcată de incertitudini, lipsa consensului și, uneori, chiar de frică în abordarea problemelor majore. Liderii europeni ezită să-și asume riscuri politice și să propună soluții radicale, optând, în schimb, pentru compromisuri pe termen scurt. Conferința privind Viitorul Europei a fost gândită ca un proiect ambițios. Cu un obiectiv clar, a fost lansată de Uniunea Europeană în 2021 pentru a implica cetățenii în discuții și consultări pe scară largă despre direcția și viitorul UE. În ciuda entuziasmului inițial, au existat multe opinii critice potrivit cărora dezbaterea nu a reușit să se ridice la nivelul așteptărilor, unele aspecte fiind considerate chiar un eșec. Rezultatele finale au fost neclare și nu s-au tradus în măsuri concrete. Existau așteptări mari ca această conferință să ducă la reforme semnificative în cadrul UE, dar rezultatele finale au fost percepute că fiind generale și neînsoțite de acțiuni decisive.

 

În ultimii ani, proiectul european a fost atacat la "baionetă" de o serie de crize majore suprapuse, care intră în competiție pentru resurse și pentru atenția decidenților și a cetățenilor deopotrivă. Fiecare dintre aceste crize a pus la încercare coeziunea, solidaritatea și capacitatea de răspuns a UE, dar, în același timp, a oferit oportunități de învățare și de adaptare. O dată la cinci ani, formarea unei noi Comisii Europene și lansarea unui nou mandat sunt momente importante în calendarul politic al societății europene. Fiecare comisie aduce noi priorități, viziuni și echipe de comisari care își asumă responsabilitatea pentru implementarea agendei UE.

 

Puțini își mai amintesc, dar la nivel european a existat un experiment interesant de a aduce un nou unghi la nivelul conducerii Europei. Am avut un comisar european, chiar cu rangul de vicepreședinte al Comisiei Europene, responsabil de comunicarea europeană. Era suedeza Margot Wallström, care a făcut parte din echipa primului mandat al președintelui José Manuel Durão Barroso, cel din perioada 2004-2009.

 

Acum este nevoie de o nouă strategie pentru viitorul Europei, care ar trebui să fie centrată pe valori și să reflecte diversitatea, complexitatea și provocările la zi ale Uniunii. În acest context, propunem o nouă abordare, prin intermediul educației și al implicării cetățenești. Propunem un Vicepreședinte pentru Educația Europeană în structura viitoarei Comisii Europene. În perioada 2024-2029, Comisia Europeană ar trebui să-și fixeze drept prioritatea strategică dezvoltarea educației europene, să realizeze un nou salt în acest domeniu, precum cel realizat în anii 1980. Ideea unui vicepreședinte al Comisiei Europene responsabil cu educația europeană poate da un semnal clar cu privire la acest obiectiv politic.

 

Pentru a acorda educației europene importanța care i se cuvine, este recomandabilă lansarea, în paralel, a unei Conferințe Interguvernamentale în primăvara anului 2025, în cadrul căreia statele membre să ajungă la articularea unei viziuni integrate asupra perspectivei educaționale pentru orizontul anului 2040. Fără un solid pilon educațional, care să catalizeze eforturile și energiile de la nivelul statelor membre, există riscul ca Uniunea să pice testul competitivității și relevanței globale, precum și cel fundamental, al încrederii din partea propriilor săi cetățeni.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Niciun comentariu: