M-am gândit să scriu despre câteva țări care astăzi nu mai există în aceeași
formă, dar pe care am avut șansa să le vizitez. Nu este un subiect spectaculos
pentru toată lumea, dar pentru mine este o colecție interesantă de amintiri și
de întâlniri cu istoria.
În 1985 vizitam DDR – Republica Democrată Germană, Germania de Est. Am ajuns
chiar la Berlin, bineînțeles doar în partea estică, iar de lângă Poarta
Brandenburg priveam luminile Berlinului de Vest. Era o priveliște care părea
atunci din altă lume. Eu stãteam însă într-un hotel imens, lângă Turnul
Televiziunii, unul dintre simbolurile Berlinului comunist. După reunificarea
Germaniei din 1990, am revenit de zeci de ori în această țară. Printre
momentele memorabile se numără întâlnirea cu cancelarul german în 2022, dar și
meciul Belgia–România de la Köln, din cadrul Campionatului European de fotbal
din 2024.
Tot în 1985 am vizitat Cehoslovacia: Praga și Bratislava. În 1993, această țară
s-a despărțit pașnic, iar pe hartă au apărut Republica Cehă și Slovacia. Am
revenit apoi la Praga în 2019, pentru un turneu de handbal cu echipa copiilor
mei, iar Bratislava am vizitat-o în 2010, într-o călătorie de business, când
coordonam rețeaua Euractiv din 15 țări europene.
În vara lui 1989 am petrecut trei săptămâni în URSS, mai exact în ceea ce este
astăzi Ucraina. Am rămas cu amintiri frumoase din Cernăuți și Kiev. În ultimii
ani am vizitat câteva foste republici sovietice devenite state independente:
Estonia și Letonia în 2019, apoi Georgia și Armenia în 2024.
Deși era la doi pași, nu am ajuns în Iugoslavia. Am vizitat însă ulterior trei
dintre republicile care au rezultat din fosta federație: Slovenia în 1994,
Serbia în 2010 și Croația în 2018.
Pentru puțin exotism, am inclus și țări care și-au schimbat regimul sau
destinul politic în timpul vieții mele. Am vizitat superba Namibia în 2018, o
țară independentă doar din 1990. Vietnamul l-am văzut în 2023, la aproape
jumătate de secol după reunificarea din 1975.
Am ajuns și în Egipt în 2006, în perioada lui Hosni Mubarak, cu câțiva ani
înainte de Primăvara Arabă care a schimbat cursul istoriei acestei țări.
Israelul l-am vizitat în decembrie 2022, cu doar câteva luni înainte de
izbucnirea conflictului major din regiune.
Am văzut Moscova în 1998, într-o Rusie aflată încă sub conducerea lui Boris Elțîn, într-o perioadă profund diferită de realitățile de astăzi. Negocierile purtate cu echipa lui Mihail Gorbaciov pentru obținerea patronajului acordat Asociației Studenților Europeni (AEGEE) au reprezentat o experiență cu adevărat unică. Am avut atunci ocazia să discutăm direct despre conceptul „Casei Comune Europene”, viziunea care a marcat gândirea fostului lider sovietic privind viitorul continentului.
În toamna aceluiași an, 1998, am participat la Adunarea Generală AEGEE desfășurată la Ankara. Era o Turcie diferită, orientată ferm către apropierea de Uniunea Europeană și animată de perspectiva aderării. Întâlnirea cu președintele Süleyman Demirel mi-a oferit o mai bună înțelegere a aspirațiilor europene ale tinerilor turci și a modului în care aceștia își imaginau viitorul țării lor în familia europeană.
Dan Luca / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu