Gândul publica joi, 16 aprilie 2015, un material ce are la
bază rezultatele raportului prezentat de think thank-ul bruxellez, Bruegel,
ocazie cu care am fost rugat să îmi exprim opinia vis-à-vis de slaba
reprezentare românească în funcţiile de top la nivelul instituţiilor europene.
Astfel subliniam că noi, în acest moment, nu avem o şcoală de
'cadre europene', articulată, care să fie de interes strategic pentru România.
Există, desigur, câteva facultăţi şi mastere în studii europene, dar nu este
suficient. Inerţia sistemică nu rezolvă problema. România ar avea nevoie de o
soluţie structurală, care s-ar putea traduce printr-un program amplu de
pregătire, care să dea naştere unei culturi a afacerilor europene.
În perioada de preaderare, am avut programul cu 'Corpul de consilieri de
integrare europeană', cei care au facut parte în echipa lui Vasile Puşcaş şi
care au 'dus' practic ţara noastră în UE. Mulţi dintre aceştia sunt acum
funcţionari europeni, şi asta e bine. Problema e că ne-am oprit ceasurile la
momentul 1 ianuarie 2007, fiind incapabili să gândim un proiect de ţară
realist. Ceea ce mă envervează şi mai mult este că incepem să ne complacem în
această poziţionare de periferie de imperiu, iar cei care sunt chemaţi să
propună politici publice realiste nu au timp de Europa decât la modul populist.
Trebuie sa ne trezim, fiindcă 2019, anul Preşedinţiei UE a României, este
mâine.
Există între 1.500 (estimarea Reprezentanţei României pe lângă UE) şi
2.500 de români (estimare citată în studiul Europuls) care lucrează în
instituţiile europene, dar ar fi nevoie de cel puţin 5.000 de români la
Bruxelles şi 25.000 de experţi acasă (faţă de 10.000 cât se crede că sunt acum
în ţară).
Felicitări pentru iniţiativă, şi mulţumiri Alinei Matiş pentru
invitaţie!
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu