Prin alegerea Ursulei von der Leyen ca Președinte
al Comisiei Europene, Uniunea Europeanã intrã într-o nouã etapã a dezvoltãrii. Sprijinitã
de "Coaliţia pro-europeanã scurtã",
dar și de puternicele ţãri precum Germania, Franţa sau Spania, prima femeie președinte
poate sã întruchipeze reînnoirea mult așteptatã a proiectului european.
Consolidarea unei UE puternice pe plan
internaţional e proiectul macro al actualei clase politice europene, dar
paradoxal abordarea inclusivã, abordând frontal subiectele dragi "opoziţie
europeane" poate sã fie cheia succesului. Alegerile europene din 2024 vor
fi piatra de încercare pentru cei 10
ani care urmeazã, iar încã de acum avem nevoie de abordari concrete pentru
a reuși. Permiteţi-mi sã sugerez câteva axe de urmat, prin prisma potenţialelor
opoziţii:
Ø Interguvernamentaliștii și
anti-europenii. Chiar dacã grupul ECR a scãzut ca pondere
datoritã Brexitului, sã nu uitãm însã cã grupul ID din Parlamentul European
(cel cu Marine Le Pen și Vlaams Belang) și-a dublat numãrul faţã de precedenta
legislaturã. Cheia actualei guvernãri europene este în a gãsi o balanţã
favorabilã între puterea (dar și vizibilitatea) Consiliului și cea a Parlamentului
European.
Ø Comuniștii. Chiar dacã partidele comuniste europene au pierdut
guvernarea simbolicã a Greciei, dar și reprezentarea numericã din Parlamentul
European, dosarul justiţie sociale trebuie sã fie tratat cu mare interes și
eficienţã de Cabinetul VDL. În mod cert cooperarea cu PES trebuie
optimizatã pe "dosarele strategice de Stânga".
Ø
Verzii. Valul de simpatie nu s-a convertit în unele ţãri europene, ceea ce a fãcut
ca Partidele Verzi sã rãmânã în afara funcţiilor
europene de top. Subiectul rãmâne însã deosebit de aproape de cetãţenii
europeni, iar agenda verde trebuie sã fie abordatã cu mare atenţie.
Ø
Estul Europei. Procurorul General european e acordat Estului, Codruţa
Kovesi va prelua în urmãtoarea perioada aceastã funcţie. Nu este însã destul,
iar dosarul extinderii UE cãtre Balcanii de Vest, dar și spre "ţãrile
Parteneriatului Estic", poate sã fie o valoare adaugatã pentru reunificarea
continentului.
Ø
Anti-Germania. În calitate de lider european incontestabil (acum și
cu președinte german), Germania trebuie sã își asume dosare precum politica
industrialã europeanã, dar și sã contureze o voce puternicã a UE pe plan
internaţional.
Ø
Anti-Franţa. Relansarea proiectului european pe axul
Berlin-Paris este deja de notorietate. Franţa are o responsabilitate enormã,
iar dosarul
apãrãrii europene și cel al relaţionãrii UE cu Africa așteaptã coordonarea
Franţei.
Ø
Contextul internaţional. Marea Britanie, cu un prim-ministru radical precum
Boris Johnson; America cu un președinte în cãutarea realegerii de anul viitor ;
China și Rusia forţe indiscutabile – sunt doar câteva relaţionãri de urmãrit.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu