Ø
“Parlamentul European e precum bãutura
Canada Dry, pare whisky, dar e limonadã”. Aşa am învãţat acum
20 de ani la masterul
în studii europene de la Bruxelles. “Orice Executiv se bazeazã pe o majoritate în Legislativ
pentru a pune în aplicare un program de Guvernare”, completa profesorul. Desigur,
la nivel european situaţia este mai complexã, dar poate inspirarea din
sistemele democratice funcţionale e ceva de aprofundat.
Ø
Nu
e nouã ideea, dar trebuie forţatã analogia cu Comisia Europeana în
calitate de guvern, alături de cele două
camere — Parlamentul European și un ‘Senat’ al statelor membre (Consiliul
actual). O astfel de logicã ne-ar ajuta sã explicãm mai uşor cetãţenilor mecanismul
instituţional, ne-ar clarifica majoritatea care poate sã guverneze Europa
pentru urmãtorii 5 ani. Doar cã trebuie vãzutã aceastã majoritate ca un joc
dublu, cea provenitã din alegerile europene şi aici avem evaluare exactã din 26
mai 2019, dar şi “poza zilei” pe Consiliu (din ce familii politice provin
liderii statelor membre).
Ø Înainte de alegerile europene pariam pe victoria coaliţiei pro-europene lungi, dar se pare cã liderii actuali au mers doar pe “coaliţia pro-europeana scrutã” (EPP-Liberali-PES
sau în termeni de lideri Merkel-Macron-Sancez). Merkel nu este un
lucru surprinzãtor, iar propunerea mini-Merkel
la conducerea Comisiei Europene pare logicã. Macron îşi joacã şi el foarte bine
cartea, profitând de nevoia Germaniei de a avea un parteriat
strategic cu Franţa. Trioul a fost completat de nou-intratul Sanchez,
premierul socialist al unei ţãri europene mari. Sanchez este pentru UE noul
Renzi din 2014…
Ø
Necooptarea Verzilor la guvernarea europeanã este însã
o greşealã în opinia mea. Cetãţenii
identificã structura comunitarã ca pe un campion al prospeţimii ecologice, iar schimbãrile
climaterice trebuie abordate cu seriozitate. În mod logic, Verzii sunt
simbolistica acestei mişcãri…
Ø Se contureazã şi o proiecţie pe spatiul politic românesc a trioului Merkel-Macron-Sanchez.
Iohannis-Cioloş-X?
Ø De
apreciat politicianul Tsipras. Democraţia elenã a funcţionat fantastic. Câţi politicieni au avut curajul sã se întoarcã spre
electorat pentru a verifica dacã deţin sau nu o majoritate în Legislativ? Riscul
este enorm, pierderea Guvernãrii, dar parcã asta este teoria democraţiei funcţionale,
conduci dacã câştigi majoritatea şi ai sprijinul cetãţenilor pentru proiect. Dacã
nu, intrãm în jocul aranjamentelor de culise care îndeparteazã populaţia de
Guvernare.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu