Recomand în
continuare articolul integral:
...........
O data pe an,
politicienii Europei şi oamenii de afaceri îşi dau întâlnire formal la European
Business Summit-ul de la Bruxelles. Am participat cu mare interes la cea de-a
XI-a ediţie a acestui veritabil “Davos al afacerilor europene”, având ca temă
de bază anul acesta “Deblocarea oportunităţilor industriale”. Timp de două zile
(15-16 mai) peste 2.000 de delegaţi au încercat să găsească soluţii la probleme
fundamentale: cum reuşim să asigurăm creştere economică şi cum putem să oferim
locuri de muncă, în special tinerilor europeni.
Preşedintele
Herman Van Rompuy - într-o alocuţiune demnă de "State of the Union" -
a prezentat legătura dintre cereşterea competitivităţii la nivelul UE şi preţul
energie. “Energia este vitală pentru sectorul de afaceri. UE depinde prea mult
de importul de energie, când alte continente devin treptat independente
energetic. Trebuie să fim deschişi şi pragmatici, să implementăm ceea ce am
decis referitor la piaţa comună de energie europeană, să investim masiv în
infrastructură, dar şi să reuşim cu adevărat diversificarea surselor
energetice”, preciza liderul european în deschiderea Summit-ului.
Preşedintele
Patronatului European (BusinessEurope), nu întâmplător germanul Jűrgen Thumann,
accentua: “Dacă vrem să ne revenim în UE trebuie să reindustrializăm Uniunea.
Industria este inima economiei”. Thumann sublinia de asemenea că în domenii
strategice precum energie sau mediu, competitivitatea companiilor europene este
îngreunată de instrumente legislative excesive şi inutile. Datoria factorilor
de decizie politică este aceea de a reechilibra strategiile industriale cu ceea
ce se întâmplă în producţie. În acest context, s-a insistat pe importanţa
tehnologiei, motorul creşterii competitivităţii.
Particip la
European Business Summit din 2002 încoace, un eveniment de referinţă pentru
industria europeană. Ediţiile din 2008 şi 2009 au insistat mult pe importanţa
creativităţii şi inovaţiei pe orice sector! Speram încă de atunci ca şi România
să iasă cu ceva din anonimat, pe modelul statelor membre care au găsit
variantele potrivite de implicare şi adaptare la oportunităţile europene.
În 2009 participanţii
veniţi din 75 de ţări au discutat în special despre criza economică globală,
încercând să ofere căile de urmat pentru depăşirea ei. În acel cadru se
sublinia din nou că România are mult de investit în resursele umane, concluzia
fiind că în cazul ţării noastre lipsesc liderii care să coordoneze echipe
multiculturale, la nivel european, dar şi internaţional.
În 2010 criza
economică rămânea în continuare în centrul dezbaterilor europene. Tema
principală EBS a fost impactul acesteia asupa IMM-urilor, discuţie continuată
şi cu ocazia evenimentului din anul următor – când s-a insistat pe importanţa
întreprinderilor mici şi mijlocii în capacitatea sectorului de afaceri la
Agenda politică 2020.
Continuând
dezbaterea din 2011 ce a abordat necesitatea “redefinirii” sistemului de
pensionare în ţările europene şi implicarea generaţiei tinere în a gândi
viitorul UE împreună cu actualii lideri politici şi economici, în 2012
discursurile participanţilor s-au focalizat pe educaţie. Concluzia a fost că
Europa trebuie “să educe în vederea angajării”, în contextul în care sunt peste
4 milioane de posturi vacante, iar candidaţii nu pot aplica neavând
aptitudinile necesare.
Revenind la
2013, dezbaterea pentru deblocarea oportunităţilor industriale şi stabilirea
unei strategii pentru dezvoltarea competitivităţii, pune mare accent pe
politica energetică, o politică relativ nouă pentru Uniunea Europeană. Tratatul
de la Lisabona stabileşte pentru prima dată o bază juridică solidă pentru
această politică, ce rămâne în continuare o competenţă comună împărţită între
instituţiile europene şi Statele Membre.
A doua zi a
Summit-ului a evidenţiat că o cooperare mai strânsă între ţările europene şi un
accent pe eficienţa energetică ar fi variantele cele mai bune pentru reducerea
preţurilor în Europa.
Concluzia
generală a fost că este prea puţină coordonare la nivelul Guvernelor ţărilor
membre când vine vorba de politica energetică europeană. De exemplu, Germania a
decis brusc să renunţe la energia nucleară, fără a discuta în prealabil cu
partenerii de uniune.
Vorbim mult de
energia regenerabilă, dar se gândesc prea puţine strategii integrate la nivel
european. E păcat să se forţeze cu energia solară în ţările nordice, când
Portugalia are un potenţial mult mai mare.
“Uniunea
Europeană nu trebuie să fie aşa de săracă în abordare încât să uite de
protejarea mediului înconjurător. China plăteşte acum preţul greu al politicii
de industrializare fără o strategie contra poluării”, preciza Connie Hedegaard,
comisarul european pentru acţiuni climatice.
Jean Peter
Balkenende, fostul premier olandez, completa chiar că “sustenabilitatea este
tot mai importantă la nivelul companiilor mari. Este o valoare după care
trebuie să ne structurăm activitatea industrială. Criza nu trebuie să ne
oprească din a gândi sustenabil”.
“E greu să
identificăm o politică de reindustrializare a Uniunii Europene. O vedem în Statele
Unite această politică, vorbim de relaţii comerciale privilegiate cu
continentul american, dar nu există la noi ceva concret”, sublinia Oliver Bell,
Preşedintele Eurometaux.
Problemele
controversate din sectorului energetic urmează să fie rediscutate în cadrul
unui Summit pe Energie, programat pe 22 mai 2013, când se doreşte căutarea
soluţiilor pentru dezvoltarea gazelor de şist şi atenuarea schimbărilor
climatice.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu