Am întrebat românii din Bruxelles cum percep dezvoltarea României în contextul competitivității europene, iar răspunsurile lor au stat la baza unui articol publicat astăzi în Ziarul Financiar.
---
Perioada 2025–2030 reprezintă o fereastră reală de
oportunitate pentru ca România să se repoziționeze ca actor industrial
strategic în Uniunea Europeană. Pentru a valorifica acest moment, este esențial
un Plan Național de Competitivitate autentic interinstituțional – nu limitat la
un singur minister –, aliniat la viitoarele instrumente europene pentru cadrul
financiar 2028–2034, inclusiv la Fondul European de Competitivitate, și
orientat către industrii cu valoare adăugată ridicată și consolidarea
rezilienței economice.
În prezent, sute de români activează în sectorul privat
la Bruxelles, în organizații europene solide, implicate direct în analiza
politicilor și oportunităților de dezvoltare economică generate de contextul
UE. Le-am adresat două întrebări-cheie: care sunt, din perspectiva lor,
sectoarele strategice ale României pentru competitivitatea europeană și ce ar
trebui să facă România, chiar acum, pentru a obține rezultatele pe care le
așteptăm cu toții?
Materialul de față se bazează pe răspunsurile a opt
profesioniști români cu expertiză relevantă la nivel european: Alexandru
Marchiș (expert în politică agricolă), Vlad Olteanu (Healthcare Director,
EuropaBio), Vlad Vîță (Policy Advisor, Ecommerce Europe), Andreea Gulacși
(Director Policy & External Affairs, CEN și CENELEC), Filip Dimitriu
(Director, FEDARENE – rețeaua europeană a agențiilor regionale și locale de
energie), Claudia Gherman (Digital Transformation Senior Manager, Aerospace,
Security and Defence Industries Association of Europe – ASD), Roxana Caba
(Communication Manager, EPRA – European Public Real Estate Association) și
Alexandra Tamaș (Director EU Public Affairs, Novartis).
Agrifood și bioeconomie: de la materie primă la valoare
adăugată
Pentru Alexandru Marchiș, expert în politică agricolă,
unul dintre cele mai subevaluate atuuri ale României rămâne industria
alimentară. România dispune de resurse agricole semnificative, însă
competitivitatea europeană nu se mai joacă la nivel de producție primară, ci de
procesare, inovare și diferențiere. „Industria alimentară reprezintă un
sector cu mare potențial de competitivitate, dacă este susținută de politici
care încurajează inovarea și dezvoltarea de produse cu valoare adăugată
ridicată”, subliniază el. O astfel de strategie ar contribui nu doar la
creșterea economică internă, ci și la consolidarea poziției UE ca principal
exportator global de produse alimentare procesate.
Această logică se extinde către bioeconomie: materiale
bio-based, integrarea în lanțuri de aprovizionare verzi și utilizarea
tehnologiei – de la agritech la date satelitare – pentru creșterea
productivității și sustenabilității.
Sănătate, biotech și farma: de la piață de consum la
furnizor de soluții
Sectorul life sciences apare constant în răspunsurile
experților ca pilon strategic pentru competitivitatea europeană. Vlad Olteanu,
Healthcare Director la EuropaBio, subliniază că România poate „juca inteligent”
în biotehnologii, farma, dispozitive medicale și digital avansat, având atât
talentele necesare, cât și o fereastră de oportunitate într-o Europă preocupată
de reziliență și autonomie strategică.
România poate deveni furnizor de capacitate industrială
și inovare în noile inițiative europene pentru securitate sanitară, producția
locală de medicamente esențiale și utilizarea datelor biomedicale. Dar acest
lucru nu se va întâmpla spontan. „Pentru a transforma avantajele potențiale
într-o poziționare reală, România are nevoie de un Plan Național de
Competitivitate care să funcționeze ca un cadru coordonat, nu ca o listă de
intenții”, avertizează Olteanu.
Alexandra Tamaș, Director EU Public Affairs la Novartis,
aduce date concrete: „Industria farmaceutică bazată pe cercetare și
dezvoltare este deja un motor economic important pentru Europa: cel mai mare
exportator mondial de medicamente, cu investiții anuale de zeci de miliarde de
euro în R&D și milioane de locuri de muncă. România are exemple de succes,
cum este fabrica Novartis de la Târgu Mureș, însă pentru a atrage noi
investiții este nevoie de un ecosistem de inovare solid: parteneriate între
universități, spitale și industrie, hub-uri de inovație, o Agenție a
Medicamentului mai bine digitalizată și politici publice care să recompenseze
valoarea adusă de inovație.”
Digitalizare, e-commerce și standarde: infrastructura
invizibilă a competitivității
„Digitalizarea este un fir roșu care traversează toate
sectoarele. Obiectivul esențial al României rămâne digitalizarea accelerată, în
special pentru IMM-uri, care încă se situează mult sub media UE. Digitalizarea
nu este doar o chestiune de tehnologie, ci de competitivitate sistemică: reduce
birocrația, creează un mediu de afaceri echitabil și facilitează integrarea în
piețele europene”, subliniază Vlad Vîță, Policy Advisor la Ecommerce
Europe.
În paralel, e-commerce-ul și curieratul devin motoare
economice importante, cu sinergii puternice și potențial regional, mai ales
datorită poziției geografice a României și contextului aderării la Schengen.
Pentru Andreea Gulacși, Director Policy & External
Affairs la CEN și CENELEC, competitivitatea României este strâns legată de
capacitatea sa de a înțelege și influența standardele europene. IT-ul,
inteligența artificială, industria avansată și securitatea cibernetică sunt
domenii în care respectarea standardelor este condiție de acces pe piață. „Statele
care sunt la masa unde se stabilesc regulile sunt cele care atrag investiții și
își protejează companiile”, spune ea. România trebuie să investească în
capacități tehnice naționale – laboratoare, centre de testare – și să
folosească achizițiile publice pentru a crea cerere internă pentru produse
conforme cu standardele UE.
Energie, regiuni și orașe competitive
Filip Dimitriu, director la FEDARENE, subliniază un
aspect esențial: “Competitivitatea nu este doar națională, ci se
construiește la nivel local. Orașele și regiunile combină infrastructura,
capitalul uman și investițiile pentru a sprijini industria, iar primarii din
România dețin deja competențe legale care le permit să joace un rol crucial în
dezvoltarea companiilor și a industriei locale”. În mod special, competența
de planificare urbanistică poate facilita dezvoltarea zonelor industriale și
comerciale, cu un accent pe hub-uri industrial-energetice. Primarii au la
dispoziție instrumente legale și acces la fonduri europene pentru a crea astfel
de hub-uri, a colabora cu universitățile și a stimula inovația locală.
Un Plan Național de Competitivitate eficient trebuie
implementat descentralizat, permițând regiunilor să definească strategii
adaptate avantajelor lor comparative. Chiar și reforma teritorială, intens
discutată, poate deveni un vector important pentru creșterea competitivității
locale.
Apărare, digital și tehnologii cu dublă utilizare
Claudia Gherman, de la ASD, subliniază că Europa intră
într-o perioadă fără precedent de investiții în apărare, iar România are atât
capacități industriale, cât și un rol strategic la frontiera estică a NATO.
Viitorul competitivității în acest sector nu ține doar de producție, ci de
tehnologie: drone, sisteme autonome, comunicații criptate, analiză de date.
“România ar putea face un salt strategic prin lansarea
unui program național pentru tehnologii cu dublă utilizare, prin implicare
activă în negocierile privind Fondul European de Competitivitate și prin
crearea unui centru regional dedicat testării, cercetării aplicate și
accelerării industriale”, sublinia Gherman.
Capital, urbanizare și infrastructură
Din perspectiva Roxanei Caba, Communication Manager la
EPRA, “Competitivitatea României este strâns legată de infrastructură,
energie și capacitatea de a mobiliza capital privat”. Parcurile logistice
moderne, certificate ESG, infrastructura pentru industrie și comerț, precum și
dezvoltarea unui cadru robust pentru vehicule imobiliare listate (REIT-uri -
Real Estate Investment Trust) pot canaliza economisirea și investițiile către
regenerare urbană, industrie, sănătate și educație.
Un Plan Național de Competitivitate trebuie să includă
digitalizarea radicală a proceselor de autorizare, un program „brown-to-green”
pentru clădiri ineficiente și o viziune clară asupra urbanizării inteligente ca
factor de competitivitate.
Concluzie
Mesajul comun al acestor voci este limpede: România
dispune de sectoare strategice, talente și acces fără precedent la resurse
europene. Ce lipsește însă este coerența, coordonarea și capacitatea de a
transforma aceste oportunități într-o strategie aplicată constant. Dacă acest
pas este făcut acum, între 2025 și 2030, România nu doar că va reduce
decalajele economice, ci poate deveni un actor industrial indispensabil în
Uniunea Europeană.
Prin acțiune consecventă, România poate evolua de la
statutul de piață emergentă la cel de motor industrial necesar în arhitectura
europeană.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu