Voluntariat

De când am ajuns în Belgia, am încercat să înțeleg conceptul de voluntariat. Și nu doar să îl înțeleg, ci și să mă implic. Mai pe românește, să desfășori o activitate fără să ai vreo recompensă financiară. Iar dacă reușești să îmbini utilul cu plăcutul, cu atât mai bine.

Îmi place, din când în când, să rememorez astfel de experiențe. Le redau pe scurt în acest mesaj.

La ziua orășelului Dilbeek, am fost unul dintre cei care serveau bere la unul dintre standurile organizate și coordonate de un ONG social din zonă.

La celebrul Vijverfestival, în iulie, eram în ultima tură, de la ora 21 până la 1 noaptea, vânzând mojito. Beneficiile mergeau către Oxfam. În fiecare an primeam tricouri cu rățuște, cu logo-ul festivalului. Cred că am acasă vreo 7-8 acum, de diferite culori, ca norocul.

Fiind membru al clubului de handbal GBSK, activitatea de voluntariat a fost destul de diversă. Pe lângă rolurile de antrenor sau arbitru, am două amintiri plăcute.

Prima este legată de ZomerCafe, când clubul organiza o serată cu vreo mie de oameni, iar eu făceam parte din echipa care spăla paharele de bere.

A doua este legată de concertele de la Foret National din Bruxelles, unde, în pauze, eram la chioșcuri și vindeam băuturi și mâncare. Așa am ajuns să văd și concertul celor de la Twenty One Pilots, memorabil ca atmosferă.

Amintiri plăcute — și cu siguranță mai avem timp pentru altele în viitor. Voluntariatul nu are vârstă.

Doar o recomandare pentru cei care simt că ar vrea să intre în acest sector: cererile nu vin singure. Nu apar automat, așteptând. E nevoie de implicare în viața comunității, de asumarea unor responsabilități și de o fire deschisă. Fără bombăneli, fără fițe — cu mintea limpede și cu bucurie.

Merită? Normal!

 

Dan LUCA / Bruxelles